Restocracy

Chiar nimic nou si semnificativ de spus de la o vizita la alta la The Artist, la exact un an distanta. Au terminat de amenajat si gradina si etajul, arata toate foarte bine. Aceeasi bucatarie fina, multa creativitate, multa inovatie, mult spectacol. Chiar in exces, dupa gustul meu, mai ales la mesele de pranz, cand chiar si unii dintre oamenii foarte bogati ar prefera sa manance foarte bine, dar si repede, adesea. Dar la femei, succesul e absolut garantat, desigur!

Amuse bouche-ul a fost foarte bun, painea la fel, iar o mancare cu arpacas cu adevara excelenta. St Jacques bune, insa si altii le fac la fel, daca nu chiar si mai si. Sosul bun, insa la fel, era un pic de loc pentru inca si mai bun.

Mi-a placut de chelneri, ca de fiecare data, e clar ca sunt alesi intr-un anunit fel, care se potriveste bine cu ceea ce cred eu ca ar trebui sa fie serviciul intr-un restaurant, fie el boem sau foarte sofisticat.

Da, am eu cateva mici divergente cu Paul Oppenkamp in privinta raportului dintre gustul si spectacolul din farfurie. Insa sunt relativ minore, si consider The Artist unul dintre cele mai bune restaurante din Bucuresti, asa, pe ansamblu. (GB – martie 2019)

Paul, mai multa atentie la gust!

M-am tot uitat pe site-ul si pe Facebookul lui The Artist, insa nu am vazut mentionat pe undeva „gastronomie moleculara”, sau „bucatarie moleculara”, insa mi se pare evident ca Paul Oppenkamp, cheful si patronul olandez al lui The Artist, foloseste astfel de tehnici si combinatii de produse si ingrediente.

Si eu sunt un sustinator al folosirii stiintei si si tehnologiei in bucatarie. Si daca se da prioritate gustului, si nu formei, adica prezentarii, cu atat mai bine.

Am fost la The Artist acum un an, la putin timp dupa ce s-au mutat in noua si frumoasa casa de pe Calea Victoriei. Nu era in intregime amenajata atunci, nici macar parterul, iar etajul deloc, asa ca le-am dat o nota mai mica la ambianta.

Acum am gasit totul terminat, foarte bine aranjat, un concept unitar, bine facut. Chiar daca nu-mi place cenusiul cu care a vopsit peretii, o culoare pe care vad ca Paul Oppenkamp o duce cu el oriunde (la fel era si in Centrul Vechi), le-am pus nota maxima, si pentru ca aveau flori naturale si colorate pe fiecare masa, ce iti mai luau putin ochii de pe griul lui Paul.

In spate se vede o gradina foarte mare, presupun ca e o terasa foarte interesanta si atractiva acolo vara. De sus, de la balcoane, Calea Victoriei se vede pana departe, o poza de carte postala.

Am luat meniurile de degustare ale lui Paul Oppenkamp, si la antreuri, si la felurile principale. Sunt cele din poze. Spre surprinderea noastra… (citeste tot)