Restocracy

Blid, sau Blid – locantă românească, pe numele lui intreg, e un mic restaurant nou-nout al Bucurestiului. Are legatura, dar nu stiu precis care, cu Cosmin Dragomir. Cosmin e un jurnalist care scrie foarte mult despre mancare si care face o treaba excelenta cu proiectul sau GastroArt, prin care documenteaza istoria gastronomiei si ospitalitatii romanesti. Practic, e o extensie logica a proiectului, o exemplificare multisenzoriala a pretioasei lui arhive documentare.

Blid – locanta romaneasca nu putea sa fie decat intr-o casa veche din Bucurestiul vechi, cu o curte mica, verdeata, strada cu copaci batrani si copii care bat mingea printre masini, catei de curte care te latra prin portile deschise. Aici am descris o bucatica din Matasari, dar putea sa fie in multe alte locuri din marele oras.

Casa lor e mica, are doua camere amenajate minimalist, foarte auster, bine incadrata in concept. Fiindca Blid nu e despre mancarea romaneasca boiereasca, ci despre cea populara, de la traditionala taraneasca pana la urbana. In curtea din spate au niste mese, si au pus cateva inalte si pe aleea de intrare.

Cat priveste mancarea, “Blid este o locantă care va propune sa descoperiti mancaruri romanesti pe cale de disparitie, gatite traditional sau modern”. Retete si tehnici de preparare recuperate si documentate de Cosmin Dragomir.

Meniul e scurt si relativ simplu, de bistrou. Noi am primit o ciorba tatareasca de nunta, foarte buna, cu vita si menta, printre altele. Apoi legume umplute cu carne tocata de vita si oaie, un fel de dovlecei umpluti, buni si acestia. Paine gustoasa. Ostropelul de pui cu mamaliga rece nu stiu de ce e in meniul Blid, pentru ca nu e nici pe cale de disparitie, din cate stiu eu, si nici vreo delicatesa cu resurse nebanuite si inca nedescoperite. Carnatii cu multe condimente nu au fost pe gustul meu, insa Ludmilei i-au placut. Mie nu-mi plac carnatii subtiri uscati si afumati, din care nu simti deloc gustul de carne si grasime, ci doar de cimbru si de alte ierburi. Nu i-am considerat niciodata o mancare propriu-zisa, ci doar ceva de rontait, ca sa nu bei vin sau bere pe stomagul gol (sic!). Nu se compara cu carnatii moldovenesti proaspeti, grosi, umpluti cu carne adevarata si grasime, nu cu pasta de carne.

Mi-a placut de ospatari, chiar daca nu stiu ei din prima de ce se duce cineva la Blid. Serviciul a fost extrem de rapid, in cateva minute am avut toata mancarea pe masa. Si nu ne-au dat supa clocotita, mai ales! Muzica linistita. Nu mai tin minte ce a fost, insa mi s-a parut neobisnuita in context.

Preturi normale, chiar mici daca le masori cu alte restaurante cu mancare similara, insa mai putin buna decat cea de la ei. Clienti erau destui.

Blid – locantă românească e, asadar, un bistrou etnic tematic asa cum ar trebui sa fie foarte multe in Bucuresti. Mancare cinstita, muncita in bucatarie, oameni calmi si placuti, ambianta civilizata. Are toate ingredientele de baza ale stilului neo-boem, si ma astept sa-si formeze repede o astfel de clientela upper-intermediate, pre-hipster, tanara, emancipata, intelectuala. (GB – noembrie 2019)