White Horse, august 2018

Un nume de referinta al zonei Dorobantilor, desi destul de discret

Am revenit la White Horse dupa destul de multa vreme si l-am gasit neschimbat – dupa cum ma si asteptam, de altfel. Asa ca nu mai reiau ce am scris data trecuta legat de ambianta. Terasa e la fel de frumoasa, foarte cocheta, aranjata cu gust.

Cred ca au scurtat meniul la White Horse. E bine facut, preponderent bucatarie italiana. Am luat un singur fel acum, un file de cod in sos de midii si sofran cu cartofi copti. Frumos prezentat, portia destul de mare. Pestele destul de bun, cartofii la fel, sosul fara gust.

Serviciul foarte bun, ca si data trecuta. Preturile nu sunt mici deloc, insa nu exagerate, mai ales pentru un restaurant din Beller – Piata Dorobantilor. Clienti erau destui, pareau obisnuiti ai localului.

White Horse e un restaurant frumos, cu o terasa frumoasa, cu mancare destul de buna, servicii bune, asa ca e de luat intotdeauna in calcul cand sunteti in zona Dorobantilor. (GB – august 2018)

White Horse, cantina chic a Dorobantilor

White Horse e unul dintre restaurantele vechi ale bucurestiului, foarte vechi, chiar, si destul de faimos pe vremuri. Cred ca au dat lovitura cand au pus mancarea la vedere, au scos-o in tavi si in diverse vase, pe o masa, si cineva iti punea in farfurie direct de acolo. Niciun restaurant nu mai facuse asta atat de la vedere, si cu mancare buna, incat increderea clientilor a crescut exponential, si numarul lor, pe cale de consecinta.

White Horse au o casa maricica pe George Calinescu, unde incepe din Beller, o casa veche, foarte pitoreasca si frumoasa, pe care au amenajat-o cu cap, intr-un stil retro occidental, chiar englezesc, foarte de efect, si asta. La parter au un bar, la etaj un salon mic, pe care l-au extins si in spate, foarte posibil cu spatiul din alta casa, ceva ce aduce cu un pod suprainaltat. Si au si o mansarda, a casei din fata, in care au amenajat un spatiu de joaca pentru copii – cel din poze.

Tot spatiul e foarte bine amenajat, numai cu lemn, maro inchis, aproape negru, iar peretii micului salon din fata sunt stacojii. Si mobilierul e frumos, vintage, de calitate.

Gradina White Horse din stanga casei a aparut mult mai tarziu, dupa mai mult de 15 ani, cred ca pein 2012. Si aceasta pare sa fie cumparata sau imprumutata de la vecini. E si ea frumos amenajata, intr-un stil mai spre meridional, de data aceasta. Au cateva mese, flori rosii, atmosfera de vacanta.

Mi-au spus ca iarna mentin conceptul cu mancarea gatita vrac, expusa, insa vara, cand toata lumea sta pe terasa, e cu meniu. Au un meniu destul de lung la White Horse, bucatarie internationala simpla, dar mai mult spre specificul italian, cu feluri clasice, cunoscute, fara surprize, cate putin din toate. Au si niste meniuri ale zilei, tot asa, cu mancare de astamparat foamea, nu delicatese sau lucruri sofisticate.

E mancare obisnuita la White Horse, muncita, facuta cu grija, dar fara talent. Exces de ulei in vinetele cu parmezan, cred ca as fi scos din ele un paharut de tuica intreg cu ulei. Exces de sos si la paste, parea mai degraba ca sosul de branza era felul principal, si pastele ca adaos. Si la peste a pus prea mult ulei. Legumele au fost bune, broccoli surprinzator de bine facut, fiert exact cat trebuie.

Servicul a fost bun la White Horse, grijuliu, atent, rapid; putin afectat, din aceia care folosesc fraze lungi in loc de cele scurte, crezand ca e mai elegant: „Ce modalitate de plata doriti sa folositi?”, in loc de „Platiti cu cardul?”, si alte asemenea. Preturile normale.

Am pus White Horse in Lista Restocracy cu cele mai bune restaurante din Bucuresti pentru ca suntem la inceput, si litsa nu e completa, insa nu cred ca va ramane prea mult aici, pe masura ce intra alte restaurante mari in Lista si cele din partea ei de jos vor trebui sa iasa, unul cate unul…

White Horse e un bistrou, mai degraba, un fel de cantina de buna calitate pentru cei care locuiesc si lucreaza in zona. Seara cred ca se activeaza si barul, e un tip de ambianta care place oamenilor, mai ales strainilor. Presupun ca va fi acolo si cand voi iesi la pensie, aratand cam la fel… (GB – iunie 2017)

Un detaliu care ar putea face diferenta…

White Horse este un restaurant cunoscut al Bucurestiului. Chiar anul acesta a aniversat 20 de ani de la deschiere. Cu specific international, restaurantul poate gazdui pana la 180 de persoane, 80 in pub-ul de la parter si aproximativ 100 la etaj. Din ce am aflat de la ei, bucatarii au tipologii si scoli, respectiv pregatiri diferite, de la cei cu vechime egala cu restaurantul si pana la cei care abia au implinit 18 ani.

Dincolo de faptul ca White Horse a devenit un restaurant cunoscut pentru mancarea gatita vrac expusa, de unde clientii erau serviti direct, strategie care i-a adus un renume deosebit pe piata restaurantelor din Bucuresti, se pare ca ar mai fi un mic amanunt, pe care o parte dintre clienti ar putea sa-l evalueze pozitiv.

Dintre toate restaurantele si bistrourile din Piata Dorobanti si, din ce am observat, nu sunt chiar putine, pe putin vreo 20 (daca nu ma credeti, le puteti numara singuri pe harta Restocracy), White Horse este singurul restaurant care are si un spatiu de joaca pentru copii. Probabil ca aceasta strategie nu are un impact la fel de mare, ca cea cu mancarea la vrac, dar pe termen lung se poate sa fie la fel de importanta, fie si numai pentru lipsa concurentei din aceasta zona a Capitalei.

Astfel, spatiul de joaca de la White Horse este amenajat intr-o mansarda, deasupra salii de la etaj, accesul facandu-se din acel salon. Locul are aproximativ 40 de metri patrati si probabil ca e suficient pentru 30 de copii.

Weekend-ul…

Spatiul de joaca de la White Horse este unul ferit de pericole, chiar supravegheat video, fiind localizat in interior, dar nu are vizibilitate directa de la mese, fiind amplasat deasupra celorlalte saloane. El este deschis pe toata durata anului, insa supraveghetorul este asigurat doar de vineri de la orele 18.00 si pana duminca la orele 22.00. Probabil ca in restul saptamanii nu vin atat de multi parinti cu copiii!

Daca vorbim despre mancare, spatiul de joaca de la White Horse detine un meniu stabilit, destinat petrecerilor organizate, care contine ingrediente cat mai sanatoase pentru cei mici, precum: carnea de curcan, somon, paste de casa, pizza de casa, precum si fresh de portocale. Initial, meniul putea fi selectat de catre parinti, insa practica a demonstrat ca nici acestia nu alegeau intotdeauna cele mai potrivite alimente pentru cei mici, fapt ce a nemultumit atat conducerea, dar si pe alti parinti invitati la aceste petreceri.

Spatiul de joaca este dotat cu: cateva structuri modulare din plastic sub forma unui palat, a unei casute, cu tobogan, masinute din platic, jucarii de plus, masute si scaunele speciale, dar si un televizor si un sistem audio. Din luna septembrie, odata cu revenirea copiilor din vacanta, White Horse va organiza ateliere de creatie pentru cei mici si va invita si animatori, care sa ofere programe de divertisment.

Ar mai fi de spus faptul ca varsta minima pentru copiii, care pot veni aici este de 2 ani, si aceasta din ratiuni „biologice” si „igienice”, in timp ce varsta maxima este aceea la care chiar copiii refuza sa mai stea intr-un asemenea spatiu.

Per ansamblu, spatiul de joaca de la White Horse este unul decent, frumos organizat si decorat, si este cu atat mai folositor, cu cat in zona Dorobanti, un astfel de spatiu lipseste cu desavarsire restaurantelor.

Poate singurul lucru care m-a „incomodat” pe mine, la momentul in care scriu, este programul de luni pana vineri, cand, din cauza cererii scazute, spatiul este inchis, desi cu o solicitare prealabila s-ar putea deschide, insa aceasta doar in cazul unei mese programate. Pentru ca, daca intri intamplator la White Horse, stiind ca e child-friendly, s-ar putea sa descoperi ca de luni pana vineri nu e chiar atat de child-friendly. (Daniel Catoi – august 2017)