Mc Moni’s

Unul dintre ultimii aparatori ai gloriei apuse a marilor restaurante comuniste

Cine mergea des la restaurant acum un sfert de secol, imediat dupa Revolutie, stie cat de faimos era Mc Moni’s, din Complexul Tineretului, zona aceea cu baze sportive si de agrement dintre bulevardele Kiselev si Marasti. Era mancare buna, saloanele foarte bine amenajate, dupa standardele vremurilor de atunci, as aca veneau bucuresteni din toate cloturile orasului, mai ales ca erai sigur ca vei vedea acolo tot felul de oameni si politicieni importanti ai momentului.

Si Mc Moni’s s-a extins, au construit si alte corpuri de cladire, terase deschise sau inchise, asa ca Mc Moni’s a devenit un adevarat complex, pana la urma. Cum de au obtinut autorizatiile ca sa construiasca atat de mult in interiorul unui parc, e alta poveste. oricum, e de apreciat, macar, ca s-au straduit sa pastreze o parte din copaci si din verdeata care era acolo.

Terasa din spate, in special, e frumoasa, umbroasa, cu multi copaci in jur si chiar printre alei. E mare, intra sute de oameni acolo. Au si un loc de joaca pentru copii.

In 1991, cad au deschis, la Mc Moni’s era meniul de la marile restaurante comuniste, cu bucatrie preponderent romaneasca, insa cu feluri de mancare mai elaborate, unele ducand catre bucataria romaneasca boiereasca, altele cu ceva iz international, dar internationalul de proximitate, cum ar fi cel balcanic, rusesc, putin si spre imperialul unguresc si austriac, dar nu prea mult. Consommeurile, escalopurile, Zingara si Valdostana erau „fine diningul” epocii.

Si le regasesti si acum in cateva restaurante care au ramas cu nostalgia vremurilor trecute dar, mai ales, cu bucatarii de atunci, care nu au putut, sau care nu au vrut sa se adapteze noului context occidental de pe piata actuala a restaurantelor. Selectul, Complexul Herastrau, Diesel, Casa Universitarilor, Casa Oamenilor de Stiinta si alte cateva sunt exemple inca vii.

Asa si cu Mc Moni’s. Nu au vrut, sau nu au reusit sa depaseasca gloria apusa a Zingara – Valdostanei. Presupun ca si acum au niste bucatari din acele vremuri. Sau, mai stii, poate ca chiar patronul le-a cerut unor bucatari mai tineri sa mentina acest meniu, in aminitirea nostalgica a unei tinereti despre care stiu ca a fost o culme a gloriei in zona agrementlui comunist, discotecile pe valuta.

Nu au renuntat la vechile meniuri la Mc Moni’s, insa le-au dublat sau chiar triplat cu taote felurile posibile ale zilelor noastre, cele cu denumiri italienesti, in special, insa cele traditionale, simple, cele mai comune, mai basic.

Nu e de mirare, deci, ca Mc Moni’s s-a golit de clienti, incet, incet. Si nu e mai rea mancarea de acum de la Mc Moni’s, fata de cum era atunci, e la fel, numai ca ce consideram cu totii ca e un mare rafinament gastronomic in urma cu atatea zeci de ani, acum ne amuza, ne scoate cate un suras nostalgic, in cel mai bun caz.

Poate se mai duce cate cineva sa manance la Mc Moni’s, in numele vremurilor si al gloriilor apuse, insa Mc Moni’s inseamna acum saloane si spatii pentru evenimente, nu mai mult de atat. Au vreo sase saloane, de marimi diferite, au terasele acoperite si pe cele descoperite, asa ca la Mc Moni’s se pot face cateva nunti simultan, alaturi de un botez, un parastas, o conferinta si vreo doua seminarii.

Mc Moni’s kid-friendly

Mc Moni’s are un spatiu de joaca afara, in gradina din spate, printre copaci. Nu pare sa fie foarte bine amenajat, cred ca e mai mult ca sa bifeze si asta in oferta. Inauntru nu am vazut, insa e foarte posibil sa amenajeze si acolo ceva iarna, la cat de mult spatiu au. Avantajul pentru parinti este ca pot sta la masa si sa-i aiba in raza vizuala, si nici nu prea au pe unde sa scape, chiar daca vor. Dar mai de efect decat toate instalatiile si obiectele de joaca pentru copii, gainile pitice de la Mc Moni’s vor atrage atentia copiilor. Cand incepe sa cante o piticanie de cocos (pe care l-am prins si intr-o poza), experienta e unica pentru copiii nascuti in centrul unui oras sufocant.