Galletto a rămas singurul restaurant deschis în pandemie în zona lor din Regie
Galletto au deschis pe picior mare acum mai mulți ani, cu multă pompă, în faimoasa casă cu acoperiș retractabil de pe Căderea Bastiliei, unde ani de zile a fost restaurantul spaniol Sangria, faimos și el. Cu timpul au virat mai mult către clientela corporatistă din zonă, mii de burți de umplut la prânz, mai ales, însă în viteză, pe bandă rulantă, și nu prea scump. S-au adaptat cererii, și ultima dată când am fost la ei la vechea adresă am găsit mai degrabă o cantină de hrănit de foame, decât un restaurant de mâncat de plăcere.
S-au mutat apoi în Regie, în primăvara lui 2020, în plină pandemie, adică. Au luat o bucățică din fosta mare cantină de pe vremea comuniștilor, la piciorul marelui pod, adică în partea dinspre Orhideea a marelui complex studențesc. După cantină au fost mai multe restaurante acolo, în spațiul acela imens, ultimul de care îmi aduc aminte fiind La Mia Musica. Apoi s-a spart în bucăți, cei de la Galletto luând colțul dinspre clădirile mari de birouri, probabil și pentru a putea folosi minusculul spațiu verde cu singurii copaci din zonă, pe post de terasă.
Am revenit în Regie după mai bine de un an de la începerea pandemiei și am găsit un peisaj dezolant. Cele câteva restaurante pe care le știam acolo, dintre care unele chiar foarte mari, sunt închise și părăsite acum: 14th Lane, Gama Express, Celere, Tasty Bistro – ca să le enumăr doar pe cele pe o distanță de 50 de metri. Galletto e singurul deschis între toate acestea, dar și el pare să fie într-o stare de provizorat sau de avarie, așteptând vremuri mai bune. Amenajarea e minimală, și în salonul măricel, și cu atât mai mult pe locul cu iarbă pe care au pus mesele, sub niște copaci. Dezordinea mare, lucruri deteriorate.
Meniul e și el redus, mâncare studențească, mai degrabă, cu pizza, hamburgeri, ceva salate, supe. Au păstrat, totuși, cocoșeii (Galletto) la jar pe care și-au bazat conceptul. Și asta am luat și eu, pe lângă o supă de pui făcută doar ca să iasă la număr, presupun. A fost bun cocoșelul, cum era de așteptat. Și cartofii prăjiți de fast-food au fost buni, cu sos din sticlă.
Chelnerul a fost foarte deschis, natural, chiar zâmbitor, deși aparent nu ar fi avut vreun motiv. Mi-a plăcut de el. Prețurile rezonabile, clienți erau câțiva, cei mai mulți corporatiști, după ecusoanele de la piept.
Nu e nimic de spus despre Galletto în acest moment, merg în regim de avarie, însă e de apreciat că au făcut acest efort ieșit din comun. Sper să revină și viața din Regie aproape de normal, și se vor revigora rapid, fiindcă știu cum se fac lucrurile. Dacă vor reînvia Galletto-ul pe care îl știu eu de la începuturile lor, va fi chiar un câștig pentru studenții și corporatiștii locului… (GB – iunie 2021)
Galletto - Sos. Orhideelor, nr. 1 (Regie, Pod Basarab)
