Articole si stiri legate de lumea gastronomiei, de piata restaurantelor si a localurilor de consum public si subiecte...

Ord. dupa

Singureni Manor anunță lansarea Singureni Manor Events: Divizia spec...

Sciccheria anunță Issima - un parteneriat unic, cu cheful Giuseppe R...

Cu o investiție de peste 500.000 euro, Sciccheria deschide un nou res...

Jurnalistul culinar Cosmin Dragomir, autorul volumului Curatorul de Za...

Când am scris de multe ori că Bucureștiul are câteva dintre cele m...

O cină japoneză la bunii mei prieteni Hiroshi și Mari Ueda......

Flavours Group începe anul 2024 în forță și își consolidează p...

Editura GastroArt anunță lansarea volumului Ce e nou în Noua Bucăt...

Ruka Izakaya a fost un restaurant cu mâncare excelentă de la începu...

Editura GastroArt anunță lansarea volumului Colecționarul de Sarmal...

Tuborg Christmas Brew, berea oficială a Crăciunului, este disponibil...

Radu Savopol, cofondator 5 to go, premiat la nivel internațional pent...

Angeline Cake Boutique oferă românilor în premieră cel mai savurat...

SALAM DE SIBIU: O FELIE DE ROMÂNIEAFLĂ POVESTEA CELUI MAI ÎNDR...

Ahold Delhaize, deținătorul lanțului de magazine Mega Image, anunț...

Jurnalistul culinar Cosmin Dragomir lansează Colecționarul de Sarmal...

Halloween cu arome fine la restaurantul Roberto’s: extravaganța une...

Știam de Oxana Crețu, de bucătăria și de restaurantul ei din ...

Restaurantul Gramont anunță La Symfleurie, o cină eveniment alătur...

Zona din jurul piețelor Dorobanților și Floreasca e, foarte probabi...

S-a deschis săptămâna aceasta una dintre cele mai bune cofetării d...

  • Primul an de Sciccheria a fost unul foarte ...

Claudio Melis, chef distins cu o stea Michelin, vine pentru prima dat...

Restaurantul Gramont dezvăluie noi evenimente și meniuri exclusive p...

Când mâncați ...

Companiile își pot personaliza coperta viitoarei cărți semnate de ...

Relais & Châteaux Le Bistrot Francais, pe numele său întreg, ca...

1 comentarii

2 din 4 persoane de vârstă medie din România sunt supraponderale sa...

Acum câteva zile ES José Antonio Hernández Pérez – Solórzano, a...

Brunch la FORK Ana Tower25 iunie, 12:00 - 17:00, meniu de degustar...

Puține lucruri sunt mai franțuzești, mai adânc încrustate în spi...

Unele dintre cele mai bune fructe din București se găsesc într-un l...

Recent, restaurantul Le George, din cadrul hotelului Suter, și-a schi...

La un an de la lansare, restaurantul Sciccheria îl aduce în România...

Raionul de Pește Floreasca (fiindcă mai au unul, la Piața Dorobanț...

O cină memorabilă la Gramont, aristocraticul restaurant al Palatului...

2 comentarii

Sunt câteva restaurante în București care au meniuri nu foarte sofi...

Macromex și Next Root Management System: soluție pentru siguranță ...

Restaurantul Le George, din cadrul Palatului Suter, devine Gramont și...

RO-Wine | The International Wine Festival of Romania - ediția de prim...

 Savart e genul de restaurant în care ajungi până la u...

Sardin e un restaurant tare interesant, și va ajunge să fie studiu d...

KANÉ - NEW ROMANIAN CUISINE începe o serie de colaborări cu chefi i...

Singureni Manor Equestrian Retreat va fi gazda unui eveniment culinar ...

La finalul lunii martie, 5 to go dublează porția de energie oferită...

Raionul de Pește din Piața Dorobanților a fost una dintre cele ...

Devenită  epicentru pe  harta cultural-continentală, Timișoara ș...

Sâmbătă 11 martie 2023, profesioniști și amatori, iubitori ai vie...

Am băut din vinurile Serenum în urmă cu câțiva ani, înainte de p...

1 comentarii

Așa că, stilul de viață alert îi face pe români să se îndrepte...

Afiseaza
comentarii

Am mers cu multe asteptari la Ivan Pescar & Scrumbia Bar, dar mancarea nu a fost atat de buna pe cat am crezut. Am fost trei oameni acolo, toti trei am strambat din nas, deci domnul Ivan & co. mai au inca de lucru la nou deschisul lor restaurant. La bucatarie, cu siguranta, insa poate ca nu ar strica sa-si arunce un ochi si pe la servicii…

Ivanul din numele Ivan Pescar & Scrumbia Bar vine de la Ivan Patzaichin, celebrul sportiv lipovean care si-a pus numele pe acest proiect, experienta sa de pescar, si poate ca si o parte din bani, cine stie…

Ivan Pescar & Scrumbia Bar au luat partea stanga a parterului cunoscutei The Ark, fosta cladire a Bursei de Marfuri din vremurile interbelice si romantice ale Bucurestiului, unde acum e Piata de Flori a Bucurestiului. E una dintre cladirile acelea cu caramida rosie, aceasta complet renovata si facuta birouri de firme mari si spatii culturale, intr-un fericit proiect de redare a marilor lucruri frumoase inapoi bucurestenilor.

Partea aceea de Bucuresti e absolut fascinanta, din orice directie ai privi-o. Sunt cateva palate acolo. Bragadiru, desigur, acesta al Bursei de Marfuri, care sunt complet renovate si folosite de catre lumea buna, mai sunt si alte cladiri impunatoare, unele in curs de refacere, altele in ruina, sunt si cocioabe, terenuri virane, cu paduri de balarii, e Academia Romana, cu marii nostri invatati, sunt niste sedii de companii multinationale, e Piata de Flori si ceva piete de alte feluri, pline cu saraci si cu nesaraci, cu tigani, cu puradei care se joaca si bat mingea in mijlocul strazii, printre masini, cu batrani care si-au pus taburetele pe strada si isi vad de treburi acolo, cu caini de toate felurile.

Greu cred ca va gasi cineva in Bucuresti un loc mai reprezentativ pentru ce inseamna acest oras si aceasta tara colorata. Am vrut sa filmez o tiganca, insa a fost mult mai rapida decat Samsungul meu. O florareasa cu sapte rochii inflorate iese din pravalia ei cu ceva in mana, un fel de cutie de carton. Nu iese, de fapt, ci se opreste chiar in usa, cu un picior inauntru si cu celalalt afara. Dupa care arunca in fata usii ce avea in cutie. Dar fix in fata usii, nu mai la stanga, nu mai la dreapta, sa te gandesti ca ar fi vrut sa faca o surpriza concurentei.

M-am gandit ca or fi niste confetti, la inceput, sau cine stie ce. Avand o banuiala, totusi, ma apropii sa ma uit mai bine. Erau gunoaie. Cosul ei de gunoi, care se umpluse, probabil: coji de alune de padure si seminte, hartii, sforicele, frunze si inca vreo cateva obiectele pe care nu am reusit sa le identific in timp util, pentru ca deja studia amenintatoare spontana mea curiozitate.

Am lasat tiganca si am intrat in The Ark, sa mergem la Ivan Pescar & Scrumbia Bar. Ne asteptam sa gasim un spatiu nefinisat, asa ca nu a fost o surpriza, asta se poarta acum. E mai mic, insa mai inalt decat imi imaginasem, destul de rece si impersonal, minimalist, auster. Toate mesele erau deja rezervate, asa ca ne-am asezat la una inalta, de bar. Si, intr-adevar, la scurt timp s-a umplut restaurantul.

Meniul e cel asteptat la un restaurant pescaresc ce se numeste Ivan Pescar & Scrumbia Bar: felurile cunoscute de peste, altele despre care nu auzisem, insa care aratau imagini familiare in pozele de pe Internet. Am intrebat care sunt cele mai bune feluri de mancare la Ivan Pescar & Scrumbia Bar, locurile 1, 2, 3 si 4. Gustarea pescareasca „Ivan Pescar”, adica un platou cu de toate, saramura de somn sau de crap, storceag si chiftelute de peste – a venit raspunsul. Asa ca pe acelea le-am luat.

Platoul „Ivan Pescar” ne-a fost recomandat ca fiind „pentru doua persoane”, insa nu ni le-au si descris pe acele persoane. Dupa ce l-am vazut, ne-am imaginat doua frumoase manechine care, impreuna, au semnificativ mai putine kilograme decat am eu, de pilda. Acesta a fost destul de bun, asa cum sunt mai toate platourile reci pescaresti, de altfel.

In restaurantele de peste, diferenta se vede la mancarurile calde, de regula. Si am avut ocazia sa o vedem la Ivan Pescar & Scrumbia Bar, pentru ca saramura de somn a fost destul de banala, cam fara gust si fara zeama deloc, chiftelutele de peste au placut invitatilor mei, insa mie nu prea, iar cu storceagul a fost pe dos, adica mai pe placul meu si mai putin pe al lor. Mamaliga a fost, de departe, cel mai apreciat fel de mancare de pe masa, insa dupa deserturi, care au fost doua foarte bune placinte, una cu branza si cealalta cu mere.

Portiile au fost surprinzator de mici la Ivan Pescar & Scrumbia Bar si, prin urmare, preturile ni s-au parut cam mari. Totusi, lume multa, plin restaurantul, semn ca nu au scazut salariile asa cum tot se spune pe la emisiunile de stiri din televizor.

Serviciul a fost si el reprezentativ pentru orasul de la raspantia civilizatiilor pe care l-am descris mai sus. Cand am ajuns noi, nu era niciun client inauntru, cred. Vreo patru chelneri stateau in capatul restaurantului, foarte bine dispusi, in jurul unuia despre care am fost informat, ulterior, ca e seful restaurantului. Desigur, asa cum ne si asteptam, niciunul nu a facut vreun gest sa vina in intampinarea noastra. Se uitau la noi, totusi, sa vada ce facem, insa isi vedeau in continuare de ale lor. Seful statea intr-o rana, sprijinit cu un cot de bar, si nu s-a facut vertical pana cand nu am ajuns aproape de el. Dupa ce ne-a asezat la o masa s-a dus inapoi, a reluat pozitia oblica si si-a vazut de ale lui.

Pe noi ne-a preluat alt chelner, cu care ne-am inteles foarte bine. In primul rand, a rezistat cu stoicism la toate zilele negre pe care am incercat sa i le fac. Ba, la sfarsit, ne-a si multumit ca i-am spus cateva lucruri utile pentru jobul lui, cum ar fi ca hainele trebuie duse la garderoba sau ca pentru felurile de mancare la comun se aduc niste tacamuri separate, totusi. Mi s-a parut sincer.

In scurt timp, Ivan Pescar & Scrumbia Bar s-a umplut, dupa cum am spus, asa ca chelnerii erau din ce in ce mai ocupati, abia mai reuseau sa faca fata. Totusi, seful de sala si inca unul (imbrcati exact la fel ca si ceilalti chelneri, de altfel) stateau tot timpul intr-o rana, in coltul lor, se jucau pe telefoane si discutau amuzati despre nu stiu ce.

Am mancat in mii de restaurante pana acum. In mii, nu sute, am scris bine. Si am vazut tot atatea mii de sefi de sala, de restaurante, manageri de toate felurile si patroni. Cand erau restaurantele pline, oamenii aceia nu stateau intr-o rana, nu se jucau pe telefon si nu se harjoneau, ci aduceau si ei cate o farfurie sau un pahar, stateau printre mese si le spuneau celorlalti ce si unde sa duca, primeau clientii nou veniti, ii salutau pe cei care plecau, lucruri din astea. Dar nu, la Ivan Pescar & Scrumbia Bar postul de sef de sala sau de restaurant are alt job description!

Ivan Pescar & Scrumbia Bar e deschis de foarte putin timp, si pare sa aiba un mare si imediat succes, dupa cum ne-a spus si chelnerul muncitor, ca e mai mereu plin la ei, mai ales seara. De ce, inca nu stiu, pentru ca la mancarea aceea noi nu am mai reveni nici daca am sta peste drum. Dar mai vedem ce se va mai spune despre ei… (GB – februarie 2018)

Ivan Pescar & Scrumbia Bar

Ivan Pescar & Scrumbia Bar - Aici, postul de sef de restaurant are alt job description...Am mers cu multe asteptari la Ivan Pescar & Scrumbia Bar, dar mancarea nu a fost atat de buna pe c...

Data actualizarii: 20/06/2021

  • Diana :

    Buna ziua GB! Incep cu o mare curiozitate si anume ce studii sau experienta culinara aveti pentru a putea face aceste reviewuri ?
    Eu tind sa cred ca sunteti pur si simplu un consumator ca multi altii, insa cu un talent groaznic la pozat. Cum puteti pune astfel de poze facand un review unui restaurant?

  • Razvan :

    Ivanul din numele Ivan Pescar & Scrumbia Bar vine de la Ivan Patzaichin, celebrul sportiv lipovean care si-a pus numele pe acest proiect, experienta sa de pescar, si poate ca si o parte din bani, cine stie…

    gresit! Ivan vine de la pasare nu de la Ptzaichin!!

    Ivan Pescar este o mică pasăre de un albastru aproape electric, un fel de colibri de Deltă, mare amatoare de pește, cunoscută internațional sub numele de Kingfisher. I-am împrumutat numele pentru că Ivan Pescar nu este doar singurul restaurant exclusiv de pește din Tulcea, ci este o declarație de dragoste pentru Delta Dunării. Este un proiect născut din prietenie și pasiunea comună pentru gusturile și miresmele Deltei. Ivan Patzaichin, echipa lui care dezvoltă programe de gastronomie locală și de promovare a patrimoniului imaterial al Deltei, Dan Buhai, un producător local cu un business de succes în prelucrarea peștelui cu rețete tradiționale, împreună cu Sorin Zaharia și arhitectul Bogdan Mihalca au imaginat un Fish Bar cool și trendy, în care tradiția e reinventată pentru secolul XXI (cu o romgleză în limite rezonabile).
    Ivan Pescar oferă o experiență sinceră, bazată pe calitatea și prospețimea peștelui. Bucatele noastre sunt gătite respectând rețetele locului și perioadele de prohibiție, din pește proaspăt, local și de sezon, din capturi responsabile, pentru că noi vrem să fim aici, pe faleza de Tulcea, mult timp de-aici înainte, și ne protejăm viitoarele surse de pește. Gastronomie şi restaurant https://www.facebook.com/pages/Ivan-Pescar/1456721501301741

  • Dan Zugravu :

    Din păcate un fiasco ! Grujoane vechi, uscate, pârjoale subțiri arse la negru, uscate, borș fără borș scump și prost,, pâine uscată… Evitați ! La Tulcea totul era bun

  • Oana :

    Bun, bun. Multumim Ivan Pescar. Suntem mari consumatori de peste si aici am descoperit cele mai bune icre, cea mai buna ciorba, saramura…delicoasa, placintele …ca la mama acasa. Revenim si mai gustam.

  • Teodor Frolu :

    Ma bucur ca ati reusit sa va faceti timp sa ajungeti la noi in Piata de Flori. Am fost foarte curios sa vad cum vedeti efortul nostru de a aduce in Bucuresti, contrar schemelor consacrate, o bucatarie unica si prea mult chinuita de presiunea comerciala si turistica. ( o sa incerc sa explic la ce anume ma refer mai tarziu) Nu am vrut sa intervin in experienta dvs din restaurant si in zona , desi v-am observat inca de la intrare, ma aflam intamplator pe acolo. Sunt unul dintre parteneri, mai exact cel ce a restaurat cladirea Bursa Marfurilor si membru fondator al Asociatie Ivan Patzaichin , partenerul lui Ivan ( si ca sa raspund unor puncte, puncte din articol dvs ,da! Ivan a investit si bani si timp si mai ales incredere in mai multi oameni ce sunt parteneri in acest proiect) L-am rugat pe manager sa-l lase pe ospatarul ce se ocupa de dvs sa vedem cum se descurca si sa nu incerce in nici un fel sa va capteze bunavointa. Mai avem multe de facut stiu la servicii dar ma bucur ca Mihai ( ospatarul) a facut fata cu brio la, asa cum ati precizat in articol, ” zilele negre pe care am incercat sa i le fac”. Nu pot fi de acord cu dvs in cateva puncte : platoul de antreuri este format din 4 sortimente a cate 100 gr fiecare, in total 400 gr plus legume in total peste 500 grame, consideram ca este de doua persoane in mod corect si onest ( majoritatea persoanelor isi i-au la pachet felul 2 dupa o ciorba si un antreu in doi – e bina ca ati pus poza antreului ca altfel intram la banuieli referitor la gramaj :). Mancarurile gatite la noi incercam sa le pastra originale si simple, de cele mai multe ori din experienta noastra din delta reactiile sunt foarte diferite de la o persoana la alta, unora nu le place deloc un anumit fel de mancare iar altii o considera exceptionala. Cred ca este o caracteristica a bucatariei traditionale. chiar am facut un studiu gastronomic in delta si am descoperit cu surprindere ca, din motive de adaptare a gustului la turisti, retetele traditionale sunt acomodate la cultura urbana, printr-o uniformizare de gust.Noi incercam sa propunem originalul. Sunt mancaruri mai acre, unele chiar sarate, cu putin sau mai mult usturoi, cu peste mai fad sau mai gras. De fapt confirmati si Dvs ca in 3 la masa opiniile au fost impartite. Ne-ati dat o ideee buna acum discutand, un nou tip de produs , cred ca putem organiza degustari din mai multe tipuri de mancaruri prin care sa se vada varietatea si diferenta foarte mare dintre ele. Va anuntam cand il punem la punct. Poate reusim data viitoare sa va convingem de valentele bucatarie traditionale, necosmetizata. Ne-am asumat acest gen de bucatarie , gatita de oamenii din Delta, cu experienta de zeci de ani de zile la pensiuni sau pontoane plutitoare. Noi propunem aceasta provocare Bucurestiului. Un Tulcean ce apreciaza bucataria noastra ne bucura, un bucurestean nemultumit ne provoaca si ne propunem sa-l convingem ca avem ceva special si pentru el dar trebuie sa accepte provocarea si sa exploreze, in adevaratul sens al cuvantului, gastronomia deltaica. Ma bucur ca placintele au fost bune, si mie imi plac foarte mult. In rest Piata de Flori este parte din frumusetea acestui loc, cu florile ce explodeaza in primavara dupa sezonul de jerbe din sezonul actual. Fustele inflorate fac parte din culoarea locala si-mi doresc sa ramana chiar daca termopanele vor disparea probabil in curand. Un proiect curajos urban este sa vezi frumusetea si potentialul unui oras acolo unde altii vad altceva ( ma macina asta sincer – de ce ati pus 3 poze cu acelasi catelus negru in succesiunea de poze?) Recunosc ne plac cateii, nici nu sunt prea multi in toata piata ( vreo 3 ) pe care si Ivan si oamenii din piata ii hranesc, sunt ai nostrii! Ne plac provocarile, sfaturile, chiar si criticile dar va rog frumos nu spuneti ca avem portiile mici 🙂 Sunteti primul care spune asa ceva si nu stiu cum sa interpretez asta. Eu cred ca vechea Rahova va face istorie in gastronomia Bucuresteana mai mult decat Dorobanti si Floreasca. Jaristea, Mahala si acum Ivan Pescarul ( chiar daca nu v-am convins inca ) cred ca propun deja o experienta de Bucuresti autentic nu una de tip ” ca afara” . Va asteptam cu drag pe la noi si data viitoare.

    • George Butunoiu :

      Multumesc pentru interventia detaliata! Da, si mie imi plac locurile acelea foarte mult si as veni mai des daca nu ar fi atat de departe de mine. Si pe catelul negru l-am pozat cu mult drag, de aceea si apare de mai multe ori, mai ales ca seamana foarte mult cu Oskar, catelul meu. Cat despre mancare, acolo e discutie mai lunga. O sa trec din nou si o sa scriu mai in detaliu despre fiecare fel. Spor la treaba si puneti-l pe seful de restaurant sau de sala, ce o fi el, sa munceasca alaturi de ceilalti cand e restaurantul plin, sau macar sa nu mai stea in sala daca nu are chef de munca, face o nota discordanta care deranjeaza pe multi, va asigur! GB

    • maria :

      Prețurile foarte mari raportat la dimensiunea porțiilor și dacă pentru București merg așa cum în Tulcea să fie identice când e patria peștelui?

  • Dă-i un răspuns lui George Butunoiu Anulează răspunsul

    Experiența pe acest site va fi îmbunătățită dacă acceptați folosirea de cookie-uri. Mai multe informatii

    The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

    Close