Restocracy

Dami e un restaurant coreean vechi al Bucurestiului, cred ca de vreo 10 ani, daca nu si mai bine. Sunt langa Aeroportul Baneasa, unde era Romaero in vremurile bune. Au o bucata destul de mare de subsol, bine renovata si intretinuta. Au multe sali acolo, de o parte si de cealalta a unui hol lung. In dreapta au bucatariile si un fel de magazin sarac, cu cateva produse la vanzare aduse din Coreea, fara o logica aparenta in ceea ce priveste sortimentatia. In stanga au cel putin sase saloane, dintre care unul mare, cu o masa de consiliu, cu vreo 20 de scaune. Si in salile mai mici au cate o singura masa la care pot sta, si acolo, cate 6-8 persoane.

Sunt numai coreeni la Dami. Cand suni la telefon ti se raspunde direct in limba lor, si uneori trebuie sa-ti dea pe altcineva care stie romaneste ca sa vorbesti. Cand am ajuns noi erau mai multi coreeni, de diverse varste, care mancau la o masa ad-hoc din sala cu magazinul, in tinute lejere. Cred ca au fost foarte nedumeriti si incurcati sa vada pe cineva necoreean care sa le ceara de mancare. Presupun ca le-am stricat masa, pentru ca i-am vazut apoi ca s-au grabit sa termine si sa stranga. Mai era o familie de coreeni cu copii intr-unul dintre saloane.

Meniul e destul de lung la Dami, cu denumiri pe care nu ai cum sa le deslusesti daca nu esti de-al lor. Asa ca i-am rugat sa ne aduca ei ce cred ca au mai bun. Am primit niste coltunasi, pana la urma, un pui picant cu legume si taitei coreeni din orez, cu un sos consistent. Si o clatita coreeana la sfarsit, ca desert.

Mancarea a fost buna, in general, insa diferita de cele cateva – putine – pe care le-am mai mancat la restaurante coreene, in Bucuresti sau in alte parti. Cred ca cei de la Dami merg pe varianta retetelor de la ei din Coreea, spre diferenta de cele mai multe restaurante orientale care isi „europenizeaza” meniurile, spre a fi mai pe gusturile din aceasta parte de lume.

Serviciul a fost si el asiatic, cu niste coreence foarte amabile si serviabile, asa cum sunt mai toti in lumea lor, si cu o chelnerita unguroaica, ajunsa nu se stie cum in Bucuresti, cu care ne-a facut placere, de asemenea, sa stam de vorba.

Preturile nu sunt mici la Dami, insa portiile sunt mai mari decat ne asteptam sa primim d eobicei intr-un restaurant.

Dami e un restaurant ciudat, daca e sa-l masuram cu cele cu care suntem obisnuiti. Poate fiindca e facut mai mult pentru ei, pentru comunitatea lor. Nu mi-am dat seama daca vor sau nu sa le vina si necoreeni sau alti straini in restaurant, pentru ca nu si-l promoveaza si aproape nimeni dintre cei din jur nu a auzit de ei. Insa, fie ca l-au facut doar pentru ei sau nu, te simti bine primit si bine hranit la Dami. (GB – iulie 2018)