De ce sa te duci sa mananci La Costas?
Restaurantul acesta de pe Calderon, care a luat locul fostului Mesogios, intre intersectia cu C. A. Rosetti si alt restaurant al zonei, Osteria Zucca, s-a numit la inceput La Coste. Acum vad ca isi spun La Costas – probabil numele cuiva de acolo.
La Costas au o casa mijlocie de pe frumoasa strada, fara eraj, cu doua saloane mai mici spre strada si cu unul ceva mai mare in spate, unde au si bucataria. Au o curte foarte mica in care au pus doua mese, restul e ocupat de un garaj in care cineva face servicii de copiere. Asa ca multi intra pe poarta, insa o carmesc spre stanga, spre garaj. Cat am stat noi acolo, nu a fost nimeni in restaurant si niciun intrat nu s-a dus catre usa lui La Costas.
Cred ca au preluat ce a lasat Mesogios in urma cu tot cu mobilier si amenajare. Nu-mi aduc bine aminte cum fusese, insa in mare mi s-au parut cam aceleasi lucruri, perdele, mobilier, decoruri. Nu m-au lasat sa fac poze.
Meniul e cam ciudat La Costas. E destul de bogat, cu de toate, nu poti depista un concept acolo. Mancarea a fost obisnuita. O salata de vinete fara absolut niciun gust, o vita mai bunicica si o pastrama de berbec rezonabila si ea, dar care s-a intarit in cateva minute.
Serviciul a fost cam stangaci, insa bine intentionat, un chelner amabil s-a straduit din rasputeri sa inteleaga ca nu mancam doi oameni cu furculitele din aceeasi farfurie, chiar daca suntem prieteni. Parea multumit la sfarsit ca a invatat ceva in ziua aceea.
Preturile nu sunt mari La Costas, dar data fiind banalitatea mancarii, nici mici nu ti se mai par. Clienti nu erau la pranz, dupa cum am spus.
Ce calcule si-au facut cei de La Costas, nu inteleg. Cine si de ce sa se duca la un astfel de restaurant, daca nu locuieste sau lucreaza chiar peste drum? Ma rog, e treaba lor, businessul lor, dar eu cred ca pana la sfarsitul anului vom vedea un alt nume pe casa aceea frumoasa. (GB – iunie 2018)
La Costas - Str. Jean Louis Calderon, nr. 49
