Restocracy

Se stie bine, restaurantele din Bucuresti si din celelalte orase mari sunt foarte bine amenajate, sunt printre cele mai frumoase din Europa, si toti strainii sunt uimiti sa vada asta, cand ajung pentru prima data in Romania. Din motive pe care nu le discutam aici, patronii si managerii romani pun de multe ori mai multi bani in mobilier si decoruri decat in bucatarie si in camara.

De aceea, cand au aparut si la noi restaurantele orientale (si din Extremul Orient, cum ar fi cele chinezesti sau vietnameze, dar si cele arabesti si turcesti din Orientul Mai De Langa Noi), care nu dadeau doi bani pe ambianta, ci doar pe ce ai in farfurie, am fost destul de mirat. Dar m-am obisnuit cu ele, si acum pare ciudat un astfel de restaurant mai degraba cand e prea aratos.

Asa si cu restaurantele italienesti… Primele, deschise de romani, erau in ton cu celelalte, adica bine amenajate. Insa cand au venit italienii din Peninsula si s-au aciuit aici, au inceput sa apara si restaurantele italienesti ca in Italia, adica bistrouri, trattoria, osteria. Rustice, cu investitii minime in amenajare, dar cu mult mai mult efort in bucatarie.

Am fost la Gustosi Momenti acum exact doi ani si am scris destul de ironic despre optiunea pe care au facut-o, de a alege intre a-si matura curtea sau a sta intinsi pe scaune la soare, fumand si uitandu-se in zare.

Chiar ma intrebam daca va fi vreo schimbare, anticipand ca nu. Oricum, nu una semnificativa. Si am avut dreptate. Curtea era maturata de data aceasta, dar in rest pareau toate exact asa cum le lasasem in 2018. Interiorul era gol, fiind inchis din cauza virusului, si nu mi-am dat seama de diferentele de amenajare.

Insa pentru italieni…

(si nu doar pentru ei), asta e mai degraba semn de autenticitate si de interes intreg pentru mancare. Am invatat si eu sa gandesc ca ei si chiar mi-a intrat in reflex, as putea spune, asa ca poate sa fie oricata dezordine si lipsa de grija pentru detalii ambientale in jur, ca nu ma mai afecteaza defel.

Inca nu mi-e clar daca tot de specificul national si cultural tine ca patronul (care e si bucatarul, in acest caz) sa nu-ti dea buna ziua cand intri in bistroul lui, si asteapta sa-i dai tu. Nici eu nu i-am dat, asa ca ne-am ignorat cu totul unul pe celalalt. Probabil ca la urmatoarea vizita, peste doi ani, o sa trec si asta in lista dovezilor de autenticitate… Insa, ca si data trecuta, patroana, adica femeia italianului, care se ocupa direct de clienti si ii si serveste la masa, a fost deschisa, dezinvolta, puteai avea o discutie normala cu ea, si chiar destinsa, daca tineai sa o lungesti.

Am gustat din mult mai multe feluri de data aceasta, pentru ca am fost mai multi la masa. Am luat asa: Vellutata di gamberi, adica o supa buna cu creveti rosii, sos de rosii, usturoi, ceapa, lamaie, ghimbir. Apoi Ruote pazze pomodoro, niste paste rotunde, sub forma de roata, cu rosii si dovlecei sau bucatele de vinete prin ele, bune si acestea; Parmigiana di melanzane foarte buna, la fel si Palla di mozzarella, o branza pane cu sos de mazare; Palermitana si Saltimbocca alla romana bune, dar nu cine stie ce, Spigola in crosta di sale buna, insa la fel sunt toate, nu prea tine de felul in care le gatesti sau ce fel si cata sare pui. Insalata di arance interesanta si buna, Pasta pomodorini e gamberi necuratati bune, cafeaua si cappuccino bune si ele, insa nu cele mai pe gustul meu. De notat ca pastele au foarte putin sos la Gustosi Momenti, ceea ce e tare mult pe gustul meu, dar cu totul impotriva obiceiurilor bucurestene.

Preturile destul de mari, insa la limita rezonabilului, dat fiind ca mancarea a fost buna. O masa in doi, cu o sticla de vin bun, muta repede 4-500 de lei de pe cardul tau pe cel al italianului. Clienti erau la toate cele patru mese de pe terasa, si cred ca au clienti mai tot timpul.

E clar acum, Gustosi Momenti e pe lista restaurantelor cu bucatarie italieneasca traditionala autentica din Bucuresti, cu mancare buna, asa cum e si in tara lor. Nimic sofisticat, insa asa si trebuie… (GB – octombrie 2020)

Gustosi Momenti: nu a vrut sau nu s-a gandit? Aceasta-i intrebarea…

Mi-a scris cineva ca a gasit unele dintre cele mai bune mancaruri italienesti din Bucuresti pe o straduta putin cunoscuta, un mic restaurant pitit intr-o casa, cu italianul care gateste in fata ta, suflet, autenticitate, lucruri din astea. M-am dus, desigur…

Am ajuns pana la urma la o casa, dupa ce trecusem deja de ea prima data, fara sa observ ca e un restaurant inauntru. O casa cu etaj, pe Gheorghe Titeica, in partea lui dintre Barbu Vacarescu si Lacul Tei. Cartier cu case vechi, ceva case noi, dar interesant, cu aer putin provincial.

Casa cu etaj, a fost o gradinita inainte acolo, pana in ianuarie, cand au venit italienii si si-au pus firma cu Gustosi Momenti pe perete. Stiu asta de la un prieten care le este vecin, si care mi-a spus ca de cand au aparut tot in constructie sunt, nu au reusit intr-un an sa termine de amenajat o terasa simpla, sa curate poarta sau sa indrepte un panou. Si eu am crezut ca e inchis, la inceput, ca or fi in renovare, niste lucrari, ceva. Nu era nimeni, dezordine in jur, pe terasa nematurat, o duduie care s-a dovedit a fi de-a casei – chelnerita, printre altele – statea si medita fumand, cu o scrumiera plina ochi cu mucuri de tigari, semn ca era o tema serioasa de meditatie, ce necesita o reflectie indelungata.

Deschisa si placuta duduia, s-a mobilizat cand m-a vazut, si-a stins tigara arsa mai putin de jumatate si am inceput o … (citeste tot)