Capriccio: cu animalutul de companie la afumatoare
Capriccio e un restaurant destul de vechi al Bucurestiului, pe Strada Icoanei, chiar langa marea Bierica a Icoanei si spate in spate cu Schitul Darvari. E intr-o casa destul de mica, fara etaj, cu un salon la intrare si cu o terasa acoperita si inchisa ermetic, facuta si ea salon.
Amenajarea e simpla si demodata, insa salonul din fata e curat si bine intretinut. In salonul de pe terasa se fumeaza fara nicio jena, mi s-a facut sila si am iesit instantaneu din cauza fumului gros, dat tot a trebuit sa-mi dau toate hainele la spalat cand am ajuns acasa.
Capriccio e un restaurant cu bucatarie italiana clasica, sa-i spunem; simpla, meniu lung, desigur, peste si carne, aproape toate la gratar, desigur. Eu am luat un porc cu sos, chiar bun a fost, piureul la fel, terciul de spanac banal, la fel si telina pane.
Preturile cam mari pentru un restaurant atat de comun si de simplu. Clienti erau, toti pe terasa, toti fumand.
Chelnerita a fost singurul lucru de care mi-a placut la Capriccio: dezinvolta, sigura pe ea, cu replica, greu de intimidat, energica. Ba nu, mi-a mai placut si ca te lasa sa vii cu animalutul de companie la afumat.
Capriccio mi-a amintit de vremurile in care mancam la cantinele studentesti. De mancare vorbesc, nu de ambianta, pentru ca atunci nu fuma nmeni in cantina. Si nici animalute de companie nu aveam… (GB – septembrie 2018)
Capriccio
