Restocracy

Iată, se face un an de când mâncam doar acasă, cu rare momente de ieșit la restaurant. În paltoane pe terase, chiar și în toiul iernii, cu câteva scurte interludii în saloane, din când în când, ca să nu uităm de tot ce să comparăm cu ce.

E un moment bun pentru a reflecta ce înseamnă restaurantul în viața și identitatea unui oraș. Și, mai ales, a marilor lui restaurante. Faceți un scurt exercițiu de imaginație și gândiți-vă cum ar fi ca toată mâncarea să vă vină singură acasă pentru restul vieții, trimisă cu dronele sau adusă de curieri…

Toate restaurantele la care am reusit să ajung în vremurile acestea virusate mi s-au părut acum mai frumoase decât le știam și cu mâncarea încă și mai gustoasă. Poate că mă voi reobișnui repede cu viața bună după ce va trece pandemia, însă cu siguranță că voi face o rearanjare pe scara valorilor a lucrurilor importante în viața unui oraș, și în viața socială, în general. Or, aici, locul restaurantelor va urca semnificativ, cu câteva trepte, fără îndoială.

Pata Negra a fost tot timpul unul dintre locurile cele mai potrivite cu gusturile și cu obiceiurile mele conservatoare. Nu e într-o fabrică dezafectată, ci într-o vilă elegantă din Dorobanți, nu se vad tubulaturile pe pereti, ești înconjurat tot timpul oameni liniștiți și civilizați la mese, sau poți sta singur într-un salon numai al tău. Restaurantul e așa de când îl știu eu acolo, pe Washington, sunt sigur că nu au schimbat nimic în el, fiindcă nici nu ar fi avut de ce, însă după atâta stat în casă, eu l-am găsit de zece ori încă și mai frumos și mai primitor.

Nu aleg eu ceva din meniu când merg la Pata Negra, întotdeauna mi-a plăcut să o las pe vorbăreața și debordanta Angelica, stapâna casei și a bucătăriei, să ne pună pe masă ce dorește ea. Fiindcă știu că niciodată nu-i stă mintea în loc și mereu ne face câte o surpriză. Așa e firea ei, și nici nu obosește vreodata.

Acum, Angi a decis așa:

Carpaccio de legume la cuptor cu anchoa (anșoa) marinată cu reducție Pedro Ximenez
Cremă de năut, linte și midii marinate in lime, boia afumată și ulei de măsline
Pastel de anghile și creveti (porcini, peștișori anghile, chili, ouă)
Mușchiulet de porc iberic trei delicii
Salsa din vin Oporto, salsa din trei brânzeturi și salsa de porcini
Soufle de ciocolata
Tarta Angi (iaurt, urdă, dulceață din coajă de pepene roșu)
Cheesecake
Vin spaniol de la Rioja

Toate au fost bune, ca de fiecare dată, însă după săptămâni și luni de mâncare la pachet pe masa din bucătărie, cred că oricui o astfel de cină i s-ar părea culme a rafinamentului gastronomic, a eleganței și a bunăstării, în general. Cu atât mai mult cu cât prezența expansivei Angelica a fost completată de o altă făptură femeiască la fel de plăcută, Maria, o chelneriță sau șefă de sală dezinvoltă și dornică de conversație, și ea, cu care am ajuns repede să ne povestim ce ni s-a mai întâmplat prin familie.

Și da, ce poate fi mai bun în viață decât o astfel de cină lângă niște fete frumoase?

Cină la Pata Negra…

cu fete frumoase

Angelica Ilie a inceput sa faca si bucatarie fina la Pata Negra.

Am revenit de multe ori la Pata Negra, pentru ca imi place cum gateste Angelica si pentru ca e aproape de mine. Se si vede ca sunt multe evaluari. Si se mai vede si ca notele pe care le-am dat au crescut aproape de fiecare data de la o vizita la alta, ceea ce nu e putin lucru. Se stie doar ca la majoritatea restaurantelor curba e pe dos…

Nu mai reiau ce am scris despre ambianta si despre servicii, nu e nicio schimbare acolo, si asta e de bine, din nou, pentru ca toate sunt asa cum trebuie. Despre mancare, insa, e de spus ca i-am inclus si pe ei il Lista restaurantelor cu bucatarie fina din Bucuresti, lista care nu e lunga deloc. Nu-mi dau seama daca Angelica Ilie a stiut dintotdeauna sa faca si bucatarie fina, pe langa cea spaniola traditionala, pe care o stapaneste perfect, sau a invatat asta din mers, in ultimii ani. Dar in ultimele luni mi-a aratat ce poate face si mancare sofisticata, si a si introdus o parte dintre aceste feluri in meniu. Asa ca acum gasiti la Pata Negra si mancarurile de inceput, cele spaniole clasice, dar si cateva de fine dining.

Nu stiu sa spun daca aceasta e o strategie comerciala buna sau nu, sa ai in acelasi restaurant si bucatarie traditionala si bucatarie fina. Dar cum amandoua sunt foarte bune la gust, inclin sa spun mai degraba ca da… (GB – iulie 2020)

Norocul Angelicai cu copiii buni…

Am primit referinte destul de bune despre Pata Negra si de la spaniolii aristocrati din Bucuresti, obisnuiti cu mancarea buna si cu marile restaurante. Ceea ce a reconfirmat ce am tot spus despre ei pana acum.

Cu ocazia ultimei vizite am descoperit si salonul de la etaj, despre care nu stiam. Seamana mult mai mult cu un salon de casa boiereasca decat cu unul de restaurant, ceea ce il face cu atat mai placut si mai interesant. Si a doua surpriza placuta la Pata Negra a fost serviciul. Au renuntat la chelnerii cu manusi albe si pusi sa faca un teatru caraghios. Un chelner foarte tanar chiar a vrut sa ne aduca si sa faca tot ce aveam nevoie si sa ne simtim bine. Se vedea asta pe el fara nici cel mai mic efort. Or, asta e esenta insasi a ospitalitatii! Restul sunt detalii si tehnicalitati care ajung subiect de atentie pentru parveniti si pentru cei mai incuiati la minte, de regula.

Ca sa fiu sincer, nu cred ca Angelica Ilie a facut aceasta schimbare radicala de servicii intentionat, cautand in mod special pe cineva care sa aiba innascut reflexul de client service, asa cum il are acel copil. Cred ca a fost mai degraba o intamplare. Dar, norocul ei… (GB – octombrie 2019)

Cel mai bun restaurant spaniol din Bucuresti

Pata Negra a ramas un restaurant constant de cand s-a deschis in elegantul cartier al Dorobantilor, acum cativa ani. Ceea ce e mai degraba de bine. In interior arata chiar putin mai bine decat il stiam, de la ultimele vizite, aranjamentul meselor e ceva mai elegant. L-am descris atunci, nu mai revin.

Mancarea e la fel la Pata Negra, cea care i-a justificat epitetul de “cea mai buna mancare spaniola din Bucuresti”, pe care il mentin. Acum… (citeste tot)