Praznicul Sfântului Spiridon – Pentru doi pantofari

Sambata, pe 12 Decembrie se prăznuiește ocrotitorul cismarilor, Sfântul Spiridon, făcătorul de minuni.

La țeremonie cu biciul de mătase Kera Calița ot Jariștea mermetirisește dupa voie:

• Icre de crap aurii – 300 grame
• Vrednica plachie din două bucați mari de crap tot din vadurile Dunării cu mămăligă – 550 grame

SAU

• Saramură din două potcoave de crap de la vadurile Dunării cu mămăligă 550 grame
• De la hanurile răspântiilor placintă de post cu mere și scortisoară – 400 grame

Pentru patronul breslei  pantofarilor să trecem obolul cu 150 de icosari și toți meșterii într-un glas să sune la clopoțel :

* 0721 961 936 / 0775 609 233 / 0770 948 868 *

Între orele 10:00-18:00, începând de Luni și sfârșind,  împreună cu  Sâmbăta. 

(Informare de presa – decembrie 2020)

Kera Calita, doamna Aurora Nicolau

Se stie din legendele transmise din veac in veac de Hanul lui kir Nicola; descarcau aici rachierii si podgorenii butiile pline aduse sub pulpana noptii, ocolind aciza agiei de la bariera, la biserica Barbatescu vechi, de altfel, cea mai veche biserica din oras ramasa in picioare, unde slujbele se tin si in zilele de azi.

Un mic stabiliment, ramas in furia demolarilor, a rezistat tuturor vitregiilor, batranii cartierului ii spuneau Carciuma lu Getuta, pe firma insa scria „Restaorantul Jaristea”. Veneau atotstiitorii batrani ai cartierului, se cinsteau si cand stocul lichid se termina, Getuta, tarandu-si imperceptibil piciorul, inchidea carciuma si pleca acasa.

Soarele a rasarit dupa ce capitalismul tulbure de drumul mare a iesit pe lumina. Un anume Nicolau, poate urmas al vechiului kir Nicola, a facut ce-a facut, a luat bani din banca amanetandu-si casa, a cerut ajutor neamurilor, caci se tragea dintr-un neam cu cimotii multe, si izbuti a devenii proprietar peste stabiliment. Oameni hotarati si muncitori au dat o noua fata locului. Incet incet vechiul han parca a renascut, peste vechile fundatii acoperite de motul curcanului si tufani de soc s-a construit Gradina Jaristea.

Dar stabilimentul si-a capatat adevarata viata abia dupa ce propitareasa, adica dumneaiei kera Calita, pre numele sau din actele de stare civila Aurora Nicolau, si-a luat inima-n dinti si a urcat pe scena, alaturi de tocmiti artisti. Incet- incet, povestile din istoria Bucurestilor, colectiile de arta ale casei, vinul bun si mancarurile intocmite cu simtire i-au construit renumele de locanta gastronomico-literara a cetatii dambovitene, singura de altfel.

KERA CALITA si moda de antart

Kera Calita invesmantata in straie largi, de matase, catifea si dantela, cu falduri ample precum starile ei sufletesti, Kera Calita pare desprinsa dintr-un tablou de epoca infatisand-o bunaoara pe acea fabuloasa boieroaica Lichiardopol ce prelungea, candva, savoir faire-ul elegantei frantuzesti a epocii imperiale a lui Napoleon al III-lea in colbul Baraganului lui Odobescu, din care se trage si stapana Jaristei de azi.

Calita este, poate, cea mai indreptatita revansa a unei istorii a caftanelor imblanite in stil fanariot, a turbanelor cu surgiucuri si a palariilor florentine cu scene de gen arcimboldesti ( pictor italian Arcimboldo Giuseppe, portrete simbolice compuse din flori, scoici, carti, fructe, precursorul suprarealistilor) asupra unei epoci a nepasarii si a dispretului fata de canoanele lumii Oicumenei. Triumful horbotei asupra calpelor tesaturi este insotit si de parada opulenta a giuvaergicalelor de epoca alese din sipetul cu scule scenice al arhondaritei spectacolului de seara cu seara de la Locanta. Astfel, sunt etalate, cu o juruita risipa, toate bogatiile din comoara agonisita de un Midas modern de gen femeesc: paftale si lantisoare, bratari si ineluse, monocluri si lornioane,fibule si cingatoare, cercei si pandantive, brose si ceasuri vechi de dama, sidefuri si chihlimbaruri, emailuri si camee –toate, de poveste! Pentru a avea, insa, imaginea completa a acestui zaiafet vestimentar si de mermeturi, puneti alaturi cele mai rare gentute cu pene, margele sau filigranuri, esarfele din dantele de Flandra, manusile din piele de caprioara, pelerinele din brocarturi si condurii fini precum papucaraia bizantina a Mariticai Bibescu.

La Jaristea Locanta, puteti sa va desfatati cu privelisti rare, desprinse parca din gravurile si dagherotipiile de mijloc de veac XIX, insa, in mijlocul lor, sta vie statuia maiestoasa a elegantei fara de cusur. Sa celebram cu inima curata fiorul sfant al artei, dimpreuna cu Kera Calita!

Save

Locanta Jaristea are cea mai buna mancare traditionala romaneasca din Bucuresti!

Acum vad ca nu am mai scris despre Locanta Jaristea de fix trei ani, desi am fost de multe ori acolo, intre timp. Am uitat sa scriu pentru ca nu am vazut nimic schimbat, fara indoiala. Intr-adevar, Kera Calita e la fel de fenomenala, de iesita din comun, ambianta la fel, spectacolele ei tin in continuare privirile lipite si ii umplu restaurantul seara de seara.

Reiau si rezum doar partea de meniu de la Locanta Jaristea. Au bucatarie romaneasca, atat boiereasca, dupa retete regasite prin arhive si readuse la viata, cat si romaneasca traditionala, cu zacusca, fasole facaluita, porc si alte asemenea.

Pe partea de bucatarie romaneasca boiereasca, Jaristea e unul dintre cele doua restaurante din Bucuresti in care poti gasi asa ceva. Si mai interesanta, insa, e bucataria romaneasca traditionala, taraneasca, a Kerei Calita. Asta e cea mai buna din Bucuresti, si iese in evidenta fata de celelalte restaurante etnice romanesti, cele cu mancare traditionala, populara, in care nu poti face o diferenta cat de cat semnificativa intre gusturi. Poate ca Kera Calita cumpara porcii si branzeturuile din cu totul alte parti, poate ca si-i creste si le face singura, sau are cine stie ce secrete… Insa sunt mai bune decat in alte restaurante! Sigur, exista si varianta ca mie sa-mi dea intotdeauna mancarea din alta camara si din alte oale, dar mi-e greu sa cred ca poate face asta, din punct de vedere strict logistic vorbind acum… (GB – februarie 2020)

PS: in articolul trecut ma tot intrebam ce o fi fost inainte in cladirea aceea. Kera Calita mi-a spus ca chiar ea a construit-o, special spre a fi restaurant, si a vrut dinadins sa arate ca un han, cu arhitectura din alte vremi! Era Zahanaua Bumbesti in acel loc, cu o terasa faimoasa la vremea ei.

O cina privata cu doamna Nicolau la Locanta Jaristea e o experienta care se tine minte.

Dintre toate restaurantele pe care le-am evaluat pana acum, cu Jaristea (Locanta Jaristea, pe numele ei din acte) mi-a fost cel mai greu, trebuie sa recunosc. Pe de o parte, am fost cu Noro si cu familia lui la Jaristea si am mancat bine, in general, insa niciunul dintre noi nu-si mai amintea a doua zi ce fusese pe masa. Pe de alta parte, insa, la putin timp dupa aceea, doamna Aurora Nicolau (Kera Calita), patroana „stabilimentului gastronomic artistico-literar, locanta „Jaristea””, cum se prezinta ei, m-a invitat la o romantica cina privata, impreuna cu doi prieteni comuni. Am mancat atat de bine (si atat de mult, pe cale de consecinta, fiindca sunt lacom cand dau de mancare buna), incat ziua a ramas in lista evenimentelor gastronomice despre care imi aduc aminte aproape fiecare fel de mancare si simt din nou mirosul si gustul lui la fiecare aducere aminte.

Sunt mai multe restaurante mari in Bucuresti in care am trecut prin asemanatoare experiente. Cand am facut Restocracy le-am avut tot timpul in minte, am tinut seama de ele si am scris si in sectiunea de explicatii si justificari (Restocracy: ce, cine, cum), aici pe site, ca la un restaurant e bine de stiut nu numai cum e mancarea de zi cu zi, ci si cum este cand patronul sau bucatarul isi pun in minte sa te impresioneze. Daca e o diferenta, macar afli ca sunt bucatari si oameni acolo care sunt mult mai buni decat par la prima vedere si ca, daca vrei o mancare sau un eveniment gastronomic de exceptie, poti sa le primesti, la o adica. Nu discut acum daca si cat trebuie sa platesti in plus, sau ce sa dai in schimb.

Asadar, cand se intampla asta, ca evaluator responsabil ma straduiesc sa fac o medie intre cele doua experiente, si notele de la mancare de acolo vin. E greu de spus daca asa e mai bine sau mai onest, dar macar am scris asta sa se stie.

Locanta Jaristea e in partea aceea de Bucuresti de vreo 25 de ani. E orasul vechi, cu istorie si poezie, cu mai biserici si cu Patriarhia, cu scolile preotesti, cu copii care se joaca in strada, cu case si cu blocuri vechi, dar si cu cele noi, la cativa pasi. Mi-a fost intotdeauna greu sa ghicesc ce a fost inainte de Locanta Jaristea in cladirea aceea ciudata, intinsa dar lipsita de un etaj, macar, intr-o lipsa de logica imobiliara chiar si pentru vremurile de dinaintea celor de azi. Mi-am tot spus, de fiecare data, sa … (citeste tot)

Ospetele de la Locanta Jaristea

Kera Calita si restaurantul sau

Save

Save

Save

Save

Save