Localurile din centrele vechi / centrele istorice ale oraselor

Ord. dupa

Traditional grecesc de la ambianta la mancare Athos e un restaurant...

Pai nu sunteti doi, v-am adus doua linguri, ce mai vreti? Am ajuns ...

Tumoarea de pe fatada marii cladiri de langa Manastirea Stavropoleos ...

Un stabiliment pentru boema corporatista Energiea se considera "un ...

O berarie turistica Gambrinus, alaturi de Capsa, Caru cu Bere si in...

Numai daca sunteti turist strain Hanu' lui Manuc e Hanul lui Manuc,...

Cum mananca francezii Ici et La s-a mutat din casa aceea oribil a...

Pentru ca Mircea Dinescu are imaginatie si altii nu Lacrimi si ...

 

Se mananca bine la Meze, si nu atat de scump pe cat i s-a dus vestea ...

Domnul Jacob Hausmann, o lectie de marketing eficient Mica Elvetie ...

Una dintre vedetele de moment ale Centrului Vechi Micul restaurant ...

Trotuarul cu boema corporatista Origo e o cafenea boema din Centrul...

Vita de cea mai buna calitate in Centrul Istoric. Red Angus e unul ...

Un restaurant numai bun pentru turisti inocenti Terasa Doamnei e un...

Un concept surprinzator pentru Centrul Vechi The Ace, pe numele lui...

Zamon face parte din portofoliul Max Grup Company (MGC), cel care deti...

Afiseaza

Pentru ca Mircea Dinescu are imaginatie si altii nu

Mircea Dinescu

Lacrimi si Sfinti e restaurantul din Centrul Vechi la care Mircea Dinescu e asociat, sau de care si-a asociat numele, oricum, ca sa vanda mai bine. Si a reusit, evident, pentru ca Mircea Dinescu e un brand valoros, care aduce audienta peste tot pe unde apare.

Lacrimi si Sfinti e inspre partea bulevardului I. C. Bratianu a Centrului Istoric, aproape de Hanul lui Manuc. Are doua niveluri, un parter in care e si bucataria, la vedere, dupa un perete de sticla, si care mananca mult din spatiu, si subsolul cu mai multe incaperi, un adevarat beci, de fapt, cu ziduri de caramida, bine amenajat. Terasa e mica, amenajata simplu, nimic special de spus despre ea.

Si salonul de sus de la Lacrimi si Sfinti arata bine, cred ca schimba din cand in cand amenajarea, in jurul cate unei teme. De data aceasta este atelierul tamplarului, cu niste bancuri mari de lucru pe post de mese, de mare efect, cu ceva scule de tamplarie pe pereti, pe post de decoruri.

Lacrimi si Sfinti are bucatarie romaneasca, un fel de amestec de mancare traditionala, taraneasca, alaturi de feluri mai boieresti sau altele pur si simplu inventate, alaturari ad-hoc de ingrediente si de moduri de preparare pe care nu prea le mai vezi in alta parte. Pentru ca acesta este USP-ul lui Mircea Dinescu, unul dintre marii specialisti romani in marketing. Sunt sigur ca daca as gusta din toate, as gasi regasi destule feluri de mancare cunoscute deja, insa Mircea Dinescu stie sa le prezinte ca si cand ar fi cu totul altceva. Nu degeaba e el scriitor talentat…

Mancarea e totusi buna la Lacrimi si Sfinti, in ciuda volumului si a vitezei la care trebuie facuta, pentru traficul din Centrul Vechi. Recomandarile lor au fost sarmalele si parjoalele, bune, intr-adevar, dar nu as fi ghicit ca erau binecuvantate de Mireca Dinescu daca le-as fi mancat in alta parte. Mazarea caramelizata era buna pentru ca avea si ceva zahar pe ea, piureul asa si asa, varza calita a rams in farfurie, in o suta de alte restaurante cu specific romanesc din Bucuresti ai fi putut gasi una mai buna.

Serviciul a fost surprinzator de rapid la Lacrimi si Sfinti. Ma asteptam sa fie altfel, stiu ca sunt multe comentarii pe tema aceasta atunci cand se vorbeste despre restaurantul lui Mircea Dinescu. Insa noi am avut noroc, poate, mai ales ca am ajuns la putin timp de la deschidere si inca nu apucase sa se aglomereze.

Fiindca la Lacrimi si Sfinti vine multa lume, vin turisti, in primul rand, dar si bucuresteni ademeniti de emisiunile culinare ale lui Mircea Dinescu. Preturile sunt rezonabile. Ceva mai mari decat la alte restaurante traditionale romanesti, insa nu cine stie ce. Oricum, la traficul pe care il au, fac un profit consistent si cu preturi neiesite din comun.

Au chelneri tineri, inca neobositi. Am fost preluati de catre doua fete din mainile unui chelner, dupa ce si-au dat seama ca nu intelege ce i se intampla, nici macar cateva lucruri elementare. Si bine au facut, ca altfel nota lui Lacrimi si Sfinti la servicii s-ar fi dus mult in jos, de nu ar fi inteles Mircea de unde se trage.

De ce o fi atat de greu pentru celelalte restaurante traditionale romanesti sa se inspire din ce zice si ce face mircea Dinescu la Lacrimi si Sfinti, sau din ce fac Alexandru Consulea la Zexe, Kera Calita la Jaristea ori Dragos Petrescu pe la hanurile lui, nu stiu. E clar ca oamenii vor si ceva creativitate in farfurie, vor povesti frumoase, spectacol…

Lacrimi si Sfinti e unul dintre restaurantele traditionale romanesti bune ale Bucurestiului, surprinzator de putine bune printre atat de multe cate sunt cu acest specific. Asa ca Lacrimi si Sfinti e de luat in calcul cand vreti sa mancati patriotic si, mai ales, cand va vin musafiri din strainatate. (GB – mai 2017)

Cele mai bune restaurante romanesti din Bucuresti

Cand am dat Premiile Restocracy pe 2017 pentru restaurantul cu cea mai buna bucatarie romaneasca din Bucuresti, nu am luat in calcul diferentele dintre restaurantele traditionale romanesti, cele cu b...

Hanu’ Berarilor Casa Elena Lupescu

Un model pentru restaurantele populare cu specific romanesc, pentru clasa medie Hanu Berarilor - Casa Elena Lupescu e un alt restaurant al lui Dragos Petrescu din seria "mari case vechi ale Bucures...

Locanta Jaristea

O cina privata cu doamna Nicolau e o experienta care se tine minte. Dintre toate restaurantele pe care le-am evaluat pana acum, cu Jaristea (Locanta Jaristea, pe numele ei din acte) mi-a fost cel m...

Zahanaua Zexe (Icoanei)

Cea mai buna mancare romaneasca boiereasca din Bucuresti. Scriu acum despre amandoua Zahanalele Zexe, cea din Icoanei si cea de la Statuia Aviatorilor, pentru ca asa par sa fi fost concepute, sa fi...


Lacrimi si Sfinti

Adresa de email nu va fi publicata.

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.