Resstaurante si alte localuri cu servicii care au lasat o amintire placuta

Ord. dupa

Angelica Ilie a inceput sa faca si bucatarie fina la Pata Negra. Am...

1 comentarii

Noi am ramas trei ceasuri la cina la KANE, insa toti de la celelalte m...

Cele mai bune si mai sofisticate sushi si sashimi din Bucuresti la Arg...

KAIAMO, Noua Bucatarie Romaneasca Fina in forma ei cea mai elitista ...

11 comentarii

Le Vivier, cele mai bune fructe de mare crude din Bucuresti Am reve...

1 comentarii

Singura amintire de la Xi Lai e cea mai adorabila chelnerita ever A...

NOUA Bucatarie Romaneasca Fina, restaurantul patriotic al lui Alex Pet...

1 comentarii

CPWHF, noua generatie de mini-localuri hipster CPWHF inseamna Coffe...

La Taifas: un bistrou adevarat La Taifas e unul dintre cele mai...

ZenSushi din Dorobanti, un restaurant in care ma simt tare bine... ...

Ginger, direct pe primele locuri in Lista Restocracy, inca de la desch...

1 comentarii

Decadance: restaurant, cafenea, bar si evenimente facute bine in...

E3 by Entourage din Piata Floreasca - un lucru bine facut Am to...

Daca vrei sa o impresionezi pana la lacrimi, du-o la The Artist! Chia...

1 comentarii

S-a prins in sfarsit doamna Zisi ca trebuie sa aduca chelneri din Grec...

2 comentarii

45 de lei un pahar de vin, pare cam mult pentru un winebar cum e Nido ...

Ublo Caffe, un bistrou in care ar fi bine sa stiti dinainte cine va se...

13 comentarii

Veranda Casa Frumoasa, Chef Avi Steinitz si Julia Kristensen Trec ...

1 comentarii

ZEN Garden - Trag nadejdea ca doamnele de la Zen Garden vor reda intr-...

1 comentarii

Trofic: a bohemian eatery, une mangerie boeme, cum s-ar spune... Am...

1 comentarii

Belli Siciliani - Daca vreti sa va simtiti ca un actor intr-un film it...

5 comentarii

Prime Steaks & Seafood de la Radisson, un aristocrat al fine dinin...

Afiseaza
comentarii

Angelica Ilie a inceput sa faca si bucatarie fina la Pata Negra.

Angelica Ilie si restaurantul ei Pata NegraAm revenit de multe ori la Pata Negra, pentru ca imi place cum gateste Angelica si pentru ca e aproape de mine. Se si vede ca sunt multe evaluari. Si se mai vede si ca notele pe care le-am dat au crescut aproape de fiecare data de la o vizita la alta, ceea ce nu e putin lucru. Se stie doar ca la majoritatea restaurantelor curba e pe dos…

Nu mai reiau ce am scris despre ambianta si despre servicii, nu e nicio schimbare acolo, si asta e de bine, din nou, pentru ca toate sunt asa cum trebuie. Despre mancare, insa, e de spus ca i-am inclus si pe ei il Lista restaurantelor cu bucatarie fina din Bucuresti, lista care nu e lunga deloc. Nu-mi dau seama daca Angelica Ilie a stiut dintotdeauna sa faca si bucatarie fina, pe langa cea spaniola traditionala, pe care o stapaneste perfect, sau a invatat asta din mers, in ultimii ani. Dar in ultimele luni mi-a aratat ce poate face si mancare sofisticata, si a si introdus o parte dintre aceste feluri in meniu. Asa ca acum gasiti la Pata Negra si mancarurile de inceput, cele spaniole clasice, dar si cateva de fine dining.

Nu stiu sa spun daca aceasta e o strategie comerciala buna sau nu, sa ai in acelasi restaurant si bucatarie traditionala si bucatarie fina. Dar cum amandoua sunt foarte bune la gust, inclin sa spun mai degraba ca da… (GB – iulie 2020)

Norocul Angelicai cu copiii buni…

Am primit referinte destul de bune despre Pata Negra si de la spaniolii aristocrati din Bucuresti, obisnuiti cu mancarea buna si cu marile restaurante. Ceea ce a reconfirmat ce am tot spus despre ei pana acum.

Cu ocazia ultimei vizite am descoperit si salonul de la etaj, despre care nu stiam. Seamana mult mai mult cu un salon de casa boiereasca decat cu unul de restaurant, ceea ce il face cu atat mai placut si mai interesant. Si a doua surpriza placuta la Pata Negra a fost serviciul. Au renuntat la chelnerii cu manusi albe si pusi sa faca un teatru caraghios. Un chelner foarte tanar chiar a vrut sa ne aduca si sa faca tot ce aveam nevoie si sa ne simtim bine. Se vedea asta pe el fara nici cel mai mic efort. Or, asta e esenta insasi a ospitalitatii! Restul sunt detalii si tehnicalitati care ajung subiect de atentie pentru parveniti si pentru cei mai incuiati la minte, de regula.

Ca sa fiu sincer, nu cred ca Angelica Ilie a facut aceasta schimbare radicala de servicii intentionat, cautand in mod special pe cineva care sa aiba innascut reflexul de client service, asa cum il are acel copil. Cred ca a fost mai degraba o intamplare. Dar, norocul ei… (GB – octombrie 2019)

Cel mai bun restaurant spaniol din Bucuresti

Pata Negra a ramas un restaurant constant de cand s-a deschis in elegantul cartier al Dorobantilor, acum cativa ani. Ceea ce e mai degraba de bine. In interior arata chiar putin mai bine decat il stiam, de la ultimele vizite, aranjamentul meselor e ceva mai elegant. L-am descris atunci, nu mai revin.

Mancarea e la fel la Pata Negra, cea care i-a justificat epitetul de “cea mai buna mancare spaniola din Bucuresti”, pe care il mentin. Acum… (citeste tot)

Bucataria spaniola a Angelicai Ilie la Pata Negra, si traditionala si fina
Salonul de la parter
Salonul de la etaj
Terasa Pata Negra

Client pretentios

Eleganta strada Washington din Bucuresti…

Save

Angelica Ilie

Angelica Ilie a fost sportiva de performanta, a practicat handbalul. Intre 1995 si 2014 a locuit in Spania, acolo unde a si descoperit pasiunea pentru bucatarie. Partenerul de viata al Angelicai Ilie,...

Data actualizarii: 24/07/2020

Pata Negra  - Str. Washington, nr. 11

  • Un client oarecare :

    Cand am primit invitatia la acest restaurant, am fost foarte incantata: ador mancarea cu specific spaniol, restaurant cu referinte bune, cer senin. Am invatat, insa, inca o data in aceasta viata, ca intr-adevar, la pomul laudat, sa nu te duci cu carul. Mancarea, buna, nimic de reprosat in aceasta directie. Impresia generala, insa, care cred eu ca se doreste a fi una buna, reprezinta o medie intre talentul in bucatarie si servire. Iar servirea lasa muuult de dorit. Am ajuns acolo, ni s-a dat o masa aflata la un metru si jumatate de usa si lipita sau, oricum, foarte aproape de bar. Pentru ca restaurantul era aproape gol (mai erau trei mese ocupate, in tot restaurantul), am chemat-o pe chelnerita si am rugat-o daca poate sa ne dea alta masa, intrucat locul acela ma facea sa ma simt inconfortabil (cand se deschidea usa, un val de aer rece venea direct in fata mea). Dupa trei secunde, timp in care si-a rotit privirea in jur, mi-a raspuns sec ca mesele celelalte sunt rezervate, deci, ca nu se poate (mentionez ca mai erau cel putin trei mese de doua persoane, neocupate). Am inclinat capul, in semn ca inteleg situatia… dar cred ca, de fapt, ceva din informatia primita nu putea fi procesat foarte bine de creierul meu. „Au fost rezervate?? Pai rezervare am facut si noi!”. Adica nu veniseram de pe strada, am gasit un restaurant, am intrat si o doamna amabila, in marinimia-i, ne-a dat o masa. Nu. Si noi facuseram rezervare. Deci pe ce criterii se impart mesele acolo? Adica, zic eu, poate cu naivitatea care ma caracterizeaza cateodata, ca toti clientii ar trebui sa fie tratati cu o doza egala de respect, astfel ca, primul venit, primul servit. Daca pentru altcineva nu ar fi fost o problema sa stea la masa pe care ne-a dat-o noua, atunci nu ar mai fi nicio problema. Dar pentru noi, a fost. Am incercat sa trec peste. Vorbeam cu persoana cu care venisem, insa, va rog sa ma credeti, nu auzeam aproape nimic, mai exact, franturi din ceea ce imi spunea. De ce? Fiindca telefonul, care se afla fix langa masa noastra, suna incontinuu (lucru bun pentru ei si teribil pentru noi!). Pe langa faptul ca vorbeau la telefon, faceau rezervari, vorbeau si intre ei, despre diverse, tot acolo, langa noi. Fara sa realizeze ca deranjau! Absolut deloc! Si-au continuat discursul, nestingheriti! Ne mai uitam noi unu’ la altul… mai faceam fete-fete…degeaba! Au adus mancarea, am inghitit-o cat am putut de repede, am cerut nota si am plecat! Cu gandul de a nu ne mai intoarce niciodata!