Am plecat si nemancat si plin de grasime!
53 de lei ! Si daca ar fi fost comestibila era mult…
Luna octombrie a inceput prost pentru mine, cu doua restaurante de la care am plecat suparat, a trebuit sa ma duc in alta parte ca sa termin cina, fiindca nu am putut manca ce mi-au pus in farfurie, pur si simplu! Si m-am si enervat dupa banii aruncati, desigur. Bistro Mon Cheri e unul dintre cele doua, fiindca acum despre ei scriu.
Stiam ce fel de mancare au la Bistro Mon Cheri, nu m-am dus pentru vreo experienta culinara, ca nu era cazul. Voiam doar sa mananc ceva si sa plec. Chelnerita parea amabila, dar am o banuiala ca nu e asa de la natura. Nu m-am putut intelege cu ea sa ma ajute sa ma descurc prin meniul kilometric. A stat si s-a uitat minute in sir la un punct de pe perete, fara sa se miste, in timp ce eu ma chinuiam cu meniul acela infernal, conceput de “doamna bucatareasa care e la Bistro Mon Cheri de 20 de ani, inca de cand s-a deschis”. Trecem peste asta…
Mi-am pierdut rabdarea cu meniul, asa ca am luat ceva la intamplare, am vazut scris pe o tablita “pastrama cu mamaliguta” si am aratat cu degetul spre ea. Nu am putut manca acea carne. Nu am putut sa o tai cu cutitul, de tare ce era. Asa ca am apucat-o cu amandoua mainile si trageam de ea cu dintii. Mi se parea ca se uita oamenii de la alte mese lung la mine, dar imi era foame, asa ca am tras in continuare. Nici asa nu am reusit.
M-am dus sa platesc, mi-au luat 53 de lei pe lingura de mamaliga, singurul lucru din farfurie pe care am reusit sa-l mananc la Bistro Mon Cheri. Bani aruncati, timp pierdut, grasime pe maini, cine nu s-ar fi enervat in locul meu?
Dar sunt destui bucuresteni calmi si ingaduitori, si vad ca si nimeresc drumul catre Bistro Mon Cheri. De ce se duc sa plateasca niste preturi surprinzator de mari si pentru un bistrou cu mancare buna, daramite pentru unul cu ce mi-au dat mie in seara asta, intrebati-i pe ei… (GB – octombrie 2018)
PS: poza cu preturile e de anul trecut. Acum mi s epare ca sunt mai mari.
Unul dintre putinele bistrouri adevarate din Piata Dorobantilor
Acum e greu de crezut, insa a fost o vreme, aum 15-20 de ani, in care bucuresteni veneau din alte cartiere ca sa manance la Bistro Mon Cheri din Piata Dorobantilor, in primul rand pentru mancare, nu pentru ambianta, care nu avea nici atunci ceva iesit din comun.
Bistro Mon Cheri ocupa o casa cu etaj de pe Sfantul Stefan, in capatul dinspre Piata Dorobantilor. Nu e mare, dar nici mica. Saloanele sunt la etaj, cu ambianta rustica, de cabana de munte, lemn de brad, scaune de lemn, vesela si fete de masa colorate, cu patratele, unul dintre markerii internationali pentru pozitionare. La fel si cu farfuriile si cestile cu floricele viu colorate. E luminos, vesel, prietenos, atmosfera de vacanta, neprotocolara, familiala.
Daca imi aduc eu bine aminte, gradina era mai frumoasa la Bistro Mon Cheri, la inceputuri, nu era acoperita, ca acum, era chiar o mica gradinita, in fata, spre strada. Nu stiu de ce au inchis spatiul, acum e mi putin prietenoasa.
Meniul de la Bistro Mon Cheri e tipic pentru ceea ce se numeste acum bucataria urbana, de casa oraseneasca, un fel de bucatarie internationala populara. E destul de lung, au de toate, pentru toate gusturile. Mancare relativ simpla, usor de facut si din ingrediente comune, fara retete complicate, meniu care se integreaza foarte bine in conceptul general de restaurant familial, de vecinatate. Mancarea e cam cum te-ai astepta sa fie intr-un astfel de loc, e cam ca acasa, cu ceea ce inseamna asta si bine, si mai putin bine. Cei obisnuiti cu mancarea buna si fina nu vor reveni la Bistro Mon Cheri doar pentru mancare, asta e sigur.
Serviciul e destul de personal, sunt sigur ca au clienti recurenti, stabili, si asta se vede in atitudinea mai destinsa si mai informala a celor de la Bistro Mon Cheri. Preturile sunt rezonabile, insa nu atat de mici pe cat te-ai gandi asociat cu un astfel de concept.
Bistro Mon Cheri se prezinta ca un bistrou frantuzesc, dar nu prea este asa. O fi fost demult, poate, dar acum nu gasesti mare lucru din ceea ce inseamna adevarata cuisine du terroir, si nici meniul schimbat in fiecare zi si scris cu creta pe tablita. E un bistrou, totusi, daca luam definitia bistroului ca fiind capatul popular, informal, al scarii localurilor in care mergi sa mananci.
Multi isi pun acest „bistro” in nume, unii chiar si cu respectarea normelor limbii („bistro” nu exista in limba romana, unde se zice corect „bistrou”, iar in franceza e „bistrot”.), inclusiv mari restaurante de lux. Bistro Mon Cheri e printre putinele bistrouri la care la care denumirea nu te induce in greseala. (GB – iunie 2017)
Bistro Mon Cheri - Intrarea Tudor Stefan, nr. 16 (Piata Dorobantilor)
Comentarii (1)
We had a table reservation for 2 people for New Year’s Eve on December 31, 2023 at 7 p.m., which was confirmed to us by email from the restaurant.
We got there on time and stood in front of locked doors. A notice informed us that it would be closed from 5 p.m. on New Year’s Eve.
Nobody came up with the idea of at least informing the guests whose reservations for that evening had been confirmed that the restaurant would not be open at all.
We definitely cannot recommend a restaurant with such bad behavior towards its guests!