Mezzaluna, pentru cei care au destul timp ca sa o traga pe pisica Luna de coada…
Mezzaluna de Laura a fost inchis o vreme in 2019, cand fostii proprietari au abandonat fiindca nu mai gaseau angajati. Acum se pare ca restaurantul a fost preluat de catre altii, care l-au redeschis de curand si au pastrat doar prima parte a numelui, Mezzaluna.
Am vazut si o reamenajare in interior, arata destul de bine. Terasa e la fel, e comoda si functionala, nimic special de spus despre ea. Am vazut si o pisica frumoasa, mi-au spus ca o cheama Luna.
Cat priveste mancarea, Mezzaluna continua conceptul simplist al celor de dinainte: bucatarie italiana clasica, traditionala, felurile cunoscute de trattoria, mancare relativ simpla, in general. Am luat creveti cu sos de unt si nu am avut inspiratia sa intreb daca sunt curatati. Nu credeam ca vor pune creveti cu solzi in sos, ca sa-i cauti cu strecuratoarea – de solzi vorbesc acum. Dar au facut-o… Crevetii au fost mari si buni, insa noroc ca sosul a fost foarte prost si nu a mai trebuit sa am grija ca sunt solzi prin el. Pastele cu somon si creveti au fost normale, cum sunt peste aproape peste tot in Bucuresti. Iar un file de lup de mare a fost bunicel, dar deloc rumenit in tigaie. Piureul de alaturi a fost asa si asa, la fel si spanacul prea batran si sosul de ardei, care era un fel de bulion.
Serviciul a fost foarte lent, insa chelnerita extrem de agreabila. Clienti erau pe terasa, ca sa profite de ultimele zile cu soare. Preturile normale.
Mezzaluna e un restaurant cu specific italian traditional obisnuit, o trattoria. E bine ca nu e scump. E un restaurant pentru cei care lucreaza sau locuiesc in apropiere, mai ales ca sunt putine restaurante bune in zona. E pentru oameni care vin, mananca si pleaca, greu de imaginat ca vin multi pentru vreun deliciu gastronomic bine ascuns. Or, daca asa este, e greu de inteles de ce noii patroni nu se gandesc sa faca un meniu care sa permita o rotatie mai mare. Noi am stat o ora si jumatate pentru o masa de pranz banala, cand ar fi trebui ca cel putin jumatate din acest timp sa fie la birou, pentru lucruri mai importante, nu sa stau sa ma joc cu pisica Luna… (GB – octombrie 2019)
Marketing bun la Mezzaluna de Laura. Sa vedem cat o sa tina…
Modelul clasic de restaurant, inclusiv in civilizatia occidentala, careia ii apartinem, de acum, este cel familial, in care unul gateste, celalalt se ocupa de clienti si de celelalte treburi, copilul mai ajuta si el pe acolo, dupa ce vine de la scoala. In Romania comunistii l-au eliminat brusc si complet, iar revenirea la acest common sense se face mult mai lent decat isi imagine toata lumea.
Si eu am incurajat aceste initiative, si le promovez cat pot de tare, ma bucur de fiecare data cand vad ca un bucatar isi deschide restaurantul sau, iar cand o familie intreaga face asta ma bucur si mai tare.
Mezzaluna di Laura mi-a facut aceasta bucurie cand i-am vazut pe Calea Dorobantilor, si mi-a placut si mai mult romantismul domnului Florin, titularul posturilor de cap de familie si de bucatar, care a dedicat aceasta realizare femeii sale, Laura. Marketingul e bun, au scos asta bine in evidenta, au scris despre cei doi copii minunati ai lor, adica exact cum trebuia facut.
Florin si Laura au preluat bucatica din parterul unui bloc mare de pe Calea Dorobantilor, intre Perla si ASE, de la Marco, un spaniol care a avut un restaurant cu mancare buna acolo, pana de curand, si i-au spus Ristorante italiano Mezzaluna di Laura, cu subtitlul Una cucina tipica italiana. Acest „tipica” mi-a sunat bine la inceput, insa mai incolo am realizat ca trebuia sa inteleg altceva din … (citeste tot)
Salonul si terasa Mezzaluna
Referinte
Modelul clasic de restaurant, inclusiv in civilizatia occidentala, careia ii apartinem, de acum, este cel familial, in care unul gateste, celalalt se ocupa de clienti si de celelalte treburi, copilul ...
Mezzaluna - Calea Dorobantilor, nr. 63
