Restaurante si localuri cu muzica populara, romante si alta muzica de petrecere

Ord. dupa

Un business genial construit, o capodopera logistica. Beraria H din...

O mancare ce ar fi fost foarte buna pe vremea comunistilor Oricat m...

Tumoarea de pe fatada marii cladiri de langa Manastirea Stavropoleos ...

Un restaurant traditional romanesc bine asezat Sunt doua restaurant...

Schimbarea la fata a Complexului Herastrau. Si la inima... Complexu...

Lucru romanesc bine facut. Doi Cocosi e acolo, langa lacul Straules...

Numai daca sunteti turist strain Hanu' lui Manuc e Hanul lui Manuc,...

Cred ca Dragos Petrescu nu a mai trecut demult pe aici... Hanu Bera...

Pentru ca Mircea Dinescu are imaginatie si altii nu Lacrimi si ...

O cina privata cu doamna Nicolau e o experienta care se tine minte. ...

Unul dintre marile restaurante turistice ale Bucurestiului Pescaru...

Un restaurant cu specific romanesc traditional corect si cinstit Re...

De luat in calcul si atunci cand vreti o mancare roamaneasca serioasa ...

Un restaurant numai bun pentru turisti inocenti Terasa Doamnei e un...

Chelnerul catre client: eu acasa am invatat ca trebuie sa dea buna ziu...

Afiseaza

O cina privata cu doamna Nicolau e o experienta care se tine minte.

Dintre toate restaurantele pe care le-am evaluat pana acum, cu Jaristea (Locanta Jaristea, pe numele ei din acte) mi-a fost cel mai greu, trebuie sa recunosc. Pe de o parte, am fost cu Noro si cu familia lui la Jaristea si am mancatbine, in general, insa niciunul dintre noi nu-si mai amintea a doua zi ce fusese pe masa. Pe de alta parte, insa, la putin timp dupa aceea, doamna Aurora Nicolau (Kera Calita), patroana “stabilimentului gastronomic artistico-literar, locanta “Jaristea””, cum se prezinta ei, m-a invitat la o romantica cina privata, impreuna cu doi prieteni comuni. Am mancat atat de bine (si atat de mult, pe cale de consecinta, fiindca sunt lacom cand dau de mancare buna), incat ziua a ramas in lista evenimentelor gastronomice despre care imi aduc aminte aproape fiecare fel de mancare si simt din nou mirosul si gustul lui la fiecare aducere aminte.

Sunt mai multe restaurante mari in Bucuresti in care am trecut prin asemanatoare experiente. Cand am facut Restocracy le-am avut tot timpul in minte, am tinut seama de ele si am scris si in sectiunea de explicatii si justificari (Restocracy: ce, cine, cum), aici pe site, ca la un restaurant e bine de stiut nu numai cum e mancarea de zi cu zi, ci si cum este cand patronul sau bucatarul isi pun in minte sa te impresioneze. Daca e o diferenta, macar afli ca sunt bucatari si oameni acolo care sunt mult mai buni decat par la prima vedere si ca, daca vrei o mancare sau un eveniment gastronomic de exceptie, poti sa le primesti, la o adica. Nu discut acum daca si cat trebuie sa platesti in plus, sau ce sa dai in schimb.

Asadar, cane se intampla asta, ca evaluator responsabil ma straduiesc sa fac o medie intre cele doua experiente, si notele de la mancare de acolo vin. E greu de spus daca asa e mai bine sau mai onest, dar macar am scris asta sa se stie.

Locanta Jaristea e in partea aceea de Bucuresti de vreo 25 de ani. E orasul vechi, cu istorie si poezie, cu mai biserici si cu Patriarhia, cu scolile preotesti, cu copii care se joaca in strada, cu case si cu blocuri vechi, dar si cu cele noi, la cativa pasi. Mi-a fost intotdeauna greu sa ghicesc ce a fost inainte de Locanta Jaristea in cladirea aceea ciudata, intinsa dar lipsita de un etaj, macar, intr-o lipsa de logica imobiliara chiar si pentru vremurile de dinaintea celor de azi. Mi-am tot spus, de fiecare data, sa o intreb pe Kera Calita despre asta cand o intalnesc, insa mereu am uitat, tot luandu-ne cu cele de-ale gurii.

Interiorul Locantei e acum cunoscut multor bucuresteni, daca nu chiar de la ochii lor, atunci sigur din niste poze. Pentru ca se fac multe acolo, cred ca mesenii tin mai des in mana aparatul de fotografiat decat furculita la Jaristea. Celor mai multi le place (si eu ma numar printre ei), strainilor, in special.

Serviciul de la Jaristea e, iarasi, un lucru nu usor de descris, mai ales ca aici subiectivitatea cantareste incomparabil mai greu decat atunci cand masori gustul, mirosul si aspectul mancarii, de pilda. Un om ca mine, cu reflexul detaliului din interactiunea sociala (a nu se uita care e meseria mea), e circumspect cu chelnerii “de meserie”, mai ales cei formati pe vremea comunistilor. Pe de alta parte, insa, chelnerii-copii de la alte restaurante cred ca ar parea ciudati intr-un stabiliment cum e Jaristea, ma gandesc eu. Nu stiu ce sa spun, nu prea-i simpatizez pe chelnerii de la Jaristea si le-am dat o nota mai mica, fara sa-mi fi facut absolut nimic rau… ūüôĀ

Am vazut ca lui Daniel, cel care se uita in meniurile restaurantelor, face adunarile si impartirile ca sa putem pune pe site pretul mediu al unui meniu, i-a iesit 133. Cred ca cifra ar trebui sa fie putintel mai mare, poate nu cu mult, cine stie ce i-a scapat sau cum a calculat, mai ales ca la Jaristea cele mai multe mese sunt “la comun”, cu mancarea la mijloc si impartita intre toti cei din jurul ei.

Nu scriu aici despre spectacolele din fiecare noaptea de la Jaristea, care i-au facut mai multa faima chiar decat mancarea. Cateva fete (se citeste fetze) subtiri, mai simandicosi, stramba din nas. Celor mai multi le plac, si sunt si eu printre ei. Strainii se dau in vant dupa ele, si asta umple Locanta Jaristea seara de seara, de zeci de ani.

Locanta Jaristea e, asadar, unul dintre restaurantele mari ale Bucurestiului, cu un loc in Lista Restocracy, asa cum si merita, unul dintre cele foarte putine cu mancare romaneasca boiereasca dintre cele foarte multele “traditionale romanesti”. (GB – martie 2017)

Locanta Jaristea

Save

Save

Save

Save

Save


Locanta Jaristea

  • Stefan :

    Buna ziua.
    Eu am fost de citeva ori acolo, atat ca invitat cit si gazada pentru altii, sau intr-o cina familiala. Va pot spune, ca nu sunt de acord cu comentariile dvs, laudative la adresa acestui restaurant. Daca, decorul, este frumos, albul + argintaria ii dau o nota originala, manacarea este proasta. Tot felul de denumiri sofisticate, greu de inteles si mai ales de tradus pentru straini, mancarea vine greu, si pe deasupra mai vine si rece.! Vinurile, alese, sunt exagerat de scumpe. Ospatarii, par amabili, doar la inceput, apoi devin grosolani, aroganti si indiferenti. Preturile la tot ce-i acolo, sunt fff mari, nejustificate.!! Una peste alta, este un local select, si atat ! Showul Dnei Laura, este uneori de prost gust ! De curiozitate, merita sa te duci odata ! Oricum, a doua oara faci credit !

  • DrPi :

    Am fost odata acolo. Invitat. Spectacol grotesc. Cu Kira in lumina reflectoarelor si spectacol. Mancare banala. Recomand tuturor sa mearga (pe banii altora) . E o experienta de neuitat a prostului gust vandut pe post de “high class”. In fine, totul mi-a adus aminte de scena din filmul Rambo in care personajul principal si-a cumparat o zgarda de caine pe post de bratara si a zis “that’s what I call class”

    • George Butunoiu :

      Eu stiu ce spui, si eu am zis la fel cand am fost primele dati. Apoi nu am mai zis asa. Ce fel de spectacol ai putea face intr-un restaurant care sa nu ti se para astfel? Mie nu-mi plac defel spectacolele in restaurante, de niciun fel, nici macar muzica ambientala cantata de vreun saxofonist, fie el si neobosit si neapatic. Or, daca iei toate optiunile la rand, vezi ca nu sunt deloc atat de multe pe cat pare… GB

  • Adresa de email nu va fi publicata.

    Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.