Shift Pub e un restaurant destul de vechi al Bucurestiului, eu il stiu acolo de multa vreme. Inainte a fost Esperanto al lui Dan Chisu, un restaurant foarte cunoscut la vremea lui, ba unii il considerau atunci chiar printre cele mai bune din Bucuresti.
De obicei scriu mai pe la sfarsit despre cati si ce clienti vin la un restaurant, insa la Shift Pub incep cu ei, pentru ca e nevoie de informatia asta pentru cele ce urmeaza.
Asadar, Shift Pub pare sa fie mai mereu plin, si in interior, dar, mai ales, pe terasa. Chiar am asistat la o discutie intre un client care venise sa-si incerce norocul pe terasa. Nu era nimic liber, evident, asa ca omu a vrut sa faca o rezervare pentru ziua in care va fi o masa libera. Si asta urma sa se intampla abia peste cateva zile. Prin urmare, omu a spus ca da, va veni in ziua in care e prima masa libera la Shift Pub. Sa tii atat de mult sa vii la Shift Pub, incat sa-ti faci restul programului dupa ziua in care e o masa libera acolo, asta spune ceva. Nu atat despre Shift Pub, pentru ca o sa spun eu, ci despre omul acela…
Shift Pub e un restaurant mijlociu spre mic, un bistrou, mai degraba. Au doua saloane mici la parter si la etaj mai au ceva, tot doua sali mici. Nu a mai fost renovat de ani buni, probabil ca nu se indura sa-l inchida nici macar o zi, la cati bani le aduce.
La Shift Pub e ca la gara. Clientii vin si pleaca intruna, cei de acolo nu prea apuca sa faca curat, e un miros apasator de mancare si de oameni multi si asudati. Cred ca arata binisor cand l-au deschis. Mobilierul arata inca rezonabil, insa cladirea e degradata, e inghesuiala, mesele foarte mici si incomode, de cate ori trece cineva prin spatele tau trebuie sa te lipesti de masa. Au un aer conditionat mobil, care nu face fata nici acum, cand e inca racoare afara, si nu vreau sa-mi imaginez ce va fi in iulie.
Lucrul cel mai spectaculos la Shift Pub se vede din strada. E perdeaua groasa si compacta de vegetatie, atat de densa incat si in mijlocul zilei e semiintuneric pe terasa. Si acolo e inghesuiala si miroase in consecinta, mai ales ca vegetatia compacta nu lasa aerul sa treaca.
Alt lucru de mare efect e un mic foisor pe care l-au construit acum, ca nu-mi aduc aminte sa-l fi vazut inainte. Au mai castigat o masa sau doua, si, oricum, pentru cei care stau cocotati acolo e interesant.
Meniul e surprinzator de lung la Shift Pub, multe feluri de mancare, cam cu de toate, sa acopere cat mai multe gusturi. La ce agitatie e acolo, m-as fi asteptat sa dureze mai mult, totusi, insa au reusit sa serveasca intr-un timp rezonabil. Iar mancarea a fost rezonabila si ea, am mancat tot din farfurie, si m-am fortat putin, pentru ca portiile erau destul de consistente.
Mi-a placut de chelnerii de la Shift Pub. Erau multi. Tineri toti, transpirati si obositi, insa au gasit cu totii resurse sa vorbeasca, sa fie atenti la tine, ba chiar sa si zambeasca. Chiar am fost surprins, si sunt sigur ca acolo e cineva care stie sa-i evalueze si sa-i aleaga la recrutare.
Shift Pub e unul dintre multele restaurante din Bucuresti percepute ca boeme, dar fara boemi in ele. Cei pe care i-am vazut acolo si cei care tot veneau si plecau nu aveau niciun marker social al boemei. Sunt categoria pre-boema, bine cunoscuta si conturata, voi reveni pe larg asupra ei.
Asadar, de ce se inghesuie toti aceia la Shift Pub, boemi, pre-boemi sau ce or fi ei, pentru o mancare obisnuita, insa mancata intr-o inghesuiala inabusitoare si mirositoare, numai ei stiu. O sa-i chestionam in toamna, cand vom incepe faza a doua a unui studiu la care lucram deja de cateva luni, insa doar prin observatii directe pentru moment. Dar din septembrie ii vom intreba pe cei din localuri diverse lucruri, printre care si motivul alegerii fiecarui local in parte, desigur. Tare curios sunt sa vad ce vor raspunde clientii masochisti de la Shift Pub… (GB – iunie 2018)
Referinte
Un exercitiu de masochism De obicei scriu mai pe la sfarsit despre cati si ce clienti vin la un restaurant, insa la Shift Pub incep cu ei, pentru ca e nevoie de informatia asta pentru cele ce urmea...
