Restocracy

La Vitrine e unul dintre cele doua restaurante din complexul Hotel Caro, pe langa primul deschis, Clasic. Mai sunt doua localuri acolo: winebarul 1000 de Chipuri, care are si cate ceva de mancare, si terasa de vara Glucoza Bar & Terrace, care deserveste piscina, mai precis spus, si care nu are o incinta, un salon interior, e doar gradina.

La Vitrine e mai nou, deschis in toamna lui 2015 intr-un spatiu larg la parter, in cladirea cu hotelul. Restaurantul Clasic e la demisol, e restaurantul de mic-dejun al hotelului si spatiu de evenimente, mai mult.

Hotel Caro si tot complexul din jurul lui sunt impresionante. Mai fusesem acolo in urma cu cativa ani, am si scris despre restaurantul lor de la demisol, insa nu imi aduceam aminte sa fi aratat totul in jur ca acum. Am putut sa fac multe poze, asta ma scuteste de o descriere pe care nici Balzac nu ar fi putut sa o faca in scris.

La Vitrine e un restaurant mare, cu un singur salon si cu o terasa la fel de mare si impresionanta. E pe partea dinspre lac a complexului, printr-un perete de sticla se vad apa si o gradina interioara, un parculet, undeva in jos, iar prin celalalt perete de sticla se vede terasa, plina cu verdeata si ea.

Bine ca nu au scos tavanul si peretii ca sa-l amenajeze si pe acesta cu un concept industrial si ca au lasat instalatiile, tubulaturile si tencuiala unde sunt! Nu am nimic cu designul industrial, dar parca incepe sa-mi fie dor de niste pereti albi si de un scaun comod cand merg intr-un restaurant.

La La Vitrine salonul e foarte frumos amenajat, foarte luminos, dupa cum am spus, cu cei doi pereti de sticla, mesele (cam mici) nu sunt inghesuite, scaunele foarte comode, demifotoliile de plus din poza. Bucataria e intr-un capat, la vedere, dupa un alt perete de sticla. Terasa e si ea foarte frumoasa la La Vitrine, cu mese ascunse printre plante inalte.

Meniul e destul de lung la La Vitrine, foarte cuminte, conservator, bucatarie italiana si internationala. Cele mai neutre mancaruri, de fapt. Noi am luat niste paste cu trufe, foarte bune, neinecate in sos si cu mirosul de trufe foarte clar si pregnant, inca inainte sa ajunga pe masa noastra; foie gras pregatit de ei in casa destul de bun, iar platoul cu fructe de mare asa si asa, nimic special de spus despre el, si cu o salata care nu ar fi trebuit sa ajunga pe masa unui client. Si cred ca ar putea gasi o alternativa la chiflele precoapte, pentru ca nu e nici greu si nici scump.

Serviciul a fost bun; preturile normale. Cativa clienti la pranz, la ora 14, cand am ajuns noi.

Cei de la La Vitrine au, desigur, eterna dilema a restaurantelor din centrele de afaceri sau din locuri cu o clientela de proximitate concentrata si compacta: daca sa-i deserveasca exclusiv pe aceia, sau daca sa faca un restaurant care sa astepte clienti si din alta parte. Fiindca da, modelele de business, conceptul, meniul si multe altele sunt diferite pentru fiecare segment de clientela. Tentatia de a incerca sa-i atragi si pe unii si pe ceilalti e mare, desigur, si asta duce adesea la pierderea amandurora. Sper sa nu cada si cei de la La Vitrine in aceasta capcana, pentru ca imi place de ei si le doresc sa le mearga cat se poate de bine, am fost impresionat de eforturile pe care le fac si de ce au reusit sa faca pana acum.

La Vitrine e unul dintre cele mai bune restaurante pentru miliardele de corporatisti din Pipera. Si cel mai frumos, fara indoiala. E si un restaurant pentru evenimente, in egala masura: e mare (au peste 100 de locuri), au terasa si parc foarte frumoase, lac alaturi, parcare pentu sute de masini. Iar daca vor gasi o solutie si mai buna in bucatarie, cu meniul si cu mancarea, chiar si fara costuri suplimentare, sunt sigur ca au sanse sa ajunga unul dintre restaurantele de referinta ale orasului. (GB – iulie 2018)