NADASAN

Dacă vreți sushi proletar ca la Tokyo, puneți Nadasan pe listă

Nu, nu acesta este sushi pe care îl vreau eu. Acesta e sushi pe care îl găsești în mai toate restaurantele de sushi din București, și de pe unde se mai vinde el, la pachet sau la supermarket. Și da, e sushi pe care-l găsești în orice bistrou și la orice colț de stradă din Tokyo sau de oriunde în Japonia. Mi-au spus-o toți japonezii pe care îi știu și toți cei care au fost în Japonia și s-au întors ca să povestească. E rețeta aceea minimalistă, pe care o găsești pe toate site-urile de Internet, și care nu-ți pune mintea la contribuție mai mult decât la a fi atent să nu bagi mâna în apa clocotită în care fierbe orezul.

Dar sushi care îmi place mie e cel făcut de Iulian Constantin, de Cătălin Petrescu, de Vova, de Phursang Lama, de cheful japonez pe care îl avea Cristi Preotul la Sushi-Room, când era lângă Atheneu. Am fost la aceștia cu toți ambasadorii Japoniei, care mi-au zis la unison că găsești și la Tokyo așa ceva, dar rar, și numai în restaurantele scumpe, în care nu intri de prea multe ori în viață dacă nu ești chiar bogat. Și da, la a doua vizită ambasadorii și-au luat și cheful privat, de la reședință, ca să ia note și să învețe și el rețetele de la Iulian și de la Cătălin.

Acuma, eu îi știu pe cei de la Nadasan chiar din prima săptămână, când au deschis în același loc în care sunt și acum. Știu că au un chef care nu e deloc începător, și sunt convins că știe să facă lucruri mai bune decât mi-a pus mie în farfurie astăzi. În special sushi, despre care am citit că e specializarea lui. Dacă așa este, doar el știe de ce a ales un astfel de meniu la restaurant. Să-i fie de bine, oricum, clienții lui par mulțumiți.

Restaurantul e frumos, luminos, cu canapele comode. Cred că la fel era și la început, din câte îmi aduc aminte din anii lui primii. Clădirea e cam caraghioasă pentru timpurile noastre, desigur, dar asta nu cred că deranjează pe nimeni. Și cu atât mai puțin pe clienții casei. Chelnerul tinerel – cel din poză – foarte plăcut, binevoitor.

Prețul unui astfel de sushi mi s-a părut surprinzător de mare – 100 de lei cel din poză. Pastele au fost ce era de așteptat să fie, nu ai putea scoate mai mult din ele nici dacă ai avea patru steluțe Michelin. Porția destul de mică, 45 de lei.

Așadar, dacă vreți sushi proletar ca la Tokyo, puneți Nadasan pe listă… (George Butunoiu – septembrie 2025)

NADASAN, un lucru ucrainean bine facut

Au fost mai multe restaurante in ansamblul acela rezidential din Cartierul Francez cu nume lung si pretentios, Persepolis Palladian Condominium, dar niciunul nu a avut vreo faima, cat de cat. Eu le-am pierdut sirul, dar tin minte ca ultimul de numea Pippo’s, dupa patronul italian care era si bucatar.

Acum l-au luat niste ucraineni care vorbesc nativ romana si l-au botezat Nadasan. Un nume cu origini asiatice, ca si tot conceptul, de altfel. Abia au deschis, in martie.

Restaurantul e mijlociu ca marime, nu are terasa, si e deasupra unei piscine la care te uiti in jos printr-o originala podea de sticla. E amenajat destul de bine, modern, luminos, colorat, tineresc. E mai frumos decat oricare dintre cele de dinaintea lui.

Nadasan e un restaurant asiatic, cu sushi, bucatarie japoneza, chinezeasca, thailandeza. Au un bucatar bun si talentat acolo, fara indoiala, se vede si din cum a conceput meniul, si din ce am primit in farfurie. Nu e mancare fina, insa e gustoasa, bine facuta si muncita in bucatarie, destul de bine prezentata. Si servita destul de repede.

Oamenii acestia au investit mult in noul restaurant, si bani si munca, insa nu au deloc reflexul detaliului, mai ales cand este vorba despre servicii si imagine, in general. Nu e de mirare, e tipic culturilor balcanice si slave, in general, inca si mai mult decat la noi, care ne-am mai dat putin dupa obiceiurile occidentale, in ultimii ani, cand e vorba despre client service.

Preturile sunt rezonabile la Nadasan, pentru un restaurant cu mancare exotica buna, si mai ales pentru unul din nordul Bucurestiului. Le doresc sa le mearga bine, mi-au placut mancarea si ambianta, chiar merita pentru eforturile depuse. Si, mai ales, pentru talentul bucatarului. O sa revin in curand la ei, sper sa nu ma mai cert cu chelnerii… (GB – aprilie 2019)

Nadasan în 2025