Restaurantul Cercului Militar National, de la Casa Centrala a Armatei, e un restaurant vechi, probabil ca deschis odata cu impunatorul palat, in alte secole. Pe vremea comunistilor, Restaurantul Cercului Militar National era un restautant bun si era chiar de bonton sa mergi sa mananci acolo, insa nu ca ar fi avut mancare mai buna de cat acum, probabil ca chiar dimpotriva, ci pentru ca celelalte restaurante din Bucuresti erau si mai proaste.
Casa Centrala a Armatei e un adevarat palat, desigur, destul de bine intretinut. Restaurantul e la parter, daca astfel poate fi numit primul nivel care e cu acces pentru public, in partea stanga a cladirii, unde sunt scarile acelea monumentale, pe langa fantanile arteziene. Terasa e mare, cam neingrijita. Daca apuca sa cada un servetel pe jos, de pilda, sta acolo pana dimineata, cand vine maturatorul, pentru ca ridicarea unui servetel cazut nu e in job description-ul chelnerilor. Si cazusera multe cat am sta noi acolo, si nu de putina vreme, dupa cum aratau…
Meniul Restaurantului Cercului Militar National e exact cum te-ai astepta sa fie cand auzi despre un restaurant de stat: mici, tochitura, gustare calda, cascaval pane, ficatei… Mancare proasta, iti dai seama numai uitandu-te la ea, nici nu mai e nevoie sa o gusti.
Si serviciul e la fel de lamentabil, cu multi chelneri, dintre care unii trecuti demult de varsta la care inca mai vad sau mai aud ce e in jur, si la care ii mai si intereseaza asa ceva, ca sa reformulez. Preturile sunt relativ mici, daca te uiti doar la cifre, dar cand iti aduci aminte ce ai avut in farfurie si ce personaje ai vazut in jur, nu mai e cazul.
Restaurantul Cercului Militar National e un local jalnic, unul dintre cele cateva restaurante-strigoi ramase de pe vremea comunistilor. Am vazut ceva clienti pe terasa, multi batrani. De ce se duc sa manance asa ceva, numai ei stiu… (GB – iulie 2018)
Am fost la restaurant, recent, într-o duminică, la ora prânzului. La intrare m-a întâmpinat un domn în uniformă militară cu o privire superioară și pentru că aveam nevoie de bunăvoința lui am lăsat privirea în jos astfel că nu i-am deslușit gradele. După ce m-a legitimat, i-am spus că doresc să i-au
prânzul cu familia (6 persoane ) arătându-i spre multele mese libere, inclusiv de la etaj dar cu aroganță , plictiseală și satisfacție mi-a spus că nu se poate decât la 2 mese separate de lângă intrare și că mesele nu se pot lipi. Astfel a trebuit să fac stanga-mprejur și pensionarul militar provincial să înghită în sec că nu a reușit să-și impresioneze ginerii cu o masă la lăudatul restaurant. Am plecat fără să-mi fac curajul să le dau celor ai mei vreo explicație și pe drumul spre un local civil mă gândeam că uite Armata are destui ofițeri de-i pune și la intrarea într-un restaurant și că de la prezentarea restaurantului de pe site și realitate e cale lungă. Cât despre primirea și prestația gradatului i-aș recomanda-o în poligon unde-i locul.
Am fost recent acolo, duminica în jurul orei prânzului. M-a întâmpinat un domn în uniformă militară , arogant, distant, plictisit și deranjat că am intrat în local. M-a legitimat și i-am spus apoi că sunt cu familia(6 persoane) și vrem să luăm prânzul. Erau multe mese libere, inclusiv la etaj. Mi-a spus, sec, că nu se poate și că doar două mese la intrare, a câte 4 locuri fiecare, de lângă intrare, ar putea fi libere dar că nu pot fi lipite pentru a servi masa împreună. Așa că eu, militarul provincial nu a putut să le impresioneze pe fiice și mai ales pe gineri cu lăudatul local și a trebuit să fac stânga-mprejul. Am părăsit localul urmărit de privirea plictisită a gazdei și am intrat, în apropiere într-un local ,, civil,,. Pe drum mă întrebam oare chiar atâți ofițeri are Armata de-i pune la întrarea într-un restaurant? Apoi mă gândeam ce diferență este între prezentarea restaurantului de pe site și realitate.
Deplorabil!
Am fost acolo de curand si am plecat cu un gust amar.
Ospatari obezi, lenesi, deloc serviabili, plictisiti…
M-am simtit atacata de un astfel de personaj, care s-a rastit la mine cand am cerut ceva de baut, pana la servirea mesei.
Ambianta de vis, cu ornamente superbe, candelabre, stiucaturi baroce si catifea .
Mancarea insa…din cutie, legume din conserva, insuficient preparate, meniu sarac, cu doar cateva feluri de mancare, pe jumatate epuizate la ora pranzului.
Si ce e bun de consumat, d-le nemutumit de meniu? Spagehte de tot felul, pizza? asta este mancarea „buna”? Eu nu sunt de aceeasi parere cu d-vstra. Sa faci niste „macaroane” e la indemana oricui. Eu nu apreciez prea mult acele restaurante care vand „macaroane”. E adevarat ca am intalnit un chelner lipsit de amabilitate, dar meniul este bun. Am mancat aolo cei mai buni papanasi, mici, fripturi…
Aveti dreptate. Unii prefera sa manance „macaroane”, desi astea le face oricine in doi timpi. Adevaratele resturante nu se limiteaza la salate si spaghete. Dar unii nu inteleg asta.
Aveti dreptate. Unii prefera sa manance „macaroane”, desi astea le face oricine in doi timpi. Adevaratele resturante nu se limiteaza la salate , spaghete si pizza. Dar unii nu inteleg asta.
Restaurantul este foarte bun.
Ca arhitectura nu au nici americanii asa ceva. Cladirea a fost construita din contributiile militarilor. Asa a scapat inainte de 1989 sa aiba alta destinatie.
Experiența pe acest site va fi îmbunătățită dacă acceptați folosirea de cookie-uri. Mai multe informatii
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.
Comentarii (11)
Doresc o zi din an , in care sa pot intra și eu omul de rand ,fara legitimație,sa vizitez acest edificiu.
Îmi doresc mult!
Am scris de două ori dar nu a apărut scris. Evident n-am scris de bine
Am fost la restaurant, recent, într-o duminică, la ora prânzului. La intrare m-a întâmpinat un domn în uniformă militară cu o privire superioară și pentru că aveam nevoie de bunăvoința lui am lăsat privirea în jos astfel că nu i-am deslușit gradele. După ce m-a legitimat, i-am spus că doresc să i-au
prânzul cu familia (6 persoane ) arătându-i spre multele mese libere, inclusiv de la etaj dar cu aroganță , plictiseală și satisfacție mi-a spus că nu se poate decât la 2 mese separate de lângă intrare și că mesele nu se pot lipi. Astfel a trebuit să fac stanga-mprejur și pensionarul militar provincial să înghită în sec că nu a reușit să-și impresioneze ginerii cu o masă la lăudatul restaurant. Am plecat fără să-mi fac curajul să le dau celor ai mei vreo explicație și pe drumul spre un local civil mă gândeam că uite Armata are destui ofițeri de-i pune și la intrarea într-un restaurant și că de la prezentarea restaurantului de pe site și realitate e cale lungă. Cât despre primirea și prestația gradatului i-aș recomanda-o în poligon unde-i locul.
Am fost recent acolo, duminica în jurul orei prânzului. M-a întâmpinat un domn în uniformă militară , arogant, distant, plictisit și deranjat că am intrat în local. M-a legitimat și i-am spus apoi că sunt cu familia(6 persoane) și vrem să luăm prânzul. Erau multe mese libere, inclusiv la etaj. Mi-a spus, sec, că nu se poate și că doar două mese la intrare, a câte 4 locuri fiecare, de lângă intrare, ar putea fi libere dar că nu pot fi lipite pentru a servi masa împreună. Așa că eu, militarul provincial nu a putut să le impresioneze pe fiice și mai ales pe gineri cu lăudatul local și a trebuit să fac stânga-mprejul. Am părăsit localul urmărit de privirea plictisită a gazdei și am intrat, în apropiere într-un local ,, civil,,. Pe drum mă întrebam oare chiar atâți ofițeri are Armata de-i pune la întrarea într-un restaurant? Apoi mă gândeam ce diferență este între prezentarea restaurantului de pe site și realitate.
Deplorabil!
Am fost acolo de curand si am plecat cu un gust amar.
Ospatari obezi, lenesi, deloc serviabili, plictisiti…
M-am simtit atacata de un astfel de personaj, care s-a rastit la mine cand am cerut ceva de baut, pana la servirea mesei.
Ambianta de vis, cu ornamente superbe, candelabre, stiucaturi baroce si catifea .
Mancarea insa…din cutie, legume din conserva, insuficient preparate, meniu sarac, cu doar cateva feluri de mancare, pe jumatate epuizate la ora pranzului.
Întrebare: ai fost acolo, sau nu ai putut intra, iar pe principiul strugurilor acri – scrii și tu așa, ca opinia publică ?
Ca sa nu mai existe nemulțumiți , restaurantul
nu mai este deschis decât pentru cei cu epoleți .
Si ce e bun de consumat, d-le nemutumit de meniu? Spagehte de tot felul, pizza? asta este mancarea „buna”? Eu nu sunt de aceeasi parere cu d-vstra. Sa faci niste „macaroane” e la indemana oricui. Eu nu apreciez prea mult acele restaurante care vand „macaroane”. E adevarat ca am intalnit un chelner lipsit de amabilitate, dar meniul este bun. Am mancat aolo cei mai buni papanasi, mici, fripturi…
Aveti dreptate. Unii prefera sa manance „macaroane”, desi astea le face oricine in doi timpi. Adevaratele resturante nu se limiteaza la salate si spaghete. Dar unii nu inteleg asta.
Aveti dreptate. Unii prefera sa manance „macaroane”, desi astea le face oricine in doi timpi. Adevaratele resturante nu se limiteaza la salate , spaghete si pizza. Dar unii nu inteleg asta.
Restaurantul este foarte bun.
Ca arhitectura nu au nici americanii asa ceva. Cladirea a fost construita din contributiile militarilor. Asa a scapat inainte de 1989 sa aiba alta destinatie.