Restaurante si alte localuri inchise dupa ce au fost vizitate sau prezentate pe Restocracy

Ord. dupa

Uptown: vor face pasul catre bucataria cu adevarat fina? Cred ca no...

Osteria Bella Toscana (Sevastopol) este un local cu bucatarie italiana...

Italianului de la Gustosi Momenti ii e mai usor sa faca mancare buna d...

La Kostas, cheful charismatic, frumos si viril, care nu se da inapoi d...

Pazzo Pizza al Taglio, o cantina fara imaginatie Pazzo, cu subtitlu...

The Gallery Lounge din complexul Pescariu Sports & Spa, un restaur...

Quattro Stagioni, o trattoria de ambianta Am revenit la restaur...

La Fattoria - Nu stiu de ce se duce lumea acolo Nu am scris mai nim...

Café Athenée nu e tocmai ceea ce numele ar putea sugera unora Café...

Dragomir Niculescu si delicatesele lui comestibile... Dragomir Nicu...

Ginger, direct pe primele locuri in Lista Restocracy, inca de la desch...

Prime Steaks & Seafood de la Radisson, un aristocrat al fine dinin...

Stadio Park este un local cu bucatarie urbana, situat in parcul Herast...

In urma vremurilor. Nu ii cunosc pe cei de la restaurantul Maison M...

Voila al lui Radu Dumitrescu e printre putinele bistrouri adevarate di...

Milu Café este o cocheta cafenea din centrul orasului Bucuresti, care...

Despre unii bucuresteni care cred ca oamenii de la La Pescaria Doroban...

ARC Bakery - Exemplul occidental Descoperirea Arc Bakery a fost u...

Nominoe, o Creperie et Epicerie chiar ca in Bretagne Nominoe e un bis...

Nonna Mia - Da, aici e chiar ca in Italia Nonna Mia au avut o oarecar...

La Belle Epoque, o braserie belgiana autentica La Belle Epoque ...

Citroniers - Printesa in negru cu margele albe Citroniers inseamna ...

Octopus, un mare restaurant arabesc cu ambianta greceasca Istoria e...

Kunnai means “Modern Madame”. Traim vremuri bune... Am rev...

Meze - Se mananca bine aici, si nu atat de scump pe cat i s-a dus vest...

Chefs Experience: eu nu am nimerit, inca, la ce descriu ei pe site... ...

La Cantine de Nicolai, una dintre referintele centrale ale fine dining...

Costelaria fata cu corporatistii Cei care au de mai multi ani Costela...

Lamentabil, ca aproape tot ccea ce e de la stat Restaurantul Cercul...

Citronelle - Un restaurant cuminte si conservator Citronelle e ...

Fabrica de boeme bucurestene lucreaza la capacitate maxima... Re:Mo...

My name is Sana and I am born and raised in Karachi, Pakistan. Current...

Frank Bistro, pivnita cu mancare buna  Am revenit la Frank Bistro,...

Nuba - Nunta fara sfarsit, care se termina in zori, spre a reincepe se...

ROST, la inceputul drumului catre un mare restaurant ROST e un nou ...

Marul de Aur - Sper sa redevina ce a fost odata Au facut ceea ce ar...

Joseph by Joseph Hadad, unul dintre stalpii din Bucuresti ai Haute Cui...

Cred ca The Embassy Park e cel mai prost restaurant din Parcul Herastr...

Modigliani - Se pare ca nu vor prea mult deranj, poate castiga destul ...

Gama Express, fast-food-ul de care aveau nevoie cei din Regie Gama ...

Le Vivier, cele mai bune fructe de mare crude din Bucuresti Am reve...

Un restaurant libanez cinstit de 9 ani de cand il stiu . Chez Toni...

Tasty Bistro, o minicantina de Regie Mi se parea ca Tasty Bistro e ...

Vu’s Rooftop, restaurant cu vedere panoramica impresionanta Vu’...

Cel mai neobisnuit si mai fascinant restaurant din Bucuresti Am scr...

Guxt este un bistrou cu bucatarie urbana situat pe strada Anton Pann, ...

Un mic restaurant familial cinstit Fabrica de Mici e micul restaura...

Blue Margarita, un restaurant sud-american autentic Blue Margar...

Blue Margarita, un restaurant care lipsea din mozaicul gastronomic buc...

Gura Portitei, cu lacul Parcului Herastrau pe post de Delta Gura Po...

Afiseaza

Marul de Aur – Sper sa redevina ce a fost odata

Marul de AurAu facut ceea ce ar fi trebuit sa faca inca de la inceput, dupa parerea mea, fara sa mai treaca prin cheltuielile si frustrarile a doua esecuri, cel cu restaurantul grecesc, urmat de cel cu scoici si creveti. Marul de Aur are inca o putere de brand, chiar daca pentru putini bucuresteni, si pentru un restaurant din Capitala, marketingul vinde adesea mai mai mult decat ceea ce se gaseste in farfurie.

Marul de Aur a fost un restaurant celebru al orasului pe vremea comunistilor, dar si cativa ani dupa farsa cu Revolutia. Se manca chiar foarte bine acolo, spre comparatie cu majoritatea celorlalte restaurante.

Insa si mai cunosut era Marul de Aur pentru muzica lautareasca, ce atragea multi turisti si petrecareti. Apoi a intrat intr-un con prelungit de umbra, cei care il aveau sau care il gestionau nestiind prea bine ce inseamna “marketing”, noul cuvant-minune aparut atunci.

Localul a fost revitalizat pentru o vreme, cu destul succes la inceput, sub alt nume, Sarpele Roz. Cred ca imi aduc aminte ca au incercat sa-i spuna Sarpele Rosu, insa dupa cateva zile a devenit roz, tot din motive de brand protejat, fara indoiala. Si nu stiu daca nu au putut, sau nu au vrut sa foloseasca numele istoric, Marul de Aur.

Dupa Sarpele Roz a urmat o lunga perioada de uitare, chiar cei care locuiau sau lucrau in blocurile din fata fiind mirati sa afle ca acolo e un restaurant. Apoi cei de la Max Grup, care au Trattoria Monza, Santorini, La Ciurucuri si alte localuri cunoscute si care merg bine, au preluat spatiul. L-au amenajat greceste, cam pe fuga, si i-au spus KOS. Apoi au schimbat conceptul, redenumindu-l Scoici si Creveti. Previzibil, niciunul nu a avut viata lunga, spatiul e mult prea mare pentru asa ceva. Prin urmare, acum au revenit la Marul de Aur, restaurant traditional romanesc.

E o casa veche acolo, interbelica, intre Calea Victoriei si Buzesti, in spatele hidoasei bariere de blocuri imense din Piata Victoriei, facute sa acopere si ce a mai ramas din Bucurestiul vechi si cu farmec de o parte si de cealalta a strazii Sevastopol. Casa e complet si ermetic acoperita de uratele blocuri, asa ca nicio sansa sa afli de Marul de Aur doar plimbandu-te pe strada.

Casa nu are etaj si e foarte mare, cu o terasa in spate, imensa pentru un local din centrul centrului Bucurestiului, ba si cu copaci batrani pe deasupra. Restaurantul are doua saloane mari, in cel principal, care are si scena pentru spectacole, ajungi trecand prin primul. Si la intrare am vazut un panou care arata catre un salon exclusiv pentru evenimente, pe mana dreapta.

Amenajarea nu e spectaculoasa, dupa standardele si gusturile vremurilor, insa e corecta si mult mai bine facuta, de data aceasta, fata de cele de dinainte. Pentru un restaurant cu specific traditional romanesc e absolut OK, dupa cum se vede si in poze.

Meniul e cel anticipat, cu bucatarie romaneasca, atat traditionala, cat si urbana, adica ce-si face omul singur acasa in mod obisnuit. Noi am luat ciolan cu varza, fasole, ghiveci si niste mici. Au fost bune, in general, atat cat pot sa fie niste mancaruri atat de simple, rudimentare, chiar. Si le-as recomanda sa schimbe furnizorul de mici, aceia aveau si oase in ei.

Serviciul a fost bun, cu un chelner sigur pe el, cu care am putut avea si un dialog, mai ales ca nu era foarte presat, fiind putini clienti in restaurant, la cateva zile de la deschidere. Preturile rezonabile, poti manca bine si pe saturate la Marul de Aur cu mai putin de 100 de lei, si cu un pahar sau doua de vin.

Sper sa reuseasca sa reinvie traditia muzicii de petrecere la Marul de Aur, a veseliei din jurul ei si a atractiei pe care o fac multor bucuresteni. Dar si strainilor, in mod special. Fiindca altfel, doar ca restaurant romanesc cu mancare simpla si previzibila, si mai ales complet ascuns, le va fi greu sa il umple, la cat de mare este. Eu chiar le doresc sa aiba succes, apreciez foarte mult efortul pe care l-au facut pana acum, cu atat mai mult cu cat acum le-a iesit mai bine decat datile trecute. (GB – decembrie 2018)

Data actualizarii: 09/10/2020

Marul de Aur  - Calea Victoriei, nr. 163 (Piata Victoriei)

  • Basil :

    Nu sut serioși, nu își platesc angajatii, isi bat joc de ei. Am de luat 1100 de lei ,nici pînă azi nu i-am luat. Mâine e inălțarea Domnului, cind se va înălța, să se inalțe si cu tot sporul lor. Să mai aibe vînźare doar după ce imi voi lua banii mei munca mea. Dacă nu, să umble ca banul….

  • Experiența pe acest site va fi îmbunătățită dacă acceptați folosirea de cookie-uri. Mai multe informatii

    The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

    Close