Recenziile, articolele si notele anterioare despre localuri

Ord. dupa

Epoca Chef Sorin Miftode la Le Bistrot Francais Relais et Chateaux  ...

Cava Bistronomie si-au gasit locul si clientela, se pare Cava Bistr...

Le Bistrot Francais Relais et Chateaux in epoca lui Chef Sorin Miftode...

Dancing Lobster, un adevarat restaurant portughez Dancing Lobster e...

La Finca by Alioli, un restaurant spaniol adevarat Nu am mai scris ...

Sara Floreasca, bacanie cu bistrou de paste si pizza E unul dintre ...

Sardin, deschizatorul de drum pentru partea aceea de Bucuresti Am m...

Sa ii aduc eu aminte cate locuri are la Gabbiano: 180! Gabbiano e a...

AltFel, mic bistrou de breakfast all-day, hamburgeri si clatite La sf...

New Nordic Kitchen la Solt Dining de la hotelul Courtyard Floreasca by...

Torna Fratre, unul dintre cele mai bune rapoarte calitate - pret din B...

Raionul Floreasca, sau cum sa inveti intr-un an cat nu reusesc altii i...

Yoshi s-a lungit. Si la salon, si la terasa si la meniu. Am revenit l...

Caldura mare la Allucinante by Patrizia Am citit de atatea ori Ca...

Oare nu-si permit cei de la Octopus un bucatar mai bun? Macar pe jumat...

Oare nu-si permit cei de la Octopus un bucatar mai bun? Macar pe jumat...

Trattoria Roma continua succesul de pe Eminescu. De data aceasta cu ar...

Daca vrei sa o impresionezi pana la lacrimi, du-o la The Artist! Chia...

Gramont Cuisine & Wine de la Palatul Suter “An Unforgettable Cul...

O cina greceasca pe cinste acasa la doamna Zisi Amvrosia e un restaur...

NIDO, un restaurant care se respecta si care isi respecta clientii ...

Nu i-ar strica ceva mai multa concurenta pe piata lui Pata Negra! P...

Loft: cina in hala tipografiei Am aflat de curand ca Loft e si un r...

PizzaMania: pe cat de mult atunci, pe atat de putin acum... Pe cat ...

Studio 80, sau cand o suta sau doua in plus la o masa nu inseamna mare...

Tocanita cu sos de apa nu avea ce cauta la Zahanaua Zexe Zahanaua Z...

Raionul de Peste, studiu de caz, si nu doar in gastronomie Am mai f...

Mergeti doua luni la rand la Gargantua KSLF, in fiecare zi E clar, ...

Bistro Ateneu: cred ca e prea devreme pentru portii minuscule si legum...

La Pescaria Dorobantilor: sufletul nu e un condiment, sa dea gust mai ...

Gustosi Momenti: nu a vrut sau nu s-a gandit? Aceasta-i intrebarea... ...

Cucinetta, bistroul cu cea mai eleganta chelnerita din Bucuresti Cu...

Daca romanii fac lucruri ilegale in Italia, de ce sa nu faca si italie...

Salon Golescu, un etalon al continuitatii Arata la fel Salon Golesc...

Nu m-am inselat prima data si nu pare sa fi fost o intamplare... Am...

Cred ca vor fi din nou ceea ce au fost... Am revenit la Cucina de l...

Sper ca Lugo nu se cred restaurant de fine dining... Am revenit la ...

Un nume de referinta al zonei Dorobantilor, desi destul de discret ...

Cred ca White Horse fac un serviciu bucurestenilor ramanand conservato...

Prima scadere la mancare dupa foarte multi ani A fost o surpriza sa...

Iata ca se poate face si un restaurant chinezesc mai deosebit... M-...

Boemetru Cand vorbim de locatii boeme din Bucuresti trebuie sa incl...

Octopus, specialistii la recrutat chelnerite adorabile Am reven...

Sa asteptam si sa vedem “minunea” din toamna la Complex Herastrau....

Mancarea in coada listei Am promis sa ma intorc repede la Limo Cuis...

CAVA Bistro - Totul OK daca banii nu sunt o problema… Am revenit ...

Unul dintre restaurantele inca ascunse ale Bucurestiului La Vitrine...

Journey Pub: locul de joaca al studentilor si liceenilor din centrul o...

Green Hours, un local iconic al Bucurestiului Green Hours este unul...

Gradinile ascunse ale Bucurestiului Suento by Gram se cheama asa pe...

Afiseaza
comentarii

Un restaurant conservator

Restaurantul La Cena, de unde incepe Maria Rosetti, a fost mare vedeta pe piata restaurantelor bucurestene de acum vreo zece ani, poate chiar si ceva mai recent. Veneau oamenii de departe ca sa se inghesuie la La Cena. Eu am avut o experienta teribila acolo, am si scris despre ea atunci. Mancarea a fost buna, deserturile, indeosebi, insa ne-au inghesuit in asa hal, din dorinta de a lua banii de la cat mai multi clienti, incat cele doua ceasuri (nu poti servi mai repede atatia oameni) au fost un adevarat supliciu. Am ramas doar pentru ca imi propusesem sa scriu un articol, si pentru nimic altceva.

Nu am mai auzit pe nimeni vorbind despre La Cena de ani buni, asa ca a fost o surpriza sa aflu ca sunt inca deschisi. Am gasit un restaurant cu totul diferit fata de cel pe care mi-l aminteam, cu atmosfera de bistrou cu toate in lemn. Acum l-au reamenajat, arata foarte bine si asc cum e acum, e curat, bine intretinut si amenajat. Au o sala mica si jos, la parter, unde e barul, insa toata lumea merge la etaj, unde e salonul principal.

Casa mica din Bucurestiul vechi are farmec, la care se adauga tot farmecul zonei, asa ca mergi acolo cu placere. Terasa era inchisa in mijloc de noiembrie, insa din ce se vedea in jur se poate deduce ca vara e un loc cu mult farmec, si presupun ca e atractia principala a La Cenei.

La Cena e un restaurant cu specific italian traditional, clasic, cu un meniu foarte „cuminte”, care nu prea iese din lista obisnuitelor si arhicunoscutelor, de-acum, mancaruri de trattoria. Am luat broccoli gratinat cu parmezan si pesmet, adica broccoli peste care s-a presarat putin pesmet si niste parmezan ras, tagliatelle cu prosciutto, creveti cu sos dulce picant si spanac fiert. Au fost destul de bune toate, mai bune decat la numeroase alte trattoria si ristorante care merg pe bucataria italiana traditionala.

Preturile sunt rezonabile la La Cena, cu mai putin de 300 de lei poti avea o masa completa in doi, cu o sticla de vin bun. Si serviciul a fost destul de bun, cu un chelner deschis si binevoitor, pe care nu te puteai supara ca nu stie ce i-ar trebui omului la masa pana nu-i spui despre fiecare lucru in parte. Insa cand ii spui, ti-l aduce sau o face imediat…

In perioada de glorie a La Cenei au mai deschis un restaurant, pe undeva spre Traian, se chema La Cena 2, acestuia spunandu-i, pe cale de consecinta, La Cena 1. Acum vad ca a disparut cifra din numele La Cena, presupun ca l-au inchis pe La Cena 2.

Daca stau si ma gandesc bine, la La Cena de acum mananci la fel ca si in anii lor de faima. Si daca aud mult mai rar despre ei, nu e pentru ca s-au dus ei in jos, pentru ca nu pare catusi de putin sa se fi intamplat asta, ci doar pentru ca le-au luat-o altii inainte, cu mancaruri mai sofisticate, mai fine, mai originale.

Oricum, La Cena, cu sau fara numar, e un restaurant cu specific italian traditional corect, frumos si curat, cu mancare destul de buna – de pus pe lista pentru cei care locuiesc, lucreaza sau ajung din intamplare in acea parte frumoasa a Bucurestiului vechi. Cred ca ii voi gasi tot acolo si peste multi ani, probabil cu acelasi nume. (GB – noiembrie 2017)

Data actualizarii: 04/02/2022

La Cena, noiembrie 2017  - Str. Maria Rosetti, nr. 1

Experiența pe acest site va fi îmbunătățită dacă acceptați folosirea de cookie-uri. Mai multe informatii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close