Restaurantul Cercului Militar National, de la Casa Centrala a Armatei, e un restaurant vechi, probabil ca deschis odata cu impunatorul palat, in alte secole. Pe vremea comunistilor, Restaurantul Cercului Militar National era un restautant bun si era chiar de bonton sa mergi sa mananci acolo, insa nu ca ar fi avut mancare mai buna de cat acum, probabil ca chiar dimpotriva, ci pentru ca celelalte restaurante din Bucuresti erau si mai proaste.
Casa Centrala a Armatei e un adevarat palat, desigur, destul de bine intretinut. Restaurantul e la parter, daca astfel poate fi numit primul nivel care e cu acces pentru public, in partea stanga a cladirii, unde sunt scarile acelea monumentale, pe langa fantanile arteziene. Terasa e mare, cam neingrijita. Daca apuca sa cada un servetel pe jos, de pilda, sta acolo pana dimineata, cand vine maturatorul, pentru ca ridicarea unui servetel cazut nu e in job description-ul chelnerilor. Si cazusera multe cat am sta noi acolo, si nu de putina vreme, dupa cum aratau…
Meniul Restaurantului Cercului Militar National e exact cum te-ai astepta sa fie cand auzi despre un restaurant de stat: mici, tochitura, gustare calda, cascaval pane, ficatei… Mancare proasta, iti dai seama numai uitandu-te la ea, nici nu mai e nevoie sa o gusti.
Si serviciul e la fel de lamentabil, cu multi chelneri, dintre care unii trecuti demult de varsta la care inca mai vad sau mai aud ce e in jur, si la care ii mai si intereseaza asa ceva, ca sa reformulez. Preturile sunt relativ mici, daca te uiti doar la cifre, dar cand iti aduci aminte ce ai avut in farfurie si ce personaje ai vazut in jur, nu mai e cazul.
Restaurantul Cercului Militar National e un local jalnic, unul dintre cele cateva restaurante-strigoi ramase de pe vremea comunistilor. Am vazut ceva clienti pe terasa, multi batrani. De ce se duc sa manance asa ceva, numai ei stiu… (GB – iulie 2018)
Si ce e bun de consumat, d-le nemutumit de meniu? Spagehte de tot felul, pizza? asta este mancarea „buna”? Eu nu sunt de aceeasi parere cu d-vstra. Sa faci niste „macaroane” e la indemana oricui. Eu nu apreciez prea mult acele restaurante care vand „macaroane”. E adevarat ca am intalnit un chelner lipsit de amabilitate, dar meniul este bun. Am mancat aolo cei mai buni papanasi, mici, fripturi…
Restaurantul este foarte bun.
Ca arhitectura nu au nici americanii asa ceva. Cladirea a fost construita din contributiile militarilor. Asa a scapat inainte de 1989 sa aiba alta destinatie.
Before count
0.341225
Before get from loop
0.000561
After get from cache
0.000002
After count
0.000010
End single
Experiența pe acest site va fi îmbunătățită dacă acceptați folosirea de cookie-uri. Mai multe informatii
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.
Comentarii (3)
Ca sa nu mai existe nemulțumiți , restaurantul
nu mai este deschis decât pentru cei cu epoleți .
Si ce e bun de consumat, d-le nemutumit de meniu? Spagehte de tot felul, pizza? asta este mancarea „buna”? Eu nu sunt de aceeasi parere cu d-vstra. Sa faci niste „macaroane” e la indemana oricui. Eu nu apreciez prea mult acele restaurante care vand „macaroane”. E adevarat ca am intalnit un chelner lipsit de amabilitate, dar meniul este bun. Am mancat aolo cei mai buni papanasi, mici, fripturi…
Restaurantul este foarte bun.
Ca arhitectura nu au nici americanii asa ceva. Cladirea a fost construita din contributiile militarilor. Asa a scapat inainte de 1989 sa aiba alta destinatie.