Sis Kebab

Sigur ma va suna domnul Sami (sau Samy?) sa-mi arate ca mancarea de la Sis Kebab nu e ceea ce pare…

Sis Kebab e un restaurant arabesc vechi al Bucurestiului, deschis in 2000, cred ca inca de pe atunci in acelasi loc, pe Dacia, in capatul aproape de Mosilor. Au o casa destul de mare acolo, de tip vagon, ingusta dar lunga, cu etaj.

Spre strada au un mic magazin din care poti lua pentru acasa produse de-ale lor din carne, crude sau facute acolo, pe loc, la gratarul de alaturi. Mai au si galantare cu dulciurile lor arabesti, foarte bune.

Daca treci de acest punct de vanzare, ajungi in primul salon. Mai au si sus, la etaj, vreo doua sau trei. Sunt amenajate saracacios, cu ce le-a picat in mana, nu a mai fost varuit de ani si ani, locul arata neingrijit, degradat.

Si terasa de la Sis Kebab e la fel, doar niste mese cu scaune si umbrele, fara nimic altceva, fara vreo planta sau un decor. Nu e de mirare, cam asa arata majoritatea localurilor orientale, din Nordul Africii pana in Orientul Indepartat, trecand prin Orientul Mijlociu, fie ele libaneze, arabesti, persane, indiene sau ce mai e pe acolo.

Probabil ca sa redea acest specific oriental cat mai bine, sa para cat mai autentici, cei de la Sis Kebab au taiat fetele de masa cu cutitul, le-au ars cu tigara, au desenat cateva pete pe ele. Le-a iesit perfect stratagema, juri ca sunt originale…

Meniul de la Sis Kebab e imens, greu de crezut ca pot face bine atatea feluri de mancare. Am mancat la ei de mai multe ori, si lucrurile s-au petrecut in felul urmator: am ajuns, am mancat, a fost asa si asa mancarea si am scris si eu despre ea exact cum mi s-a parut. Domnul Sami (sau Samy?), patronul, a citit, s-a simtit nedreptatit si a cautat o solutie. A facut rost de numarul meu de telefon si m-a invitat la o masa pe care a pregatit-o el pentru prietenii lui. M-am dus, erau numai arabi, cred ca eram singurul crestin si monogam de acolo. Si, intr-adevar, am mancat atat de mult si atat de bine, incat a trebuit sa scriu si un al doilea articol, in care spuneam ca la Sis Kebab poti gasi cea mai buna mancare arabeasca din Bucuresti, daca domnul Sami (sau Samy?) vrea asta.

Acum pare sa se repete scenariul. Intram noi la Sis Kebab, si pustiu tot! Nimeni, nici afara, nici inauntru. Mi-am adus aminte ca e Ramadanul la ei, nu pun gura nici pe apa, nici pe mancare pana noaptea, asa ca nu m-am mai mirat, stiind ca la Sis Kebab cei mai multi clienti sunt arabi de-ai lor.

Intr-adevar, nu se asteptau sa apara cineva acolo cand soarele era exact in mijlocul cerului, cred ca bucataria era si inchisa cu lacatul. S-au pus repede in miscare, in incropit ce le-am cerut si ni le-au adus pana la urma. Mancarea a fost destul de buna, insa nici pe departe asa cum stiu ca domnul Sami (sau Samy?) poate sa o faca daca vrea. Humusul a fost chiar bun, sambousek si fatoush la fel, kafta bunicica, dar se putea si mai buna. Si orezul cu fidea, reincalzit la microunde, a fost rezonabil. Lipia veche si fara gust, cine stie de pe unde or fi recuperat-o. Deserturile foarte bune, evident!

Preturile sunt relativ mici la Sis Kebab, masurate cu cifrele de la alte restaurante din Lista Restocracy, cu jumatate de suta de lei poti manca pe saturate.

Serviciul a fost interesant, asa cum e aproape de fiecare data in restaurantele arabesti si orientale. Ne-au servit o fata vesela si dezinvolta, de parca ne stia de cand lumea si eram la ea in curte pentru un gratar, si un arab tinerel, abia ii ies tuleiele de barba musulmana, vesel foc si pus pe glume, sugubat, cu pofta de viata si de distractie. Ne-au binedispus teribil, le-am si facut poze si i-am pus, in tandem, in lista cu cei mai buni chelneri din Bucuresti. Cand i-am intrebat cum ii cheama, am aflat ca e Samy (cu y, a subliniat), fiul patronului, domnul Sami (sau Samy?). Pe chelnerita o cheama Mary, si pe ea la fel ca pe mama ei!

Acum ma astept ca domnul Sami (sau Samy?) sa citeasca ce am scris, sa se simta nedreptatit si sa caute prin telefon numarul meu, daca l-o fi pastrat, sau sa faca din nou rost de el. Probabil ca iar voi ajunge la Sis Kebab in curand, voi manca pana mi se va face rau si voi scrie un nou articol despre ei, despre mancarea arabeasca de la Sis Kebab, despre domnul Sami (sau Samy?), despre sugubatul lui fiu si despre adorabila Mary…

Am stat mult pe ganduri daca sa pun sau nu Sis Kebab in Lista Restocracy, lista cu cele mai bune restaurante din Bucuresti, din fiecare tip important de bucatarie. Cand am intra si am vazut cum arata, am zis ca sigur nu ii pun. Cand am gustat din humus si din sambousek am zis ca ii pun, totusi, dar dupa lipie erau scosi definitiv din Lista. La desert si, mai ales, dupa inveselirea din preajma celor doi, iarasi erau in Lista…

Oricum, asa s-a intamplat cu mai multe restaurante care sunt in Lista noastra. Am si scris, foarte clar, ca restaurantele sunt evaluate si notate mai degraba in functie de ce sunt capabili sa faca daca chiar vor, nu neaparat dupa ce primeste in farfurie un client pe care nu il baga prea tare in seama. E drept, mai multi patroni de restaurante ma cunosc si ma chema in mod expres sa imi arate de ce sunt in stare bucatarii lor, daca vor. Nu pot sa nu tin seama de asta, asa ca incerc sa fac o medie intre ce mananc acolo cand nu stie patronul ca vin si ce mananc atunci cand anunta el in bucatarie ca pentru mine sa gateasca cu mult mai multa atentie… (GB – iunie 2017)