Spre diferenta de multe restaurante care se straduiesc sa para altceva decat sunt, si pe care proletarii le ocoloesc, si nu numai ei, Murad si-a propus sa faca un restaurant muncitoresc, fara fite, cu mancare rezonabila la gust si la bani, dar mai ales multa in farfurie, si clasa mijlocie sta la coada ca sa prinda o masa la el, cu un trafic mai ceva ca la gara.
Nu stiam ca la cateva minute de Kiselevul Arcului de Triumf si al bogatiei de acolo poate sa faca cineva un astfel de restaurant. Nu-l mai descriu – cand te uiti la poza cu fatada cam ghicesti ce e inauntru. Decorurile si tot restaurantul lui Murad sunt, intr-un fel, induiosatoare, te duc repede cu gandul catre alta lume…
Daca nu mai are si la etaj ceva – si cred ca nu are – atunci Murad e un restaurant mic, cu o sala ingusta in care sunt cateva mese, bucataria in spate, in alta camaruta niste galantare cu luaturi acasa, gratare, adica tot ce vezi de obicei in restaurantele lor libaneze si arabesti, care sunt acum multe in Bucuresti.
Meniul clasic, cel restrans, fara organe sau ceva specialitati mai rare. Mancarea obisnuita, nimic special, nici mai buna, nici mai proasta decat in cea mai mare parte a restaurantelor libaneze si arabesti, insa cu siguranta ca mai multa intr-o portie decat oriunde altundeva am mai mancat pana acum. Portii aproape duble, si la humus, si la kebab, chebabul din poza cu 4 portii de carne, unde ati mai primit asa ceva?
Preturi bune, deci, daca ne gandim la marimea portiilor. Lume multa la Murad, o forfota de nedescris, chelnerii alergau ca bezmaticii ca sa-i serveasca pe toti, si reuseau sa o faca destul de repede si de bine, ba vreo doua fete mai aveau si puterea sa zambeasca.
Bineinteles, s-au gasit destui sa-mi spuna ca „Murad e cel mai bun restaurant arabesc din Bucuresti!”. Nu e cel mai bun restaurant arabesc din oras, nici pe departe, insa e un restaurant cinstit, in care se munceste foarte mult ca sa hraneasca bine pe toata lumea, fara fite, care chiar nu vrea sa para un „fine dining oriental”. (GB – ianuarie 2018)
In ciuda unei mancari bune si gustoase atitudinea casieritei este la polul total opus. Notiunea de „Customer service” este total necunoscuta si nici nu se pune problema ca aceasta persoana sa o ia in considerare.
Sugerez managerului acestei locatii sa se asigure ca la caserie sa nu se fac calcule in timupul orelor de varf daca casierita nu este”multitasking”. In acelasi timp pentru a nu pierde din clienti invatati personalul notiunea „arta surasului” precum si conceptul ” afacere profitabila = clienti multumiti = loc de munca stabil”.
Atitudinea execrabila a casieritei iti taie a pofta de mancare! Partea negativaa este ca ea nu are zile bune……..
Comentarii (3)
In ciuda unei mancari bune si gustoase atitudinea casieritei este la polul total opus. Notiunea de „Customer service” este total necunoscuta si nici nu se pune problema ca aceasta persoana sa o ia in considerare.
Sugerez managerului acestei locatii sa se asigure ca la caserie sa nu se fac calcule in timupul orelor de varf daca casierita nu este”multitasking”. In acelasi timp pentru a nu pierde din clienti invatati personalul notiunea „arta surasului” precum si conceptul ” afacere profitabila = clienti multumiti = loc de munca stabil”.
Atitudinea execrabila a casieritei iti taie a pofta de mancare! Partea negativaa este ca ea nu are zile bune……..
Un review cinstit v-a ieșit și dumneavoastră, domnule Butunoiu.
Au si la etaj mese, chiar un fel de „separee”.