Alte restaurante, cafenele, si alte localuri vizitate, care nu au fost incluse in Lista Restocracy

Ord. dupa

Forever Young este un restaurant si club din Centrul Istoric al Bucure...

21 vizite

Situat in inima Bucurestiului pe strada Mantuleasa la numarul 40, in a...

211 vizite

Coclinta Brasserie se ia la tranta cu pizzeriile Bucurestene Co...

614 vizite

The Old Sibiu, o chestiune de rationament si de calcul The Old Sibiu ...

1295 vizite

Nominoe, o Creperie et Epicerie chiar ca in Bretagne Nominoe e un bis...

576 vizite

Cucinetta e un adevarat mic bistrou italian Cucinetta a schimbat prop...

2937 vizite

Le sugerez sa puna niste polite cu cateva carti la B4 Market. S-ar put...

6977 vizite

Artemis de la Athina Suites, alta banalitate pe harta Bucurestiului. D...

297 vizite

Le Bab de Dambovita, ca sa vedeti cum veti manca in viitorul apropiat ...

631 vizite

Refresh Social Bar, bistroul cinstit Pe coltul acela al Parcului Ci...

175 vizite

Dorada, cel mai trist restaurant in care am intrat in ultima vreme ...

262 vizite

Gambrinus, un brand aproape pierdut Am revenit la Beraria Gambrinus d...

2942 vizite

La Armeneasca, primul restaurant de picnic kosher din Bucuresti ...

506 vizite

Din ce in ce mai putin mic bistrou de proximitate Copiii acestia au...

933 vizite

La Placinte este un lant de restaurant cu specific basarabean. Restaur...

101 vizite

Atelierul de Tarte e un adevarat bistrou Am revenit la Atelierul ...

1493 vizite

Sushi-ul proletar Am revenit la Sushi Terra dupa mai bine de un an....

1367 vizite 1 comentarii

Am scos Funky Lounge Herastrau de pe lista restaurantelor serioase Am...

5552 vizite

Iuliane, fa ceva cu angajatii tai de la ZenSushi Nordului! ZenSushi N...

279 vizite

Trattoria Verdi Victoriei, inca o cantina pentru burtile corporatiste ...

907 vizite

Flavors, cu prefacut-simpaticul sau Chef Elias Harmouch Flavors e u...

2207 vizite 4 comentarii

La Vioara Rosie, un restaurant din alta lume si din alte vremuri... ...

371 vizite

Costelaria fata cu corporatistii Cei care au de mai multi ani Costela...

1860 vizite 1 comentarii

A mancat cineva vreodata un pranz bun la Rue du Pain? Rue du Pain e l...

3278 vizite

The Mark, asaltul civilizatiei catre Gara de Nord The Mark Restaurant...

1463 vizite
Afiseaza
vizualizari
comentarii

Pizza Leggera, locul in care un italian suparat mi-a aratat cate mai am de invatat despre serviciile din restaurante…

Scaunul de neatins de la Pizza Leggera

Scaunul de neatins

Intru eu la Pizza Leggera, ma asez la masa, astept mancarea. Restaurantul aproape gol, doar vreo doua mese ocupate. Pun telefonul pe silentios, insa ii las vibratiile, ca sa vad daca suna cineva. Eram in mijlocul zilei si nu poti ignora chiar pe toata lumea.

Si, intr-adevar, chiar asa se intampla. Suna cineva caruia se cuvenea sa-i raspund de indata. De obicei ies din restaurant cand vorbesc la telefon, daca ma gandesc ca deranjez pe cineva. Acum, insa, am vazut un colt indepartat, nu m-ar fi auzit nimeni de acolo, chiar daca as fi vorbit tare. Si, pe deasupra, era si ger afara, asa ca mi-am zis ca e acceptabil sa vorbesc de acolo.

M-am asezat pe un scaun la o masa (cele din poza de sus) si am raspuns la telefon. Dar nu am apucat sa spun cateva cuvinte, ca vine glont catre mine patronul italian si imi spune (nu imi mai aduc aminte daca in romana sau in engleza) ca m-am asezat deja la o masa si ca nu am voie sa folosesc inca una! Asta in conditiile in care stateam doar pe scaun, nici nu i-am atins masa. Si care masa nici nu era amenajata, fie vorba intre noi, dupa cum se vede si in poza. Avea doar un presulet de plastic pe ea!

Am inchis telefonul cat am ramas cu gura cascata la supararea si la argumentatia patronului italian. Apoi am iesit afara si am sunat eu. Era important, dupa cum am spus.

De vreo 40 de ani mananc aproape zilnic in restaurante, fiindca nu am avut familie pana acum, ca sa mananc acasa. Si crezusem ca am vazut si am auzit totul in materie de servicii din localuri. Dar nu, italianul si nervosul domn mi-a arata ca inca mai am de invatat…

Dar sa revin la Pizza Leggera. Au deschis in noiembrie, la parterul unei cladiri de birouri de pe Dacia, chiar la Piata Romana. A fost primul La Placinte acolo, inainte.

Salonul e lung, spre in spate, si ingust. Amenajarea e relativ simpla, ca de fast-food. Citadina, moderna, functionala, cu mobilier auster, scaune de tabla, mese goale cu presulete de plastic. Nu au cuier, iarna iti tii paltonul pe unde se poate.

Meniul e si el simplu la Pizza Leggera, dupa cum sugereaza si numele: pizza si paste, un meniu simplu al zilei, ceva produse de cafenea. Am luat o supa crema de ciuperci, obisnuita, nimic special cu ea. Si o pizza, desigur, fiindca mi-au spus ca e facuta diferit fata de cea din alte pizzerii, ca de aici si numele “pizza leggera”. Am apucat sa iau doua inghitituri din ea, si nu mi s-a parut cine stie ce, nici aceasta. Poate ca nu cade greu la stomac, fiind “leggera”, dar nu am putut sa verific aceasta ipoteza pentru ca tocmai atunci a sunat telefonul, dupa care italianul m-a dat afara din restaurant, practic, asa ca a putut sa manance el pizza mea aproape neinceputa.

Asadar, aveti grija cand mergeti la Pizza Leggera! S-ar putea ca pe patronul italian sa-l supere nu doar statul pe alt scaun, ci si altele, despre care eu nu am apucat inca sa aflu. Dar poate ca cei care se duc acolo vor scrie aici, la comentarii, ca sa afle si altii si sa nu cada in greseala, ca mine. Sau, si mai bine, cred ca patronul italian ar trebui sa scrie mare, la intrare, ce ai voie si ce nu sa faci in pizzeria lui… (GB – decembrie 2018)

Data actualizarii: 11/08/2019

Pizza Leggera  - Bd. Dacia, nr. 20 (Piata Romana)

  • Georgi :

    Apreciez faptul ca italianul a raspuns, se pare ca si politicos. Stiu ca acest spatiu are o chirie foarte mare si nu inteleg de ce ar reactiona atat de dur in conditiile in care trebuie sa plateasca aceasta suma. De curiozitate voi merge si eu sa gust pizza asta, pentru ca sunt in cautare de o pizza buna.

  • Andreea L. :

    Eu am fost de 2 ori in acest restaurant, am mancat pizza si mi s-a parut cu adevarat cea mai buna pizza din Bucuresti si asemanatoare cu cea mancata in Italia. Cand este servita, pizza este insotita de un cos cu mici sticlute de uleiuri aromate (cu aroma de lamaie, portocale, trufe, busuioc, etc.) ulei pe care il poti picura peste toppinguri.
    Experienta mea a fost foarte placuta in ambele vizite: prima data aveam de terminat urgent o prezentare si am stat aproape 2h 30 min fara sa imi faca nimeni observatie ca ocup o masa atat de mult lucrand la laptop (era si patronul in restaurant si nu a avut nimic cu mine); a doua oara, prietena mea a cerut ca pizza sa aiba aluatul foarte pufos pentru ca nu putea mesteca aluat tare (din cauza unei interventii stomatologice) si i-a fost refacuta pizza de doua ori pana a iesit aluatul pufos (fara nervi si fara sa platim in plus, lucru care chiar ne-a incantat!).
    Atmosfera este primitoare, iar ospatarii foarte amabili.
    Recomand!

  • Massimo :

    Sono io l’italiano scortese !
    Se il signore che è entrato fosse stato cortese con noi lo saremmo stati con lui come lo siamo con tutti
    Purtroppo però l’educazione non fa parte del DNA della persona che è venuta a farci visita.
    Comunque grazie per gli ottimi giudizi sulla nostra cucina , che per noi è la cosa piu importante !

  • pizza-leggera-pizzerie-cu-patron-italian-nervos-evaluare-restocracy