Frudisiac, iunie 2017

Stilul auster scandinav care prinde bine la generatia tanara intelectuala

Frudisiac e un mic fenomen social urban usor de inteles, de descris si de clasificat de catre sociologi si de specialistii in psihologie sociala.

Primul lucru care iti atrage atentia la mica constructie usoara din Piata Dorobantilor, cum incepe Bitolia, pe partea cu benzinaria, e aspectul ei cu totul neobisnuit pentru Bucuresti si chiar pentru partea aceasta a Europei. E o baraca neagra, construita intre cladirile vechi de pe frumoasa strada, nu se stie prin ce logica a autorizarii arhitecturale.

Si interiorul e neobisnuit la Frudisiac, dar interesant, nimic de zis. Tot ca o baraca, auster, simplu, dar suficient de bine realizat ca sa fie placut si de efect. Arhitectul care a facut asta a citit si multe carti din stiintele sociale, fara indoiala, pe langa vrafurile lor intregi de manuale de arhitectura, rezistanta materialelor si ce mai au ei de studiat. Nu stiu daca a avut in minte exact tipul de clientela de la Frudisiac atunci cand a facut proiectarea, pa care a vrut sa o atraga, sau invers, a facut ceva neobisnuit, interesant si frumos si au venit acolo cei care au inteles asta…

Meniul de la Frudisiac e si el auster, asa cum e totul in partea aceea de lume, in Scandinavia, de la care se revendica si Frudisiacul. Si Frudisiac e printre putinele, foarte putinele localuri din Bucuresti, fie ele cafenela, restaurante sau altceva, care spun inca din prezentare ca sunt „un restaurant pentru mic-dejun si gustare”! Au, intr-adevar, cateva lucruri simple de mic-dejun, salate, lucruri usoare si cu multe vegetale, combinatii mai putin obisnuite, multe sucuri de fructe. Nu sunt rele deloc, insa nici cine stie ce gust nu au, cam asa cum sunt toate in regimurile acestea sanatoase pe care toata lumea le recomanda acum.

Serviciul e prost la Frudisiac, nu e cum te-ai astepta sa fie intr-un astfel de loc, cald, deschis, prietenos, ci distant, neglijent, fara pic de grija fata de nevoile musafirilor. Or fi scandinavii distanti si neprietenosi, poate ca s-or fi gandit sa includa si asta in „specificul scandinav” al Frudisiacului, insa scandinavii nu sunt neglijenti si neatenti la detalii. Dar poate ca sunt altfel cu cei care sunt de-ai casei, si tocmai, ca nu le-o fi placut de noi si au transmis un semnal ca sa nu mai venim…

Insa clientela e partea cea mai interesanta la Frudisiac. Tineri, cei mai multi, linistiti, calmi, cu figuri de intelectuali. Chiar din primele zile a devenit clar ce fel de oamnei se aduna acolo, e felul lor de a se separa de clientela marilor lor vecini de pe Beller. Unul dintre prietenii mei cei mai buni sta chiar vizavi, de pe geam se uita in fiecare zi la ei. Tare mirat a fost sa ii vada acolo, inca de la primele ore ale diminetii, si sa nu auda rasete isterice, povestiri in gura mare, nici macar chicoteli. Pe unii ii vede citind carti, din acelea, pe hartie si cu coperti. Stau si citesc, cu o cafea in fata, si cate jumatate de ceas, sau chiar mai mult. Si toti vin cu bicicletele, evident, e aproape o regula la Frudisiac sa fii ecologist.

Frudisiac e unul dintre locurile insolite si frumoase ale Pietei Dorobantilor si ale Bucurestiului, sper sa desluseasca si altii logica succesului sau si sa vrea sa il copieze. (GB – iunie 2017)

Boema strada Intrarea Bitolia din cartierul Dorobantilor