Chocolat (Dorobanti)

Chocolat Dorobanți revine în Beller, de unde a plecat

Chocolat au deschis primul lor „boutique restaurant” în Beller, din câte îmi aduc aminte, l-au închis, iar acum au revenit pe cunoscuta stradă a Bucureștiului bogat după câțiva ani. Au luat spațiul fostului Corto Maltese, l-au schimbt și au deschis în martie 2021, în plină pandemie.

Au schimbat amenajarea și decorurile de la Corto Maltese. Nu ști de ce, fiindcă erau printre cele mai elegante și mai bine făcute dintre restaurantele bucureștene, și erau și noi, nu apucaseră să se degradeze deloc. Și ce au făcut ei arată bine, aproape la fel de bine ca înainte. Au mult alb și culori foarte deschise, multe lumini, pereții de sticlă dau spre Parcul Floreasca peste stradă, dacă nu e plină de mașini. Pe trotuar au câteva mese mici, frumos și acolo când nu e trafic pe Beller.

Chocolat Dorobanți au același concept ca și Chocolat Atheneu, din centru, cu o combinație de cofetărie și bistrou cu mâncare elegant prezentată. Sau, mai precis, „brasserie” dacă este să îi încadrăm în terminologia franțuzească, pe care o și revendică prin nume, de altfel. Prăjiturile sunt în galantarele chiar de la intrarea în „boutique restaurant”, cum se numesc ei, și dau foarte bine și ca decor.

Meniul e scurt, bine gândit și bine făcut. Multicuisine, câte ceva din toate, pentru a acoperi cât mai multe gusturi. Au un chef bun, talentat, cu aspirații către bucătăria fină. Probabil că ar putea face și mâncare mai sofisticată, însă nu au de ce, pare să fie formula optimă cea la care s-au oprit acum. Fiindcă mergi la Chocolat mai degrabă pentru ambianță, pentru o cafea sau o prăjitură, decât pentru un prânz sau o cină de delectare. Mesele mici și înghesuite întăresc această senzație, iar clientela din jur încă și mai mult.

Peștele pe care l-am luat noi a fost bun, proaspăt și bine făcut, creveții buni, dar necurățați într-un sos cu mult ulei, ceea ce nu prea se face (pui creveți necurățați doar când sunt fripți, nu și când ai garnitură moale, ca te chinui să pescuiești solzii ascunși în sos), și un tartar de vită bunicel, însă nimic deosebit – doar carnea tocată, fără aproape nimic altceva prin ea. Pâinea și untul bune, cafeaua la fel, toate foarte frumos prezentate.

Serviciul a fost bun, cu niște băieți dezinvolți, cu chef de treabă, rapizi și eficienți. Mai era unul la intrare care a răspuns puțin insolent, dar pare să știe să se abțină până la un anumit punct. Nu au adus ei tacâmuri ca să împărțim mâncarea, deși am subliniat de mai multe ori ca să se prindă, dar nicio surpriză aici, nici alții nu îți aduc.

Clienți aveau destui, și mereu văd lume când trec prin față. Prețurile destul de mari, însă nu de mirare pentru zonă, pentru ambianță și chiar pentru calitatea mâncării. O masă în doi, cu o sticlă de vin, îți scoate repede 4-500 de lei din portofel.

Chocolat Dorobanți e, așadar, unul dintre lucrurile bine făcute, așa cum sunt multe în partea aceasta de nord a Bucureștiului. Francezii numesc asta „brasserie”, adică ceva mai elegant și cu mâncare mai sofisticată decât un bistrou, dar mai jos decât un „restaurant”, nume rezervat de ei pentru ceva mai mare și în categoria de top. E frumos, plăcut, elegant, îți dă o senzație de viață liniștită, frumoasă și fără griji cât stai acolo… (GB – martie 2021)

Salonul și mica terasă Chocolat Dorobanti în Beller