Restaurantele Restocracy cu alte tipuri de bucatarii nationale, care nu se gasesc in categoriile de mai sus:...

Ord. dupa

Poti manca foarte bine si elegant si fara bucatarie fina. La Corto Mal...

9308 vizite

Steakhouse de referinta in oras, greu de imaginat ce s-ar putea face m...

5583 vizite

Unul dintre cele mai bune restaurante de peste si fructe de mare din B...

7961 vizite

GastroLab vine cu o contributie originala la constructia Noii Bucatari...

3120 vizite

Fish House au castigat competitia pentru cel mai bun peste din Bucures...

8352 vizite

Aizkora Gastrobar, sau esenta ospitalitatii Cei doi copii din poza ...

1642 vizite

Nu i-ar strica ceva mai multa concurenta pe piata lui Pata Negra! P...

5915 vizite

Steakhouse din Bucuresti fara vin romanesc la pahar... Prietenul me...

2857 vizite

Ce bine ca la Osho spala cosurile de paine cu detergent dupa fiecare c...

3172 vizite

Cel mai bun restaurant turcesc din Bucuresti Divan a luat locul res...

1965 vizite

Chelnerita de la raw vegan Pentru prima data de cand scriu arti...

1836 vizite

Acolo a fost inainte o livada cu visini. Nu mai e... La Finca by Al...

3656 vizite

Un restaurant care lipsea din mozaicul gastronomic bucurestean Blue...

1427 vizite

Un business genial construit, o capodopera logistica. Beraria H din...

9240 vizite

Restaurante spaniole se deschid si se inchid in Bucuresti, Alioli isi ...

1016 vizite

De luat in calcul si atunci cand vreti o mancare roamaneasca serioasa ...

3144 vizite

Singurul restaurant rusesc din Bucuresti? A fost primul restaurant ...

1552 vizite

Mancare si ambianta americane langa Biserica Alba Pow Wow e un loca...

2311 vizite

Toate la fel... Am revenit dupa un an si ceva la Die Deutsche Knei...

2121 vizite

Domnul Jacob Hausmann, o lectie de marketing eficient Mica Elvetie ...

2683 vizite

Cartofi, aripioare de pui si hamburgeri la pret de foie gras Crede...

5243 vizite
Afiseaza
vizualizari

Nu i-ar strica ceva mai multa concurenta pe piata lui Pata Negra!

Pata Negra, restaurant cu bucatarie clasica spaniola in BucurestiPata Negra a ramas un restaurant constant de cand s-a deschis in elegantul cartier al Dorobantilor, acum cativa ani. Ceea ce e mai degraba de bine.

In interior arata chiar putin mai bine decat il stiam, de la ultimele vizite, aranjamentul meselor e ceva mai elegant. L-am descris atunci, nu mai revin.

Mancarea e la fel la Pata Negra, cea care i-a justificat epitetul de “cea mai buna mancare spaniola din Bucuresti”, pe care il mentin. Acum am luat un jamon foarte bun, ardei verzi pane, buni si ei, un calamar destul de bun, carnaciorii in ulei la fel, iar porcul de Segovia ni s-a parut excelent.

Ca si data trecuta, serviciul ni s-a parut disproportionat de ceremonios in context: sa servesti mancarurile de mai sus cu manusi albe ni s-a parut amuzant, ca sa folosesc un eufemism. Probabil ca din acelasi scenariu a fost si sa ne puna doar cate un deget dintr-un vin mediocru in pahar, de parca ne-ar fi servit cu cine stie ce unica licoare a zeilor.

Preturile de la Pata Negra sunt marisoare, insa nu exagerate. Clienti putini la pranz. (GB – decembrie 2018)

Cel mai bun restaurant spaniol din Bucuresti

Pata Negra e un restaurant cu specific spaniol, unul dintre putinele din Bucuresti, oricat de ciudat sa auzi asta, si cred ca singurul care incearca sa treaca dincolo de meniurile traditionale spaniole, cele populare, pe care le gasesti in toate restaurantele lor. Ca si celelalte tari mari din punctul de vedere al gastronomiei rafinate (Franta, Elvetia, Belgia, Italia si alte cateva), spaniolii stiu sa faca si mancare fina, sofisticata. Dar asta e foarte greu de facut, nu e la indemana oricui a lucrat prin cateva restaurate de cartier sau de gara in Spania, si gata!, se crede specialist in bucataria spaniola.

Fata aceasta care a deschis Pata Negra aici, Angelica si nu stiu restul numelului (Angi), e ambitioasa, plina de energie si de optimism, o duce mintea, asa ca a reusit sa puna ceva mai creativ in farfuriile clientilor ei. Care clienti o apreciaza, si e greu de spus, cel putin pentru moment, cat din succes datoreaza Angi farmecului ei personal si cat priceperii in bucatarie.

Prima data au deschis Pata Negra intr-o casa de langa Sala Radio, acum mai multi ani. Am scris si atunci despre ei, cand aveam Restograful. Am scris de bine, in general, insa mult sub ce ar fi vrut sa citeasca fanii ei neconditionati si infocati, de la care am primit cateva huiduieli copioase.

Acum, pe la inceputul lui septembrie, au redeschis intr-o frumoasa casa de pe strada Washington, unde se taie cu Praga, unul dintre cele mai elegante locuri din Bucuresti. Au un salon nu prea mare la parter, poate ca si le etaj au niste sali mai mici, dar cand am ajuns eu la ei inca nu se putea merge acolo.

Insa toata lumea … (citeste tot)

Eleganta strada Washington din Bucuresti…

Angelica (Angi), patroana si bucatareasa de la Pata Negra

Save

Angelica Ilie

Angelica Ilie a fost sportiva de performanta, a practicat handbalul. Intre 1995 si 2014 a locuit in Spania, acolo unde a si descoperit pasiunea pentru bucatarie. Partenerul de viata al Angelicai Ilie,...

Data actualizarii: 20/12/2018

Pata Negra

  • Un client oarecare :

    Cand am primit invitatia la acest restaurant, am fost foarte incantata: ador mancarea cu specific spaniol, restaurant cu referinte bune, cer senin. Am invatat, insa, inca o data in aceasta viata, ca intr-adevar, la pomul laudat, sa nu te duci cu carul. Mancarea, buna, nimic de reprosat in aceasta directie. Impresia generala, insa, care cred eu ca se doreste a fi una buna, reprezinta o medie intre talentul in bucatarie si servire. Iar servirea lasa muuult de dorit. Am ajuns acolo, ni s-a dat o masa aflata la un metru si jumatate de usa si lipita sau, oricum, foarte aproape de bar. Pentru ca restaurantul era aproape gol (mai erau trei mese ocupate, in tot restaurantul), am chemat-o pe chelnerita si am rugat-o daca poate sa ne dea alta masa, intrucat locul acela ma facea sa ma simt inconfortabil (cand se deschidea usa, un val de aer rece venea direct in fata mea). Dupa trei secunde, timp in care si-a rotit privirea in jur, mi-a raspuns sec ca mesele celelalte sunt rezervate, deci, ca nu se poate (mentionez ca mai erau cel putin trei mese de doua persoane, neocupate). Am inclinat capul, in semn ca inteleg situatia… dar cred ca, de fapt, ceva din informatia primita nu putea fi procesat foarte bine de creierul meu. „Au fost rezervate?? Pai rezervare am facut si noi!”. Adica nu veniseram de pe strada, am gasit un restaurant, am intrat si o doamna amabila, in marinimia-i, ne-a dat o masa. Nu. Si noi facuseram rezervare. Deci pe ce criterii se impart mesele acolo? Adica, zic eu, poate cu naivitatea care ma caracterizeaza cateodata, ca toti clientii ar trebui sa fie tratati cu o doza egala de respect, astfel ca, primul venit, primul servit. Daca pentru altcineva nu ar fi fost o problema sa stea la masa pe care ne-a dat-o noua, atunci nu ar mai fi nicio problema. Dar pentru noi, a fost. Am incercat sa trec peste. Vorbeam cu persoana cu care venisem, insa, va rog sa ma credeti, nu auzeam aproape nimic, mai exact, franturi din ceea ce imi spunea. De ce? Fiindca telefonul, care se afla fix langa masa noastra, suna incontinuu (lucru bun pentru ei si teribil pentru noi!). Pe langa faptul ca vorbeau la telefon, faceau rezervari, vorbeau si intre ei, despre diverse, tot acolo, langa noi. Fara sa realizeze ca deranjau! Absolut deloc! Si-au continuat discursul, nestingheriti! Ne mai uitam noi unu’ la altul… mai faceam fete-fete…degeaba! Au adus mancarea, am inghitit-o cat am putut de repede, am cerut nota si am plecat! Cu gandul de a nu ne mai intoarce niciodata!