Am fost în noiembrie la Studio 80, acum trei ani, și nu am văzut grădina aceea imensă din spate, nici nu am știut că o au. Însă, oricum, nu aș fi putut să o văd amenajată așa cum am găsit-o acum, în plin sezon de stat afară, fiindcă atunci tocmai începea iarnă.

Dar ca să încep direct cu concluzia, am găsit un restaurant mai mare decât îl așteptam și îl știam, cu o mâncare ce mi s-a părut ceva mai bună și cu o terasă de album, una dintre cele mai frumoase din București.

Salonul cel mare e la fel, foarte bine mobilat și amenajat. Un stil clasic elegant, bine conceput și realizat, cu materiale de calitate, fără economie. Dar acolo nu stă nimeni vara, pentru că au în spate și o terasă și o grădină cu umbrele, plină cu flori și cu verdeață.

Și terasa acoperită din spate, închisă ermetic, la nevoie, e la fel de bine făcută, in același stil. Spațioasă, foarte luminoasă, cu mesele bine distanțate, ceea ce puțini își permit într-un restaurant dintr-o zonă în care plătești scump milimetrul pătrat.

Grădina e plină cu plante și flori, un fel de labirint cu insule în care au pus mese destul de mari, comode, fotolii cu măsuțe de cafenea în alte locuri. Sau mese pentru grupuri de petrecăreți, într-o enclavă foarte potrivită pentru evenimente private de terasă, complet izolați de toți ceilalți.

Meniul Studio 80…

… e eclectic, de tip multicuisine, cu influența italiană preponderentă. Am luat un tartar de crab destul de bun, un sashimi cum nu prea am mai văzut până acum, cu un ton tăiat în cubulețe mari. Destul de bun și el, dar pus într-un neinspirat sos de soia. Un foie gras bun, ravioli bune și ele, cu un sos cam neobișnuit, interesant, însă nu foarte tare pe gustul meu. Apoi risotto cu scoici St. Jacques, dar și cu o bucată de somon. Bune, dar și acesta neobișnuit, pentru că nu vezi prea des atât de multe puse într-o singură farfurie. Bibanul de mare prăjit ceva mai mult decât era cazul, dar bun la gust, cu niște ciupercuțe alături surprinzător de bune, acestea, și orez natur. O jumătate de rață dezosată crocantă cu cartofi alături – o rețetă asiatică, probabil, bine făcută și bună la gust.

Cafeaua Costa bună și ea, excelentul vin Sole de la Recaș… Adică mult mai mult decât ar trebui să mănânce niște oameni normali la o singură masă. Însă nu ne-am abținut, ca de fiecare dată, și am comandat iarăși în cantități duble.

Mâncarea bine pusă pe farfurie și porțiile destul de mari, mai mari decât în multe restaurante cu poziționare similară. Și prețurile mari, însă dacă luăm în calcul și dimensiunile porțiilor și toată ambianța pe care am descris-o mai sus, rămân în zona rezonabilului și a așteptabilului realist.

Serviciul a fost bun, cu niște chelneri cu chef de viață și de vorbă, dezinvolți, puși pe treabă. Câțiva clienți răzlețiți la prânz, dar presupun că seara e opțiunea lor principală.

Da, Studio 80 e unul dintre marile restaurante ale părții aceleia a orașului, Băneasa-Voluntari. Și chiar a întregului București. Cu mâncare și servicii bune, ambianță aristocratică, fără tencuiala de pe pereți dată jos până la beton și fără tubulaturi pe tavan pe post de decor. Dar bani destui să ai, pentru că în rest, totul bine și frumos la ei… (George Butunoiu – august 2021)

Studio 80, sau cand o suta sau doua in plus la o masa nu inseamna mare lucru

Ajung rar la restaurantul Studio 80, e departe Gradina Zoologica langa care s-a deschis. L-am gasit la fel cum il stiam, foarte frumos amenajat in interior, i-am dat nota maxima.

Meniul nu e lung, e bine conceput, in general. E putin ciudat scris si prezentat, cand in italiana, cand in engleza, apoi in romana. Duce cu gandul la bucataria fina, insa nu sunt inca acolo, desi cred ca cheful de la Studio 80 ar putea face si asa ceva.

Nu ne-au dat amuse bouche, ceea ce ne-a surprins putin, dupa ce am vazut preturile foarte mari. Am luat o supa de rosii destul de buna, ravioli destul de bune, si acestea, pulpa de rata cu piure la fel, spaghetti cu creveti atat de iuti, ca nu am mai reusit sa deslusim niciun alt gust. Spanacul, insa, a fost foarte prost, a ramas neatins in farfurie. Ne-au intrebat despre el, le-am spus, eram chiar curiosi sa vedem daca ni-l vor scoate de pe nota, la cat de categorici am fost. Nu au socotit ca merita “pierderea”… (citeste tot)