In tarile occidentale mari se folosesc in mod curent “domnule” si “doamna”, puse distinctiv in aprope toate propozitiile in interactiunile formale de tip client service, dintre client si prestatorul serviciului: Very well, sir! Madame, you are perfectly right! Madame, c’est entierement ma faute, je suis absolument desole! Oui, monsieur, deux saucissons! Sunt niste markeri care au un rol clar, niste instumente de lucru in context, prin care se transmite ca in acel loc sunt respectate niste protocoale sociale si ca esti pe un teren cunoscut.
In Romania nu s-a folosit niciodata acest cod, pana acum cativa ani, cand au inceput sa apara si in discutiile de client service de aici. Destul de timid si, deocamdata, limitat doar la serviciile de lux. Se va raspandi catre toate nivelurile, desigur, dar treptat, de sus in jos, si vor trece ani buni, poate chiar o generatie pana va ajunge si in magazinele de cartier din orasele mici.
Insa unii nu mai au rabdare si forteaza, uitand unde sunt, adesea obtinand efectul pe dos celui dorit de ei, cand nu sunt chiar caraghiosi de-a binelea. Cand sunteti intr-o pizzerie sau un mic bistrou de cartier si in fiecare propozitie un chelner asudat strecoara cate un domnule, nu va vine sa ridicati din sprancene? Prea bine, domnule! Am notat, domnule! Deci avem doi mici cu mustar si o ciulama, domnule! Doriti si un ardei iute, domnule? Mamaliga si mujdeiul vin si ele imediat, domnule! Pofta buna, domnule!
Tocmai am fost la un restaurant abia deschis, curios sa vad detaliile, pentru ca acestea fac, adesea, obiectul articolelor mele. Restaurant frumos, mancare buna, preturi maricele. Stiam dupa investitie ca se pozitioneaza sus, asa ca m-a cam surprins sa vad chelnerii imbracati in costume de marinar. Cele cu dungi, de punte, nu cele albe, de ceremonie. Dar si mai mare surpriza a fost cand au inceput marinarii sa vorbeasca: Prea bine, domnule! De indata, domnule! Intrutotul, domnule…
Nu am vorbit cu multi marinari pana acum, dar cred ca nici cei de pe Canalul Manecii sau de pe Tamisa nu sunt atat de scortosi, ca sa nu mai spun de cei de mai aproape, din Mediterana sau de pe Dunare.
Ceva parea sa nu se potriveasca in serviciile de la acel restaurant. Prima senzatie a fost ca nu sunt sinceri chelnerii. Or, de aici si pana la a presupune ca mai sunt si alte nesinceritati in locul acela, e doar un pas. De ce isi asuma acest risc, ce castiga in schimb? Greu de ghicit pentru mine… Poti vinde la fel de scump si fara acesti identificatori. Studiile, dar si experienta de zi cu zi confirma asta. Ba, mai mult, arata clar ca asteptarile si preferintele clientilor s-au schimbat semnificativ in ultimii zece ani, si nu se prevede niciun punct de inflexiune in viitorul apropiat. Trebuie doar citite aceste studii, e mult mai ieftin decat sa ajungeti la aceleasi concluzii dupa cativa ani si dupa multi clienti pierduti…
Si o scurta intrebare, ma ajuta ca sa pozitionez bine sistemul de referinta fata de care ma raportez cand imi scriu articolele:
Loading ...Referinte
Poti manca foarte bine si elegant si fara bucatarie fina. La Corto Maltese, de pilda...Am mai fost de cateva ori la Corto Maltese, si de fiecare data am mancat bine si foarte bine. Ultima da...
