Recenziile, articolele si notele anterioare despre localuri

Ord. dupa

Caldura mare la Allucinante by Patrizia Am citit de atatea ori Ca...

Oare nu-si permit cei de la Octopus un bucatar mai bun? Macar pe jumat...

O cina greceasca pe cinste acasa la doamna Zisi Amvrosia e un restaur...

NIDO, un restaurant care se respecta si care isi respecta clientii ...

Nu i-ar strica ceva mai multa concurenta pe piata lui Pata Negra! P...

Loft: cina in hala tipografiei Am aflat de curand ca Loft e si un r...

PizzaMania: pe cat de mult atunci, pe atat de putin acum... Pe cat ...

Mergeti doua luni la rand la Gargantua KSLF, in fiecare zi E clar, ...

Bistro Ateneu: cred ca e prea devreme pentru portii minuscule si legum...

Cucinetta, bistroul cu cea mai eleganta chelnerita din Bucuresti Cu...

Daca romanii fac lucruri ilegale in Italia, de ce sa nu faca si italie...

Salon Golescu, un etalon al continuitatii Arata la fel Salon Golesc...

Nu m-am inselat prima data si nu pare sa fi fost o intamplare... Am...

Cred ca vor fi din nou ceea ce au fost... Am revenit la Cucina de l...

Sper ca Lugo nu se cred restaurant de fine dining... Am revenit la ...

Un nume de referinta al zonei Dorobantilor, desi destul de discret ...

Prima scadere la mancare dupa foarte multi ani A fost o surpriza sa...

Iata ca se poate face si un restaurant chinezesc mai deosebit... M-...

Boemetru Cand vorbim de locatii boeme din Bucuresti trebuie sa incl...

Octopus, specialistii la recrutat chelnerite adorabile Am reven...

Sa asteptam si sa vedem “minunea” din toamna la Complex Herastrau....

Mancarea in coada listei Am promis sa ma intorc repede la Limo Cuis...

Journey Pub: locul de joaca al studentilor si liceenilor din centrul o...

Green Hours, un local iconic al Bucurestiului Green Hours este unul...

Gradinile ascunse ale Bucurestiului Suento by Gram se cheama asa pe...

Afiseaza
comentarii

Paul, mai multa atentie la gust!

The Artist, restaurant cu bucatarie fina inovativaM-am tot uitat pe site-ul si pe Facebookul lui The Artist, insa nu am vazut mentionat pe undeva „gastronomie moleculara”, sau „bucatarie moleculara”, insa mi se pare evident ca Paul Oppenkamp, cheful si patronul olandez al lui The Artist, foloseste astfel de tehnici si combinatii de produse si ingrediente.

Si eu sunt un sustinator al folosirii stiintei si si tehnologiei in bucatarie. Si daca se da prioritate gustului, si nu formei, adica prezentarii, cu atat mai bine.

Am fost la The Artist acum un an, la putin timp dupa ce s-au mutat in noua si frumoasa casa de pe Calea Victoriei. Nu era in intregime amenajata atunci, nici macar parterul, iar etajul deloc, asa ca le-am dat o nota mai mica la ambianta.

Acum am gasit totul terminat, foarte bine aranjat, un concept unitar, bine facut. Chiar daca nu-mi place cenusiul cu care a vopsit peretii, o culoare pe care vad ca Paul Oppenkamp o duce cu el oriunde (la fel era si in Centrul Vechi), le-am pus nota maxima, si pentru ca aveau flori naturale si colorate pe fiecare masa, ce iti mai luau putin ochii de pe griul lui Paul.

In spate se vede o gradina foarte mare, presupun ca e o terasa foarte interesanta si atractiva acolo vara. De sus, de la balcoane, Calea Victoriei se vede pana departe, o poza de carte postala.

Am luat meniurile de degustare ale lui Paul Oppenkamp, si la antreuri, si la felurile principale. Sunt cele din poze. Spre surprinderea noastra, felurile de baza au fost ceva mai bune decat antreurile. De obicei, in marea majoritate a cazurilor, se intampla invers in restaurante.

Mie, personal, nu-mi place defel metoda „spoon tasting”, pornind chiar de la vizual, adica lingurile groase si grele ce se vad in poze. Si nu-mi place sa ma oblige sa le iau dintr-o inghititura, pe unele le-as fi disecat putin in farfurie, poate as fi mancat pe rand ce era acolo, insa nu prea poti umbla cu furculita si cu cutitul intr-o lingura. Si ma mai intreb, apoi, cum abordeaza aceasta provocare niste fapturi mai plapande si cu gura mult mai mica decat a noastra, barbatii. Nu prea mi le imaginez golind lingura dintr-o inghititura, insa nici din mai multe nu prea vad cum…

Serviciul a fost foarte bun la The Artist, ne-a placut mult de cei doi, un baiat si o fata, atenti, de o politete naturala, fara niciun efort, care se uitau in ochii nostri cand vorbeau cu noi si ne mai si zambeau. Ca sa nu mai spun ca ne-au luat hainele la garderoba chiar de la intrare…

Pranzul a tinut mult, mai mult de un ceas si jumatate, desi mai era o singura masa ocupata, in afara de noi. Nu stiu cum ar fi fost cu restaurantul plin.

Preturile ni s-au parut chiar rezonabile la The Artist, cu mai putin de 400 de lei poti avea o masa intreaga in doi, ceea ce e bine, daca masori cu alte restaurante din Bucuresti.

The Artist e un restaurant perfect pentru cei foarte usor impresionabili, in special cand vine vorba despre prezentarea mancarii – si am vazut foarte multi dintre acestia, indeosebi prin partea femeiasca a speciei noastre. Eu ii doresc The Artistului lui Paul si Mihaelei Oppenkamp sa ii fie bine, chiar merita si avem nevoie si de astfel de restaurante, mai ales cu preturi rezonabile. Sper sa ajung mai des pe la ei. Oricum, cand vor deschide terasa voi merge, sunt tare curios… (GB – februarie 2018)

***

Bucatarie inovativa (GB – martie 2017)

(…) Paul Oppenkamp se prezinta direct ca The Artist, pe site o sectiune separata e „About the ARTIST”. Are dreptate, nu am avut motive de indoiala pana acum, desi nu am mancate de multe ori la ei fiindca ma cam obosesc ceremonialul si grija sa nu daram ceva de pe masa. E un bucatar de gastronomie fina, pare sa cunoasca toate tehnicile sofisticate ale marilor bucatarii, are curajul combinatiilor, e creativ. Isi defineste stilul ca „un concept ce evidentieaza tehnicile moderne de preparare, ce ofera o nota de personalitate folosind elemente din gastronomia moleculara si asta pentru ca isi doreste sa puna accent pe creativitate in gastronomie”. Mancarea e… (citeste tot)

Data actualizarii: 02/09/2019

The Artist, februarie 2018  - Calea Victoriei, nr. 67

  • Mi-am scris deja numele :

    Numele meu este Georges Boskoff (culmea, aceleasi initiale cu cele din comentariul din 2018) dar mie imi place The Artist. Nu imi place insa stilul comentariului iscalit GB care lasa sa se inteleaga ca in general „cei usor impresionabili” vor fi clienti satisfacuti; The Artist este un restaurant singular in Romania. Nu seamana cu celelalte restaurante si oricum, dupa parerea mea este deasupra altora care sunt de fitze doar in raport cu preturile si cladirile vechi in care isi au sediul. Daca este ceva de laudat, in primul rand ar fi ideea ca poti gusta din toate in loc de a te fixa pe un fel. Poate ca unele gusturi ar putea fi imbunatatite in raport cu ce ma asteptam eu de la respectivul fel, dar pana la urma esti la un restaurant in care esti condus catre ideea de bucatarie a „artistului culinar”. Deci eu cred ca restaurantul merita vizitat macar pentru a ajunge sa fie in mod real comparat cu altele….

  • the-artist-februarie-2018-restaurant-cu-bucatarie-moleculara-restocracy