Sunt sau nu sunt hipsteri la Alt Shift?

Alt Shift a fost (si presupun ca inca este) restaurantul celor care au facut restaurantul Shift in Piata Lahovari, cel care a luat locul lui Esperanto, cand a plecat Dan Chisu de acolo.

Alt Shift e pe Constantin Mille, chiar vizavi de Casa Centrala a Armatei, intr-o cladire ce pare sa fi avut o destinatie industriala, sau pe aproape, cand a fost construita, pentru ca are niste sali mari, neuzuale pentru birouri sau pentru locuit. Ori chiar acolo, ori in cladirea alaturata a fost celebrul resturant Berlin, sau Bucuresti – Berlin, cum i se mai spunea, probabil cel mai bun si mai faimos in timpul lui, imediat dupa Revolutie.

Tot acolo in cladirea cu Alt Shift e si un club, Clubul Control, cunoscut si foarte apreciat de clientela bine segmentata si distincta a locului, si se pare ca tot lor le apartine. Clubul e la parter, restaurantul Alt Shift e la etaj, iar terasa o impart, din cate am inteles.

Alt Shift are doua sali (sau poate ca mai multe), una mare si destul de impresionanta, si un separeu in care nu prea cred ca sta cineva vreodata, fiindca una dintre caracteristicile distinctive ale unor astfel de localuri este facilitarea agregarii. Boema nu mai e boema daca nu e gregara, la comun, ca sa ai confirmarea clara si validarea vizibila a apartenentei la o comunitate compacta. In boema trebuie sa se vada toti unul pe celalalt, probabil ca si din instinct de conservare, pentru ca intrusii sa fie mai usor observati si izolati.

Am fost la Alt Shift in urma cu cativa ani si l-am gasit exact la fel cum il stiam, cred ca nimic nu s-a schimbat de atunci. E foarte bine amenajat, se vede mana unui arhitect bun acolo, care stie cum merg lucrurile pe lume si nu ramane in urma lor. Design industrial, minimalist, cu care mergi la sigur la gusturile si la cardurile generatiei tinere si imediat post-tinere.

Gradina, in mod special, e deosebita la Alt Shift – Control. O terasa mare, foarte bine proiectata si construita, de catre acelasi arhitect talentat, fara indoiala. Si, mai ales, acoperita cu iedera deasa aproape in intregime, imagine de mare efect, mai ales in mijlocul mijlocului unui oras des si agitat.

Alt Shift e cunoscut pentru clientela sa. Mai multi mi-au spus ca Alt Shift ar fi un local preferat de hipsteri, insa mie nu mi s-a parut a fi chiar asa. Or, cel putin nu la ceasurile pranzului, cand am fost eu acolo. Conform definitiei, pe hipsteri ii recunosti dupa cativa markeri sociali distinctivi, etalati (adesea ostentativ) in public, dupa interese, comportamente, viziuni, preferinte.

Cum nu puteam trage cu urechea la ce vorbeau (mi-ar fi placut, dar nu se auzea mai nimic), si nici nu aveam pregatit vreun chestionar cu intrebari despre cum vad ei lumea, cu cine voteaza, ce muzica asculta, in ce alte locuri mai merg, cu ce mijloc de transport se deplaseaza si alti astfel de identificatori, a trebuit sa ma limitez la a ma uita atent la ei, la cum aratau, cum erau imbracati si ce faceau.

Toti erau tineri si foarte tineri, nu era nimeni gras acolo, ba dimpotriva, cativa erau ingrijorator de ingusti si de subtiri, mancau cu o aparenta satisfactie niste mancaruri aproape evident banale. Pareau nascuti la oras sau, oricum, trecuti prin liceele din centru, scoli care, in cativa ani, sterg destul de bine urmele lasate de viata la tara. Astea dintre atributele comune, dar totusi neexclusive hipsterimii. Ce nu se potrivea era imbracamintea, care era „normala”, ca sa fac o sinteza neinspirata. Nu tu un fular sau un parpalac pana in pamant, nu trei randuri de haine cand mori de canicula afara, toate tururile pantalonilor erau plasate cu precizie in zonele inghinale, si nu pe la genunchi, fetele purtau fuste scurte si nu lungi si largi. In urma analizei, am conchis ca nu erau hipsteri adevarati la Alt Shift, sau poate ca erau doar aspiranti sau, cine stie, niste hipsteri deghizati…

Meniul era asa cum il stiam de cand am fost la Alt Shift cu cativa ani in urma, dar mi l-as fi imaginat la fel si daca nu as fi trecut pe acolo. Bucatarie urbana, retete simple, rapide, produse comune, banale cele mai multe. Data trecuta mi-a placut mancarea de la Alt Shift, am fost chiar surprins, insa acum nu mi-a mai placut. O branza pane era prezentatat ca Dovlecei Peraia, dar nu ai fi stiut ca ai mancat dovlecei daca nu ai fi citit nota de plata. Orezul cu creveti a fost asa si asa, cu crevetii mai buni decat orezul, cand ar fi fost mai bine sa fie invers. Somonul in crusta de ierburi a fost acceptabil, cu un sos („crusta de ierburi”, de fapt) nu prea inspirat. Felul de care erau ei cel mai mandri, si pe care l-au recomandat insistent, Cotletul de porc de Mangalita, nu a fost bun deloc, a ramas intreg in farfurie, de acolo am mancat doar cativa cartofi prajiti.

Serviciul a fost foarte lent la Alt Shift, le-a luat aproape doua ceasuri ca sa ne hraneasca cu aceste cateva feluri banale. Aiuriti, asa cum sta bine unor chelneri de la localurile boeme, dar din aceia pe care nu te poti supara vreodata. Ne-au adus ba mai mult decat le-am cerut, ba nu ne-au mai adus, chiar si dupa ce le-am reamintit ca asteptam.

Nici preturile nu mai sunt atat de mici pe cat le tineam eu minte la Alt Shift. Somonul a fost vreo 40 de lei, porcul care a ramas intreg in farfurie vreo 50.

Am pus Alt Shift in lista localurilor boeme din Bucuresti pe Restocracy folosind o definitie provizorie, intuitiva si larga a boemei. Probabil ca va ramane acolo si dupa ce vom reusi sa stabilim criteriile precise (atat cat se poate) de incadrare, de clasificare si de ierarhizare a locurilor de adunare a boemei din zona. Pana atunci, insa, asteptam informatii si analize mai detaliate de la cei care ajung mai des la Alt Shift si raman mai mult decat am stat noi… (GB – iulie 2017)