Street food scump in Piata Dorobantilor.
In diverse locuri din lume, fie in marile orase sau undeva in pustie, exista cate un local (rareori poate fi numit restaurant, adesea e mai degraba ceva de genul street food) in care se serveste un singur fel de mancare, sau cateva dintr-o categorie foarte restransa, dar sunt atat de bune incat i se duce vestea nu numai in orasul lui si in cele din jur, ci si in toata tara, sau chiar si dincolo de ea.
Si sigur, intra in folclorul gatronomic al tinutului respectiv, se amplifica pe cai naturale, si apoi toata lumea incepe sa creada si sa spuna ca e cel mai bun fel de mancare din zona, din tara sau din lume, Google indexeaza asta si informatia apare in primele randuri, si tot asa, chiar daca nu mai este adevarat de mult, sau poate ca nu a fost niciodata.
Asa e cu le meilleur cassoulet au monde, cu chioscul cu carne de cal din Liubliana, cu kebabul din Dristor sau cu micii lui Cocosatu.
Asadar, cand apare un astfel de ceva cu un singur fel de mancare, mai ales daca e al unui bucatar cunoscut, te gandesti imediat ca poate va fi urmatorul hit din topul culinar local si, cine stie…
Am sperat si eu sa fie asa, cand am vazut ca s-a deschis un pasta bar in Piata Dorobantilor, dar chiar in piata-piata, adica acolo unde se vand lucrurile, nu doar in celebrul areal. E deschis de cateva luni bune, insa abia acum i-a aparut si un nume, o pancarta pe care scrie Macaroni – eat. drink. good time.
E la intrarea de pe Beller, acolo unde au fost multe alte incercari similare, cu mancare asiatica, covrigarii si altele, dar care nu au rezistat.
A fost deschis(a) aproape in acelasi timp cu un boutique similar, de burgers si carne de data aceasta, alaturi, de cealalta parte a intrarii. Cel care face pastele si le si prepara am inteles ca este un italian, fost chef pe la un restaurant cunoscut si scump.
Macaroni are un mic stand de gatit, deschis, la vedere, cu un aragaz si ceva ustensile, un frigider cu cateva bauturi si o masina de cafea. La geamul dinspre Beller e o tejghea cu cateva scaune inalte, de bar, pot manca vreo patru sau cinci oameni in acelasi timp. Acuma, ca incepe vara, au pus si afara cateva mese – cele din poza.
Am mancat de mai multe ori la Macaroni. Imi plac pastele, imi place si conceptul de street food, dar, mai ales, trec in fiecare zi prin fata lui.
Am incercat de fiecare data alt fel de paste. Au fost bune, dar nu mai bune decat in alte parti, nici pe departe. M-am intalnit si cu diversi cunoscuti cat am stat acolo, i-am intrebat si pe ei si mi-au spus acelasi lucru. Am luat doar paste, de fiecare data, desi mai au si cateva salate si niste supe. Si deserturi.
Am decis, deci, ca Macaroni nu este unul dintre locurile acelea cu un singur fel de mancare, insa cel mai bun din oras. Poate ca vor fi intr-o zi, chiar sper sa se intample asta, mi-ar conveni sa fie plin de restaurante bune in zona in care locuiesc.
Si inca ceva: preturile sunt surprinzator de mari la Macaroni. In general, street food inseamna preturi mici, sau portii mari, sau si una si alta. La Macaroni nu e nici una, nici cealalta. Pastele costa intre 30 si 45 de lei. (GB – martie 2017)
Macaroni - Piata Dorobantilor (intrarea Beller)
