Restocracy

A sosit clipa în care trebuie să fac o mărturisire de credință: Eu, Kera Calița, comersantă de Locanta Jariștea, nu lupt cu osârdie de una singură la cârciumă, ci am alături de mine, aproape de sufletul meu, un batalion de chelneri spilcuiți și somelieri dibaci, iar cât privește tainele cuhniei pe acestea le împărtășesc cu trei tineri de aur, calfele marelui Nicolas Bodislav, cel hărăzit de Cer cu o simțire magică. Din zori până noaptea târziu, eu însămi trudesc alături de dumnealor, meșterii tingirilor și ai cuptoarelor, Lucene Cernaeff, Radu Georgian și Alex Ștefan, îmblânzitorii savantelor arome din vechime care scriu istorie în cabaretul nostru culinar, devenit acum, sub semnul năpastei, cazan de gătelniță a Bucureștilor Vechi și Noi.

În fiecare dimineață, umplu căldările, alambicurile și chiupurile bucătăriei Locantei cu o mulțime de foi îngălbenite pe care îmi notez de o viață cele mai ațâțătoare rețete moștenite din înțelepte bucoavne aflate la gospodinele măiastre din familionul meu de altădată, pe când legea ospețelor cu fast o făceau mătușile mele simandicoase. Apoi, în magopeția noastră de acum, burdușită cu merinde de soi mereu sclipind de curățenie prin grija celor trei vrăjitori ai oalelor și castroanelor înainte vreme pomeniți, se face mai mereu un zumzet amețitor, ademenitor. Mă sfătuiesc cu ei și pentru cel mai mic amănunt culinar fiindcă din cioburi mici de înțelepciune se naște întotdeauna un caleidoscop de gusturi molipsitoare. Dumnealor – Lucene, Radu și Alex – nu prididesc cu robota în aceste săptămâni de cazne, când, în fiecare oră, trimitem curierii cu zeci și zeci de porții de mâncare delicioasă prin tot orașul. În aceste vremuri trudnice și potrivnice, când paralele s-au împuținat pe zi ce trece, noi ne străduim sârguincioși și cu frica lui Dumnezeu să facem artă gastronomică pentru fiecare gură pofticioasă și flămândă ce așteaptă să fie hrănită, iar epistolele primite din partea onoratei clientele bucureștene spun că ne facem datoria cu râvnă și silință.

Dichisind cu grijă întreg instrumentarul, facem curățenie lună în toate atenansele și totul lucește precum tombacul. Lucene, Radu și Alex umplu și dau mereu târcoale cămărilor și pivnițelor Jariștei, punând la cale, cu puterea talentului, noi și trebuincioase meniuri.

I-am văzut mulțumiți că pot învârti mestecăul în cazanul cu aur lichid din făină de păpușoi, i-am auzit tânguindu-se și rugând Divinitatea să-i lase înapoi alături de platourile și tipsiile ce așteaptă să se încarce iar cu de-ale gurii. Am lăcrimat dimpreună cu ei cu gândul la redeschiderea cârciumii, apoi, am scuturat cu toții din umeri, ne-am dezbărat de toate duhurile rele pogorâte deasupra noastră de neașteptatul necaz și am hotărât să mergem înainte, plini de credință și de speranță.

Și Jariștea biruiește din nou toate opreliștile, cu ajutorul Proniei și a clienților credincioși, iar furgoanele cu mâncare trebăluiesc și iute deșartă sarsanalele doldora de bunătăți la fiecare ușă a vechilor și noilor noștri musafiri, lipsiți acum de putința reîntâlnirii din fiecare seară cu Locanta. De aceea, vin și vă zic, alături de bucătarii mei pricepuți și devotați, de întreaga brigadă nevăzută a Locantei, că suferința și durerea noastră nu este deloc în zadar și acum pășim din nou spre stele, ca pe vremuri: PER ASPERA AD ASTRA! (Comunicat de presa – mai 2020)

Locanta Jaristea are cea mai buna mancare traditionala romaneasca din Bucuresti!

Acum vad ca nu am mai scris despre Locanta Jaristea de fix trei ani, desi am fost de multe ori acolo, intre timp. Am uitat sa scriu pentru ca nu am vazut nimic schimbat, fara indoiala. Intr-adevar, Kera Calita e la fel de fenomenala, de iesita din comun, ambianta la fel, spectacolele ei tin in continuare privirile lipite si ii umplu restaurantul seara de seara.

Reiau si rezum doar partea de meniu de la Locanta Jaristea. Au bucatarie romaneasca, atat boiereasca, dupa retete regasite prin arhive si readuse la viata, cat si romaneasca traditionala, cu zacusca, fasole facaluita, porc si alte asemenea.

Pe partea de bucatarie romaneasca boiereasca, Jaristea e unul dintre cele doua restaurante din Bucuresti in care poti gasi asa ceva. Si mai interesanta, insa, e bucataria romaneasca traditionala, taraneasca, a Kerei Calita. Asta e cea mai buna din Bucuresti, si iese in evidenta fata de celelalte restaurante etnice romanesti, cele cu mancare traditionala, populara, in care nu poti face o diferenta cat de cat semnificativa intre gusturi. Poate ca Kera Calita cumpara porcii si branzeturuile din cu totul alte parti, poate ca si-i creste si le face singura, sau are cine stie ce secrete… Insa sunt mai bune decat in alte restaurante! Sigur, exista si varianta ca mie sa-mi dea intotdeauna mancarea din alta camara si din alte oale, dar mi-e greu sa cred ca poate face asta, din punct de vedere strict logistic vorbind acum… (GB – februarie 2020)

PS: in articolul trecut ma tot intrebam ce o fi fost inainte in cladirea aceea. Kera Calita mi-a spus ca chiar ea a construit-o, special spre a fi restaurant, si a vrut dinadins sa arate ca un han, cu arhitectura din alte vremi! Era Zahanaua Bumbesti in acel loc, cu o terasa faimoasa la vremea ei.

O cina privata cu doamna Nicolau la Locanta Jaristea e o experienta care se tine minte.

Dintre toate restaurantele pe care le-am evaluat pana acum, cu Jaristea (Locanta Jaristea, pe numele ei din acte) mi-a fost cel mai greu, trebuie sa recunosc. Pe de o parte, am fost cu Noro si cu familia lui la Jaristea si am mancat bine, in general, insa niciunul dintre noi nu-si mai amintea a doua zi ce fusese pe masa. Pe de alta parte, insa, la putin timp dupa aceea, doamna Aurora Nicolau (Kera Calita), patroana „stabilimentului gastronomic artistico-literar, locanta „Jaristea””, cum se prezinta ei, m-a invitat la o romantica cina privata, impreuna cu doi prieteni comuni. Am mancat atat de bine (si atat de mult, pe cale de consecinta, fiindca sunt lacom cand dau de mancare buna), incat ziua a ramas in lista evenimentelor gastronomice despre care imi aduc aminte aproape fiecare fel de mancare si simt din nou mirosul si gustul lui la fiecare aducere aminte.

Sunt mai multe restaurante mari in Bucuresti in care am trecut prin asemanatoare experiente. Cand am facut Restocracy le-am avut tot timpul in minte, am tinut seama de ele si am scris si in sectiunea de explicatii si justificari (Restocracy: ce, cine, cum), aici pe site, ca la un restaurant e bine de stiut nu numai cum e mancarea de zi cu zi, ci si cum este cand patronul sau bucatarul isi pun in minte sa te impresioneze. Daca e o diferenta, macar afli ca sunt bucatari si oameni acolo care sunt mult mai buni decat par la prima vedere si ca, daca vrei o mancare sau un eveniment gastronomic de exceptie, poti sa le primesti, la o adica. Nu discut acum daca si cat trebuie sa platesti in plus, sau ce sa dai in schimb.

Asadar, cand se intampla asta, ca evaluator responsabil ma straduiesc sa fac o medie intre cele doua experiente, si notele de la mancare de acolo vin. E greu de spus daca asa e mai bine sau mai onest, dar macar am scris asta sa se stie.

Locanta Jaristea e in partea aceea de Bucuresti de vreo 25 de ani. E orasul vechi, cu istorie si poezie, cu mai biserici si cu Patriarhia, cu scolile preotesti, cu copii care se joaca in strada, cu case si cu blocuri vechi, dar si cu cele noi, la cativa pasi. Mi-a fost intotdeauna greu sa ghicesc ce a fost inainte de Locanta Jaristea in cladirea aceea ciudata, intinsa dar lipsita de un etaj, macar, intr-o lipsa de logica imobiliara chiar si pentru vremurile de dinaintea celor de azi. Mi-am tot spus, de fiecare data, sa … (citeste tot)