La Brasserie

La Brasserie, un restaurant conservator

La Brasserie e neschimbat, din toate punctele de vedere, din ce imi aduc eu aminte din rarele vizite la ei. Mancarea destul de buna, cu un meniu conservator, probabil nu vor sa-si asume riscuri cu experimente inutile businessului. Pestele foarte bun, sosul banal. Un orez cu ciuperci bun si el, desi nimic special. Serviciul mecanic, inexpresiv, ca la majoritatea restaurantelor mari din Parcul Herastrau. Preturi mari, desigur, clienti destui. (GB – august 2018)

Experiment reusit cu chelneri de la un restaurant de lux

Primele trei restaurante din parcul Herastrau, imediat cum intri pe Soseaua Nordului, pe mana stanga, sunt lipite unul de celalalt: Aqua, Casa di David si La Brasserie. Sunt foarte frumoase toate trei, printre cele mai frumoase din Bucuresti, si nu numai terasele.

La Brasserie pare sa fie o constructie noua, adica dupa Revolutie, s sa fi fost proiectat(a) ca sala de spectacole, club, discoteca. Are un singur salon, mare, inalt, cu tavan industrial (adica fara tavan, e direct acoperisul), cum e moda acum, cu tubulaturile pe post de decor. Decorurile sunt mai minimaliste fata de cele ale vecinilor. Au banchete si scaune capitonate cu plus, foarte confortabile.

Gradina de la La Brasserie e atractia principala imediat ce se poate sta afara, ca la toate restaurantele din parcul Herastrau, de altfel. Cu vedere larga spre lac, cu copaci mari, e una dintre cele mai frumoase terase din Bucuresti. Daca ar fi putin mai mari mesele de pe terasa, ar fi inca si mai bine.

Pe numele intreg, La Brasserie isi spun „La Brasserie, Bistro & Lounge”, dar nu stiu de ce au pus „bistro” (fara „t”) in nume, pentru ca La Brasserie e un restaurant in toata regula, nu o braserie, daramite bistrou, daca e sa ne luam dupa clasificarea frantuzeasca a localurilor (bistrot > brasserie > restaurant), pe care o folosim si noi aici, pe Restocracy.

La Brasserie are un meniu din bucataria internationala, exact atat cat trebuie sa fie pentru a ramane credibil – aici restaurantele mari din Herastrau au invatat bine lectia. Nu e nici simplu, insa nici prea original, creativ sau indraznet, e mai degraba conservator, se vede inca din denumirile mancarurilor listate, in care sunt trecute doar produsele si ingredientele de baza, fara subtitlu. Si iti dai seama repede care e nivelul si cand vezi la cate feluri de mancare e trecut sosul in meniu…

Mancarea e buna la La Brasserie, insa noi nu am nimerit nimic cu totul deosebit, desi am fost de doua ori in ultima vreme. Data trecuta am luat o vita buna (cred ca era Black Angus) si un tartar de ton cu avocado minimalist, doar tonul si avocado deasupra, taiat in bucati mult prea mari. Tonul bun (nu are cum sa fie altfel, tonul e ton), dar avocado crud, nu ar fi trebuit sa-l lase sa ajunga in farfurie. La inceput am primit unt sarat, ceea ce e inca o raritate in restaurantele mari din bucuresti, si o paine atat de arsa incat a trebuit sa cer alta.

Ultima data am cerut din nou tartarul de ton, ca sa vad daca e la fel. Avocado bun de data aceasta, insa la fel de mare taiat. Am mai luat un ficat de gasca in tigaie, o reteta mai putin obisnuita, crocant la exterior, insa bun si bine facut. Cu humus alaturi – iarasi o inovatie – bun si acesta. Apoi ton cu paste si sos asiatice (Fresh tuna with noodles, vegetables and teriyaki sauce) si paste de casa cu trufe (Tagliolini with fresh black truffles). Bune, dupa cum am spus, insa nu ceva ce ar fi greu sa gasesti in alta parte in Bucuresti.

Se mananca bine la La Brasserie, e bucatarie fina, insa nu e un adevarat „fine dining”, daca e sa fim rigurosi. I-am pus si pe ei pe lista cu restaurante cu bucatarii fine (fine dining) din Bucuresti, totusi, asa cum am facut si cu alte restaurante fata de care am avut aceleasi comentarii. Chiar vecinii lui La Brasserie, de altfel, Casa di David si Aqua.

Preturile nu par foarte mari la La Brasserie, la vecini sunt mai mari, totusi cifrele se inmultesc repede daca nu esti atent. Nu sunt multe feluri in meniu cu preturi peste 100 de lei. Noi am avut doua antreuri si doua feluri principale, cele descrise mai sus, o sticla cu vin si doua cafele, fara apa, fara deserturi sau altceva, si am platit 650 de lei, totusi.

Serviciul de la La Brasserie merita cateva comentarii in plus. E un serviciu bun, sunt multi chelneri, numai baieti, toti sportivi, impunatori, vanjosi. Sunt atenti, saritori, amabili, ba unul dintre ei chiar ne-a zambit de vreo doua ori. Sunt atenti si observa cand ai nevoie de ei, iti aduc tot ce le ceri, insa un chelner care are cu adevarat reflexul serviciului (client service) e cu un pas inainte, stie sau deduce nevoile tale inainte sa i le spui. Chelnerul care are reflexul de client service nu are nevoie de niciun training. Cei care nu-l au, fac tot ce li se spune la scoala de chelneri ca trebuie sa faca, dar nimic mai mult.

Sunt sigur ca la scoala de chelneri le-au spus ca untul trebuie adus pe o farfuriuta. Si, chiar daca nu le-ar fi spus asta la scoala, nu am nicio indoiala ca tot pe o farfuriuta ar aduce untul chelnerii de la La Brasserie. Insa nu cred ca le-au spus ce sa faca daca, printr-un concurs de imprejurari, farfuria dispare de pe masa si ramane doar pachetelul cu unt.

Si asta s-a intamplat data trecuta. Chelnerul aduce farfuriuta cu pachetelul de unt. Eu, banunind ca e unt sarat, il iau de pe farfurie sa-l studiez mai atent. Cat m-am aplecat sa-mi caut ochelarii, am lasat pachetelul cu unt pe un colt al mesei, nu l-am mai pus inapoi pe farfuriuta. Chelnerul vede farfuriuta goala si, fiindca asa i-au spus la scoala de chelneri sa faca, o ia.

Nu am inteles de ce a luat-o si ce voia sa faca cu ea. Cand am vazut ca nu o aduce inapoi, sau ca nu imi aduce alta, m-am gandit sa fac un mic experiment. Am pus pachetelul de unt pe un suport de pahare, l-am desfacut si am inceput sa mananc din el. Si acolo a ramas pana la sfarsitul mesei. Au venit de mai multe ori chelnerii (nu mai tin minte daca au fost mai multi sau doar unul singur), au adus si au luat lucruri de pe masa, dar pachetelul cu unt tot pe suportul de pahare a ramas. Si, ca sa fie si mai vizibil, luam ostentativ din unt de fiecare data cand se apropiau de masa. Dar nu, daca la scoala nu le-au spus ca daca un client tine untul pe masa si ca mananca din el poate ca ar fi cazul sa-i duci o farfuriuta, nu iti aduc o farfuriuta…

La Brasserie e unul din restaurantele mari ale Herastraului si ale Bucurestiului, fara indoiala, chiar daca nu au cel mai creativ bucatar din oras. Nu cred ca e vorba despre bani aici, ca i-ar fi spus cineva sa nu depaseasca o anumita suma cu mancarea. Un mare chef face o mancare pe care o tii minte multa vreme dupa aceea si cu produse pe care le iei de la Metro sau din Piata Obor. Si nici sa experimentezi retete inedite si iesite din mainstream nu face o gaura in buget. (GB – iunie 2017)

Parcul si Lacul Herastrau din Bucuresti, cu multele sala restaurante, terase si cluburi…

Parcul si Lacul Herastrau la ecluze