Trattoria Adagio-Romana

Trattoria Adagio-Romana, pentru studenti si trecatori pe care nu-i mai astepti si a doua oara

Trattoria Adagio-Romana e un restaurant nou al Bucurestiului, deschis in vara lui 2018 in zona Pietei Romane, in spatele blocului Gradinita, spre Piata Lahovary. A fost inainte alt restaurant acolo, Trattoria Romana, despre care am scris.

Acesta, Trattoria Adagio-Romana, e din grupul celor care au restaurantul Horoscop din Piata Unirii, alte doua trattoria Adagio, cea de pe Stirbei Voda, la Cismigiu, vizavi de Conservator, si inca una langa Camera de Comert a Romaniei. Si poate ca si altele.

Au mai ramas cateva case boieresti in acea parte de Bucuresti, unele celebre. Trattoria Adagio-Romana ocupa parterul si subsolul uneia, unde inainte era somptuosul sediu al unei firme de medicamente. Au trei saloane care fac corp comun, amenajate in stil traditional meridional. Culori calde, ornamente cat vezi cu ochii, totul din lemn, flori de plastic, pereti pictati cu scene ludice italienesti. Muzica foarte tare, deranjanta, nu au vrut sa o dea mai incet, chiar daca am fost tot timpul singuri in restaurant si nu ar fi putut invoca dorintele altor clienti.

La intrare au o curte minuscula, in care au amenajat o terasa care arata cam prost, acoperita cu folie de plastic si cu o mocheta murdara la intrare, care nu ar avea ce sa caute acolo.

Mesele sunt foarte mici, incomode. Ne-au pus intr-un colt, la o masa de doua persoane la care erau trei scaune. Nu mai era nimeni in restaurant, dupa cum am spus. Sa bei o cafea sau sa mananci o prajitura ar merge, sa zicem, insa pentru noi, sa mancam doua persoane, a fost un chin. Am rasturnat si farfuriile, tot incercand sa le mutam ca sa facem loc, a cazut mancarea pe masa, ne-am simtit prost ca le-am murdarit toate cele acolo.

Meniul e lung la Trattoria Adagio-Romana, dupa cunoscutul obicei bucurestean. Bucatarie italieneasca populara, felurile arhicunoscute. Si au adaugat si ceteva feluri romanesti la coada, dupa aceleasi obiceiuri. Noi am luat o burrata bunicica, avand niste rosii de nemancat alaturi. Tot de nemancat a fost si sparanghelul, facut terci. Somonul in tigaie nu-l puteau gresi prea mult, asa ca l-am mancat pe tot. Pastele cu creveti au fost mai bune, fara sos in exces. Focaccia uscata si fara gust, tortul pe care au incercat sa ni-l ofere din partea lor (am refuzat), vazandu-ne deja suparati, a fost bun. Nu am baut cafeaua la ei, am mers in alta parte, eram deja plini de nervi.

Aveau doi chelneri foarte tineri la Trattoria Adagio-Romana, cei din poza. Amandoi foarte placuti, dar baiatul ne-a aratat ca poate fi si foarte obrznic, daca vrea.

Trattoria Adagio-Romana e un restaurant de pasaj, intr-o zona turistica si intens circulata, cu zeci de mii de studenti alaturi, clienti potentiali care nu prea fac diferenta dintre o mancare buna si una mediocra, sau chiar proasta de-a binelea. Asa ca pozitionarea lor e de inteles, nu au nevoie de clienti recurenti, care sa revina si care sa recomande localul si altora mai mult decat ca loc de intalnire sau cafenea. Cu atat mai mult cu cat sunt surprinzator de putine restaurante bune in centrul centrului Bucurestiului… (GB – decembrie 2018)

Piata Lahovary, cu restaurantele COS, Trattoria Romana, The Embassy, Avalon, Benihana, Trattoria Romana si altele…