Restaurante si alte localuri inchise dupa ce au fost vizitate sau prezentate pe Restocracy

Ord. dupa

Bistro Ateneu in sofisticata Casa Galleron Noul Bistro Ateneu insea...

Cantina premium a corporatistilor din Metropolis Center Tin minte c...

Boema de Dorobanti sau cum sa vinzi cana de apa cu 10 lei Prima imp...

La Strada, terasa de vara a restaurantului Roberto's de la hotelul Ath...

Gradina Floreasca: una dintre cele mai spectaculoase terase de vara di...

Biutiful by The Lake, pe lista scurta a marilor terase din Bucuresti ...

O terasa din Herastrau pentru clientela mai sobra Aperitivo e o te...

Nuba, cea mai scumpa terasa din Parcul Herastrau Sunt mai multe loc...

Un restaurant care nu ar trebui sa existe acum si acolo Il Corso e ...

Randevu Bistro: parca prea cuminte pentru zilele in care traim... D...

Noodle Bar by Tuk Tuk, street food mai scump ca la restaurantele adeva...

Bocca, o cantina a saracilor bogatului cartier Marea casa din celeb...

O ceainarie veche in calea Floreasca, chiar vizavi de Piata Floreasca,...

City Grill Floreasca (Promenada Mall area) is the favorite restaurant ...

Poti manca foarte bine si elegant si fara bucatarie fina. La Corto Mal...

Daryus neingrijit si trist Daryus e un restaurant persan, pe langa ...

Cred ca si acum o mie de ani tot asta mancau turcii Aud periodic, d...

Pizza Leggera, locul in care un italian suparat mi-a aratat cate mai a...

Tracia ar trebui sa fie restaurantul microbistilor de fotbal Tracia...

Gallo Nero (Dorobantilor) ar trebui sa fie in alta parte a orasului......

E loc si pentru restaurante banale pe piata, desigur... Trattoria J...

Te simti bine primit si bine hranit la Dami, chiar daca nu esti coreea...

SushiRoom pariaza pe apetitul pentru contraste al oamenilor cu bani ...

De ce sa te duci sa mananci La Costas? Restaurantul acesta de pe Ca...

Taupe Bistro Caffe, un loc din care nu iti ramane mai nimic in minte ...

Afiseaza

Pizza Leggera, locul in care un italian suparat mi-a aratat cate mai am de invatat despre serviciile din restaurante…

Scaunul de neatins de la Pizza Leggera

Scaunul de neatins

Intru eu la Pizza Leggera, ma asez la masa, astept mancarea. Restaurantul aproape gol, doar vreo doua mese ocupate. Pun telefonul pe silentios, insa ii las vibratiile, ca sa vad daca suna cineva. Eram in mijlocul zilei si nu poti ignora chiar pe toata lumea.

Si, intr-adevar, chiar asa se intampla. Suna cineva caruia se cuvenea sa-i raspund de indata. De obicei ies din restaurant cand vorbesc la telefon, daca ma gandesc ca deranjez pe cineva. Acum, insa, am vazut un colt indepartat, nu m-ar fi auzit nimeni de acolo, chiar daca as fi vorbit tare. Si, pe deasupra, era si ger afara, asa ca mi-am zis ca e acceptabil sa vorbesc de acolo.

M-am asezat pe un scaun la o masa (cele din poza de sus) si am raspuns la telefon. Dar nu am apucat sa spun cateva cuvinte, ca vine glont catre mine patronul italian si imi spune (nu imi mai aduc aminte daca in romana sau in engleza) ca m-am asezat deja la o masa si ca nu am voie sa folosesc inca una! Asta in conditiile in care stateam doar pe scaun, nici nu i-am atins masa. Si care masa nici nu era amenajata, fie vorba intre noi, dupa cum se vede si in poza. Avea doar un presulet de plastic pe ea!

Am inchis telefonul cat am ramas cu gura cascata la supararea si la argumentatia patronului italian. Apoi am iesit afara si am sunat eu. Era important, dupa cum am spus.

De vreo 40 de ani mananc aproape zilnic in restaurante, fiindca nu am avut familie pana acum, ca sa mananc acasa. Si crezusem ca am vazut si am auzit totul in materie de servicii din localuri. Dar nu, italianul si nervosul domn mi-a arata ca inca mai am de invatat…

Dar sa revin la Pizza Leggera. Au deschis in noiembrie, la parterul unei cladiri de birouri de pe Dacia, chiar la Piata Romana. A fost primul La Placinte acolo, inainte.

Salonul e lung, spre in spate, si ingust. Amenajarea e relativ simpla, ca de fast-food. Citadina, moderna, functionala, cu mobilier auster, scaune de tabla, mese goale cu presulete de plastic. Nu au cuier, iarna iti tii paltonul pe unde se poate.

Meniul e si el simplu la Pizza Leggera, dupa cum sugereaza si numele: pizza si paste, un meniu simplu al zilei, ceva produse de cafenea. Am luat o supa crema de ciuperci, obisnuita, nimic special cu ea. Si o pizza, desigur, fiindca mi-au spus ca e facuta diferit fata de cea din alte pizzerii, ca de aici si numele “pizza leggera”. Am apucat sa iau doua inghitituri din ea, si nu mi s-a parut cine stie ce, nici aceasta. Poate ca nu cade greu la stomac, fiind “leggera”, dar nu am putut sa verific aceasta ipoteza pentru ca tocmai atunci a sunat telefonul, dupa care italianul m-a dat afara din restaurant, practic, asa ca a putut sa manance el pizza mea aproape neinceputa.

Asadar, aveti grija cand mergeti la Pizza Leggera! S-ar putea ca pe patronul italian sa-l supere nu doar statul pe alt scaun, ci si altele, despre care eu nu am apucat inca sa aflu. Dar poate ca cei care se duc acolo vor scrie aici, la comentarii, ca sa afle si altii si sa nu cada in greseala, ca mine. Sau, si mai bine, cred ca patronul italian ar trebui sa scrie mare, la intrare, ce ai voie si ce nu sa faci in pizzeria lui… (GB – decembrie 2018)

Data actualizarii: 04/10/2019

Pizza Leggera  - Bd. Dacia, nr. 20 (Piata Romana)

  • Georgi :

    Apreciez faptul ca italianul a raspuns, se pare ca si politicos. Stiu ca acest spatiu are o chirie foarte mare si nu inteleg de ce ar reactiona atat de dur in conditiile in care trebuie sa plateasca aceasta suma. De curiozitate voi merge si eu sa gust pizza asta, pentru ca sunt in cautare de o pizza buna.

  • Andreea L. :

    Eu am fost de 2 ori in acest restaurant, am mancat pizza si mi s-a parut cu adevarat cea mai buna pizza din Bucuresti si asemanatoare cu cea mancata in Italia. Cand este servita, pizza este insotita de un cos cu mici sticlute de uleiuri aromate (cu aroma de lamaie, portocale, trufe, busuioc, etc.) ulei pe care il poti picura peste toppinguri.
    Experienta mea a fost foarte placuta in ambele vizite: prima data aveam de terminat urgent o prezentare si am stat aproape 2h 30 min fara sa imi faca nimeni observatie ca ocup o masa atat de mult lucrand la laptop (era si patronul in restaurant si nu a avut nimic cu mine); a doua oara, prietena mea a cerut ca pizza sa aiba aluatul foarte pufos pentru ca nu putea mesteca aluat tare (din cauza unei interventii stomatologice) si i-a fost refacuta pizza de doua ori pana a iesit aluatul pufos (fara nervi si fara sa platim in plus, lucru care chiar ne-a incantat!).
    Atmosfera este primitoare, iar ospatarii foarte amabili.
    Recomand!

  • Massimo :

    Sono io l’italiano scortese !
    Se il signore che è entrato fosse stato cortese con noi lo saremmo stati con lui come lo siamo con tutti
    Purtroppo però l’educazione non fa parte del DNA della persona che è venuta a farci visita.
    Comunque grazie per gli ottimi giudizi sulla nostra cucina , che per noi è la cosa piu importante !

  • Lasă un răspuns la Massimo Anulează răspunsul

    pizza-leggera-pizzerie-cu-patron-italian-nervos-evaluare-restocracy