Gastronomika

Singurul lucru care-l interesa era sa-mi demonstreze ca sunt idiot

Am revenit a nu stiu cata oara in casa aceea din Ion Neculce, si de fiecare data am gasit altceva. Cred ca primul restaurant a fost Casa Elisabeta, demult, un restaurant caruia i se dusese vestea peste multe cartiere, si nu atat pentru mancare, cat pentru povestea in jurul caruia au facut marketingul, o poveste cu mare priza la public – ceva in genul mancarii cu suflet.

Apoi altii l-au rebotezat Satyricon, au vrut sa faca ceva cu concept acolo, pentru o anumita clientela, dar nu au avut viata lunga. Cuptorul de pizza din poza cred ca e de pe vremea lui Terra e Fuoco, prin 2014. Am mai vazut un nume lipit de acea adresa, Ion Neculce 63, un restaurant cu numele Sorginte by HTB, dar la acela nu am fost, nu stiu cand a locuit si el in acea casa cocheta.

Asadar, Gastronomika a venit in Ion Neculce prin martie anul acesta, din cate mi s-a spus, dupa ce au plecat din alta casa din Viitorului, inca si mai frumoasa, si cu o gradina fabuloasa.

Ion Neculce e o strada ingusta si lunga, paralela cu Banu Manta, lipita de Cimitirul Israelit Filantropia. Sunt… (citeste tot)

Pe la Ion Neculce

Unul dintre cele mai placute locuri in care am fost vara asta

Gastronomika e unul locurile (si localurile) cu farmec si cu poezie ale Bucurestiului vechi, cu atmosfera din alte vremuri, cu gradina cu vita de vie si cu pisici, si toate acestea in aproape de centrul Bucurestiului, pe la Piata Gemeni, unde cu greu iti mai poti imagina, acum, ca exista inca asa ceva.

Gastronomika e un restaurant deschis nu cu mult timp in urma intr-o casa de pe Strada Viitorului, langa cafeneaua Luna Cafe & Bistro, alt loc frumos al Bucurestiului vechi. Are o curte mare, lunga, mai bine spus, pe care trebuie sa o strabati ca sa ajungi in casa, in spate. Acolo au cateva saloane frumos amenajte intr-o casa burgheza, cu vitralii la feresti, cu totul alb, chiar si mobilierul, mesele si scaunele, cu sobe de teracota albe.

Insa gradina e cel mai spectaculos lucru la Gastronomika, desigur, cu acoperis din vita de vie, ca din romanele pe care le citeam in copilarie. Pozele arata mai multe decat as putea spune eu.

Gastronomika se prezinta ca un restaurant cu bucatarie mediteraneana, adriatica si balcanica, ceva cu influente italienesti, albaneze si ce mai poate fi in partea aceea de lume. Noi am luat o fasole cu burta de vita, buna, aivar, adica o pasta de ardei, buna si aceasta, de asemenea, desi prea condimentate, o pleskavita buna, niste paste cu usturoi si creveti, si acestea bune, si o prajitura albaneza.

Serviciul a fost foarte bun, cu o chelnerita (cea din poze) inimoasa, fara complexe, naturala si fara texte inutile. Preturile rezonabile.

Gastronomika e, asadar, unul dintre cele mai placute locuri in care am fost in aceasta vara, cu o gradina ca aceea a copilariei mele, cu oameni si cu clienti linistiti, cu mancare buna. Sper sa le mearga bine, acestea sunt restaurantele si terasele apropiate inimii mele. (GB – septembrie 2017)

Save

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.352748751823089.1073741841.243439809420651&type=1&l=178d71f3e9