Acolo a fost inainte o livada cu visini. Nu mai e…
La Finca by Alioli e un restaurant cu bucatarie spaniola si cu specific spaniol pe Grigore Alexandrescu, intre Caderea Bastiliei si Calea Dorobantilor. In acest moment sunt singurul restaurant spaniol din Bucuresti. A mai fost unul, pe langa Sala Radio s-a inchis ca sa se mute in zona Dorobantilor, se ve redeschide in august. Si mai exista un restaurant Alioli, tot al lor, pe Popa Tatu, acela a fost primul deschis de ei, La Finca by Alioli a aparut mai tarziu. Alioli de pe Popa Tatu e inchis pe perioada verii.
Aici, in Grigoree Alexandrescu, au fost alte restaurante inainte, de unul care se numea La Visini, sau Livada cu Visini, imi amintesc si eu, pentru ca am scris despre el. Tin minte ca era o gradina acolo, destul de mare, cu mai multi copaci in ea, probabil visini. Era frumoasa gradina, asa neingrijita, mai ales intr-un loc in care numeni nu se astepta sa o gaseasca, in mijlocul orasului. Acum e acoperita in intregime, iar partea din fata e betonata, ca sa faca parcare. Mai au cativa copaci, ale caror trunchiuri au ramas in interiorul marchizei pe care au construit-o acolo. Pare facuta la repezeala, iarna au niste folii de plastic subtiri si ieftine pe post de pereti, arata saracacios. De fapt, cam toate par saracacioase si degradate la La Finca by Alioli, casa si curtea nu par sa fi fost renovate vreodata, au pus ca decoruri ce le-a cazut in mana. Asta masurat cu luxul surprinzator al multor restaurante din Bucuresti, care tare ii mira pe strainii care ajung rar aici. Fiindca, altfel, amenajarea de la La Finca by Alioli e una obisnuita pentru un restaurant pentru clasa de mijloc.
Casa e folosita doar pe post de bucatarie si depozit, nu au saloane acolo. Terasa din fata e facuta sa poata fi folosita si iarna. Si au mai construit o terasa acoperita in spate, mai mica.
Am mancat la La Finca by Alioli in urma cu cateva saptamani, cand folia era inca acolo. Am revenit acum in plina vara, si nu am mai gasit-o, acum terasa din fata arata mult mai bine.
La Finca by Alioli e un restaurant spaniol, cu meniul din bucataria lor traditionala, populara, nu din cea fina. Sunt felurile obisnuite, pe care le gasesti in toate restaurantele populare din Spania, multe mancaruri pe care spaniolii de rand si le fac singuri acasa.
Am fost acum doua zile la La Finca by Alioli, dar a trebuit sa ma uit in meniu ca sa imi aduc aminte ce am mancat, semn rau… Daca ar fi fost ceva deosebit, sigur nu era nevoie de acest supliment de memorie. De data trecuta chiar nu imi amintesc ce am luat, insa am notat ca nu era nimic memorabil. Acum am luat Migas de Jamón y Chorizo, asa si asa, Cubulete de calamar gigant la gratar, destul de bune, dar prea sarate, Croquetas Jamón Ibérico y Alioli, de care nu imi aduc aminte, si Piept de porc iberic cu cartofi cu rozmarin, destul de bun, dar excesiv de gras (nu carnea, ci grasimea in care plutea toata mancarea). Si am mai luat dintr-o paella de la un prieten care era la alta masa, buna aceea, dar la fel, mai sarata decat era cazu. Desertul a fost excelent, de departe cel mai bun lucru pe care l-am mancat la La Finca by Alioli.
Preturile ni s-au parut cam mari la La Finca by Alioli, pentru o bucatarie traditionala, populara, fie ea si spaniola.
Surpriza cea mai mare la La Finca by Alioli a venit de la serviciu, si a fost chiar un adubla: niste chelnerite foarte deschise, placute, naturale, cu straduinta ca sa iasa bine ceea ce faceau. Una dintre ele, in mod deosebit, care s-a ocupat de noi la prima vizita, a fost adorabila, am si pus-o in rubrica noastra cu cei mai buni chelneri din oras, de altfel. Iar acum din nou, aceeasi experienta placuta cu alta chelnerita. Vesela, cu chef de lucru si de vorba, careia pare chiar sa ii placa acest job. Am pus-o si pe ea in lista cu cei mai buni chelneri din Bucuresti.
Se vede treaba, deci, ca nu a fost o intamplare prima experienta placuta de la La Finca by Alioli, pare evident ca patronul are niste criterii si un plan bine conturate pentru recrutarea personalului. Si e bine ca angajeaza mai mult fete pentru serviciul intr-un astfel de restaurant. In general, barbatii sunt mai numerosi in restaurantele de lux, cu ceremonial, pe cand fetele in cele mai mici, informale.
Si imi aduc aminte ca si in urma cu mai multi ani am scris despre chelneritele de la (atunci) Livada cu Visini, si cu la fel de multe laude. Si, tot la fel, am scris de rau despre ce au facut din frumoasa gradina si din casuta din ea. Nu cred ca mai era vreuna din fetele de atunci aici, la La Finca by Alioli, fiindca au trecut multi ani. Dar mi-a placut coincidenta… (GB – martie 2017)
Bucataria La Finca by Alioli
Terasa La Finca by Alioli
La Finca by Alioli, kid-friendly
La Finca by Alioli are un minuscul spatiu de joaca pentru copiii foarte mici, e in capatul gradinii, langa zid. Nu e amenajat cum trebuie, pentru moment, mi-au spus ca in doua saptamani va arata cu totul altfel. Pentru doua sau trei familii care vin cu copiii acolo avantajul este ca pot sta la mesele de alaturi, cu ochii pe ei, sa ii ridice cand cad in nas, si nici nu deranjeaza pe cei care stau in terasa cealalta, cea mare, din fata. (GB – iunie 2017)
Sorin Barbu este proprietarului restaurantelor Alioli si La Finca by Alioli. Sorin Barbu a urmat cursurile Facultatii de Turism a Universitatii Dimitrie Cantemir, dar ulterior a mers in Spania, unde a lucrat in domeniul ospitatalitatii peste 7 ani. La intoarcerea sa in tara, ajutat de experienta profesionala si cea de viata dobandite acolo, a decis sa isi deschida propriul restaurant in Romania.
Prima locatie (Alioli) este deschisa de 8 ani, iar cea de-a doua (La Finca) este deschisa de 4 ani, dar intre timp a existat si un bar de tapas, deschis in Centrul Vechi al Bucurestiului.
In viitorul apropiat, Sorin Barbu v-a deschide si o pescarie in Pipera, cu peste importat direct din Spania si Portugalia, care va veni de la piata de peste din Barcelona si Madrid. Dorinta sa este de a aduce exact aceleasi produse care se gasesc si in Spania.
Restocracy: Ce schimbari majore credeti ca vor fi pe piata restaurantelor din Bucuresti in urmatorii 5 sau 10 ani? Vor aparea concepte noi de localuri publice, categorii noi de mancaruri, servicii?
Sorin Barbu: Parerea mea este ca se vor inchide foarte multe restaurante, foarte multe! Mi-as dori sa vad restaurante romanesti foarte bune, precum Mahala. Evident ca va fi o crestere a restaurantelor cu specific japonez, la fel cum a fost in trecut cu cele libaneze (orientale).
Noi avem si trei masini de street food si cred ca si acest val se va dezvolta in viitor.
Restocracy: Cum credeti ca va influenta tehnologia businessurile de restaurante in urmatorii 5 sau 10 ani?
Sorin Barbu: Noi am achizitionat anul acesta sisteme de walkie-talkie si de comanda, pentru ca avem o terasa mare, iar deplasarea poate fi dificila cand locatie este la capacitate maxima. Asadar, avem nevoie de tehnologie, ne ajuta foarte mult!
Restocracy: In ce directie credeti ca va evolua ambianta din restaurante in urmatorii 5 sau 10 ani: dimensiunile localurilor, amenajarile, decorurile, mobilierul si aranjarea meselor etc.?
Sorin Barbu: Eu vad o crestere in zona street food market-urilor. Acolo unde se intalnesc mai multe tipuri de bucatarii si poti sa gusti cat mai multe in acelasi loc, unde este un pic de muzica, de atmosfera, un bar. Practic, o locatie mai mare unde se face o combinatie intre cina si petrecere, si unde poti gusta mai multe tipuri de mancare, adica vii pe la ora 20.00 si pleci pe la 2-3 dimineata.
O locatie unde sa fie atmosfera, mancare din diverse bucatarii nationale, dar si preturi mici!
Restocracy: Ce restaurante vor disparea in urmatorii ani, care vor fi cele care vor ramane si se vor dezvolta?
Sorin Barbu: Cele care n-au pus mana pe pix si hartie si nu au facut un calcul serios si nu au dezvoltat un business serios, cu preturi reale, sustenabile. Dar si cele care nu isi pastreaza personalul. Clientii fideli, vazand aceleasi persoane care servesc, se vor bucura pentru ca le ofera sentimentul de stabilitate si incredere in acea locatie.
Restocracy: Ce produse sunt cel mai greu de gasit in Bucuresti? Ce ati vrea sa fie mai usor de gasit? Cum credeti ca vor evolua lucrurile pe piata furnizorilor in urmatorii ani?
Sorin Barbu: Noi aducem majoritatea produselor din Spania (70-80 %). Fiind restaurant cu specific spaniol, nu putem sa luam din alte parte: jamonul, branza, fructele de mare etc. Astfel, importam direct produsele spaniole. Mergem saptamanal, sau la doua saptamani, si ne achizitionam noi produsele, direct de acolo.
Restocracy: Ce restaurante credeti ca fac cel mai rau pietei gastronomiei publice din Romania? Cine face concurenta neloiala pe piata restaurantelor din Bucuresti?
Sorin Barbu: Cine nu da bon fiscal, dar nu vor mai tine mult aceste practici pentru ca vor fi descoperiti mai devreme sau mai tarziu de catre ANAF!
Restocracy: Cand se vorbeste despre restaurantele din Bucuresti, cele mai multe reprosuri sunt aduse nu mancarii, nu ambiantei, nici preturilor, ci serviciilor. De ce credeti ca se intampla asta? Care credeti ca ar fi serviciul ideal asteptat de catre clientela dumneavoastra? Cum credeti ca va evolua serviciul in restaurantele din Bucuresti in urmatorii 5 sau 10 ani?
Sorin Barbu: Eu cred ca trebuie sa fie un respect din ambele parti, si din partea clientului, dar si a ospatarului. In primul rand, cand intri intr-un restaurant trebuie sa dai „Buna ziua”, pentru ca nimeni nu trebuie sa stea cu capul jos si sa te serveasca, nimeni nu este sluga.
La noi, majoritatea angajatilor sunt persoane care au lucrat in Spania si, revenind in tara, vin la noi sa se angajeze. Fiind primul lor loc de munca de la reintoarcere, isi doresc sa se integreze intr-un mediu asemanator cu ce era in Spania, si chiar se simt ca acolo. Iar noi reusim sa mentinem aceasta unitate a echipei si sa ii fidelizam, incat sa nu avem probleme de fluctuatie in acest sens.
De aceea, este un avantaj pentru clienti, pentru ca avem personal care cunoaste foarte bine Spania si traditiile culinare spaniole si angajatii pot face fata intrebarilor clientilor, cunoscand foarte bine preparatele bucatariei din Spania.
Restocracy: Ce tara apreciati cel mai mult din punctul de vedere al pietei restaurantelor, si cu care ati vrea sa semene mai mult restaurantele din Romania?
Sorin Barbu: Evident, Spania! Recent, intr-un clasament mondial Spania era pe primul loc al celor mai bune si variate restaurante, avand cele mai multe locatii cu stele Michelin.
Restocracy: Care este strategia restaurantelor pe care le conduceti pentru urmatorii 2/3 ani?
Sorin Barbu: Vom deschide o pescarie, dar o pescarie ce va avea exact aceleasi produse ca in Spania. Pentru ca exista o piata de peste din care se aprovizioneaza intai spanioli, portughezi, apoi olandezii, nemti s.a.m.d. – asa cum fac si italienii, care isi pastreaza materia prima de calitate pentru ei –, iar pentru noi (Romania) si pentru bulgari raman doar produsele mai slabe.
De aceea, noi vrem sa aducem toate produsele pe care le poti gasi in Spania, pe piata lor. Iar acest proiect il vom inaugura in februarie 2018 in Pipera Plaza.
Restocracy: Cu ce se diferentiaza restaurantul/lantul de restaurante pe care-l conduceti fata de competitia dumneavoastra? Va ganditi si la alte elemente de diferentiere pe care doriti sa le implementati in viitor? Ne puteti dezvalui unul dintre ele?
Sorin Barbu: Din pacate, competitia pe zona restaurantelor spaniole este foarte mica in Bucuresti. Suntem trei restaurante, doua ale noastre si Pata Negra, care este foarte bun, un restaurant situat in zona de lux a gastronomiei spaniole. Noi ne-am situat pentru clientela de mijloc. Noi mergem foarte mult pe paella.
Este greu sa faci mancare spaniola pentru ca trebuie oameni priceputi, cu salarii mari. Bucataria spaniola nu este atat de raspandita ca cea italiana, unde materia prima se poate gasi in tara. Pizza si pastele sunt cele mai cautate produse!
Restocracy: Care sunt masurile pe care le intreprindeti pentru a atrage si retine oameni competenti in cadrul companiei pe care o conduceti? Cat la suta din cifra de afaceri investiti in dezvoltarea oamenilor pe care-i conduceti?
Sorin Barbu: Imi fidelizez angajatii mai ales financiar pentru ca la acest stimul raspund cel mai bine. In trecut am facut si training-uri, dar acum nu mai facem. Mi-as dori sa facem mai multe training-uri cu angajatii pentru ca tot timpul pot invata ceva nou.
