Cum a pierdut Armata Romana un pilot promitator

Iata cum a pierdut Armata Romana un pilot promitator, care a ales sa se faca chelner la Kuzina, in locul unei cariere aviatice si militare. Dar cred ca nu e totul pierdut, am vazut ca se antreneaza facand tiruri cu cocoloase, poate ca se gandeste sa revina la prima opiune. Noi ii dorim din toata inima sa o faca, pentru binele industriei ospitalitatii din Bucuresti…

Kuzina e un restaurant nou al Bucurestiului, deschis la sfarsitul lui 2016, cred, in Barbu Vacarescu, la parterul unui bloc nou de birouri. Au mai fost restaurante acolo: Sofa, si cred ca si un restaurant thailandez, pentru o scurta perioada. S-ar putea sa mai fi fost si altele. Sunt in blocul acela negru, cu arhitectura si ornamente interesante, unde Barbu Vacarescu face cruce cu Gheorghe Titeica, chiar in coltul parcului Verdi.

Acum au impartit spatiul destinat restaurantelor: la parter au deschis de vreo trei luni Megoo Social Gastrobar, iar demisolul, care da spre Titeica, i-a revenit lui Kuzina.

Kuzina e restaurantul grecesc al unora care au mai multe restaurante cu specific regional, grecesc si turcesc. Divanul si Meze am auzit ca sunt tot ale lor, poate or mai avea si altele.

Kuzina e foarte frumos amenajat, se vede mana unui arhitect care stie ce se cauta si cum se fac lucrurile, probabil ca a mai facut si alte restaurante. Conceptul e cel de taverna, cu decoruri, obiecte si culori specifice, alb si albastru azur, stuf si tot felul. Mobilierul din lemn de culoare deschisa, evident. Au scaune de diverse forme si culori, unele dintre ele extrem de incomode, insa pe altele (cele cu sparat albastru de plastic) stai foarte bine. Cum ti-e norocul…

Au o singura sala, cu perete de sticla spre terasa si spre parc, barul in spate, si au si un mic shop cu cateva produse de cumparat, in pungi, in sticle si in borcane – nu m-am apropiat sa vad ce e in ele, dar trebuie sa fie uleiuri de masline, masline, si ce mai creste in Grecia. Terasa e frumoasa, au facut o prispa de lut pe post de bancheta, arata foarte bine. Au si cativa copaci in jur, si poti trece in contul lor si copacii din parcul Verdi, la o adica, peste strada.

La Kuzina au bucatarie greceasca clasica, traditionala, cu felurile cunoscute de-acum fiecarui bucurestean, cu putine puseuri de originalitate. Dar nici nu e nevoie sa caute originalitatea cu orice pret, bucataria greceasca traditionala e bogata, diversa si foarte buna, si, pe de alta parte, sunt putine restaurante grecesti in Bucuresti incat cele de acum nu au inca nevoie sa diferentiatori.

Am luat mai multe feluri, si toate au fost bune: o gustare cu vinete, foarte buna, chiftelute vegetale, fructe de mare pane, bune la gust, crema de iaurt si ea buna, chifteaua lor greceasca la gratar, din vita, buna, de asemenea. Mai putin buni au fost cartofii de la chiftea si niste cartofi frantuzesti, care nu se chemau frantuzesti, dar erau cam la fel.

Preturile sunt destul de mari la Kuzina, dar pentru o mancare buna si pentru o ambianta placuta stii dinainte ca trebuie sa bagi mana mai adanc in buzunar, asa ca nu am fost luati prin surprindere, mai ales ca stiam ca sunt mari preturile in toate restaurantele lor.

Contactul cu serviciul a inceput prost. Ne-a intampinat un chelner acru, care nu parea sa inteleaga intrebarile elementare, fara replica, ingandurat, catranit, chiar, pentru care un job in hospitality ar fi trebuit sa fie ultima optiune in viata, dupa parerea mea de om de HR care face recrutari de un sfert de secol. Dar am avut noroc si ne-a preluat un alt chelner, foarte placut si deschis, cu chef de vorba care nu s-a uitat la mine ca la un idiot atunci cand i-am pus intrebarea decisiva daca au mancare buna la Kuzina.

Cand e vorba despre servicii la Kuzina, nu pierd vremea prea mult cu detaliile, fie ca e vorba despre masa ori de altceva. Chelnerii strigau unul la altul, de parca nu era nimeni in restaurant. La un moment dat, chelnerul cel rau a inceput sa arunce cu niste cocoloase in chelnerul cel bun, de la distanta, dupa care s-a pus pe chicotit, foarte mandru de isprava lui, presupun. Si ceilalti chelneri erau amuzati. Clientii au lasat furculitele jos si se uitau si ei la harjoneala chelnerilor…

Ajuns acasa si vrand sa aflu mai multe despre Kuzina si despre cei care mananca acolo, l-am vazut pe site-ul lor pe chelnerul cel rau. Se mandresc cu el si cu experienta lui. Si mai scrie acolo ca a ajuns chelner din intamplare, el voia sa se faca pilot, de fapt. Si atunci am inteles eu de unde venea bombardamentul inamicului cu cocoloase, dorinta aceea de a fi pilot nu a fost reprimata in intregime. Mare, mare pacat ca unchiul sau i-a spus ca, nepoate, uita-te la mine, ca sunt chelner batran, ce aviatie, ce pilotaj… Hai ca te invat eu sa fii chelner! Si sa te invat un truc, putini il stiu: cand vezi ca sunt mai multi clienti in sala, ia niste cocoloase si… Asa a pierdut Armata Romana un mare pilot! Insa poate ca nu e totul pierdut! Pentru binele industriei ospitalitatii din Bucuresti, sa speram ca se va intoarce intr-o zi la dragostea dintai. Dar pana atunci se antreneaza cu cocoloase…

Oricum, insa, cu sau fara chelnerul aviator, Kuzina e un mare restaurant, unul dintre cele mai bune si mai frumoase restaurante grecesti din Bucuresti, de luat in calcul si de pus printre primele pe lista ori de cate ori vreti sa incercati din nou marea bucatarie a vecinilor nostri (GB – iunie 2017)