O altă cină memorabilă la KANE, la degustarea meniului de toamnă numit Pădurea Mociar al mai mult decât talentatului lor chef, Cătălin Bejenariu, de curând întors dintr-un lung stagiu de documentare la Geranium, al doilea cel mai bun restaurant din lume, după cel mai recent clasament.
Ce am mâncat noi din Pădurea Mociar:
SNACKS
- Tartă cu midii și ferment
- Obraz de vită și hrean
- Scoică comestibilă
- Pâine și unt
STARTER
- Steak de morcov, sos de slănină afumată, ferment
- Sfecla, pudră de hamsie, semințe murate
- Perle de pește, sos din vin spumant
- Varză coaptă, supă de brânza, murături
MAIN
- Piept de pui, brânza, ciuperci, varza kale
- Calcan, țelină semi-murată, sos de lapte acru
- Tacos de rață, fructe fermentate, sos
DESSERTS
- Explozie de sfeclă
- Cremă de pâine, bere neagra, rubarbă; înghețată de vanilie
- Ciocolată albă, coriandru, agrișe fermentate
- Miere de albine, înghețată de ceară de albine, gel de miere, spumă de lapte
- Bomboane
Și doar vinuri românești, desigur: Carassia spumant, Bauer Sauvignonasse, Ion Vlădoi Riesling…
Cu cuvintele lui Răzvan Crișan, charismaticul patron, „Cel mai nou meniu Kane – New Romanian Cuisine, Padurea Mociar, este o metaforă a identității noastre în aceste vremuri tulburi. Purtând numele unuia dintre cele mai importante bunuri naturale autohtone, Pădurea Mociar, meniul de toamnă este un demers de explorare a rezilienței contemporane a formelor de viață antice, folosind ingrediente simple, tradiționale, dar veșnic verzi, aduse la zi prin tehnici moderne de preparare.
Situată în inima Transilvaniei, lângă Reghin, la o altitudine de 400 m și pe o suprafață de 569 ha, această pădure specială este unanim recunoscută de biologi ca fiind cea mai veche din țara noastră. Aproximativ 300 de copaci au vârste cuprinse între 650 și 720 de ani, ceea ce îi face contemporani cu cele mai importante momente ale mileniului trecut, la fel cum și noi suntem acum martori ai unor momente atipice. Jumătate dintre stejari s-au uscat deja și, practic, supraviețuiesc „în picioare”, susținuți de intervenția antropică, așa cum ar trebui și noi, să ne încăpățânam să mergem înainte în astfel de momente” (George Butunoiu – octombrie 2021)
Noi am ramas trei ceasuri la cina la KANE, insa toti de la celelalte mese au stat mai mult. Asta spune ceva…
Am revenit la KANE ca sa-i vedem gradina, deschisa acum, in vremea pandemiei, si sa vedem si noul meniul de degustare al lui Chef Catalin Bejenariu.
Gradina din fata e foarte frumos amenajata, cu multa verdeata si, mai ales, cu privelistea Bucurestiului din romane de jur imprejur. Partea cu poezie a orasului nostru, cu case vechi si copaci batrani, cu strazi rareori drepte. Mai au o mica terasa ascunsa, cu o singura masa mare sub un copac batran, inca si mai interesanta. Nu am putut sa-i fac poze pentru ca era deja ocupata cand am ajuns noi.
Cina a fost memorabila si am descris-o intr-un articol separat, nu mai reiau detaliile. Am luat meniu de degustare, desigur, cu mai mult de zece feluri, daca e sa socotim cate farfurii diferite au ajuns pe masa noastra. Toate foarte bune si original prezentate, dupa cum se vede si in poze.
Serviciul la fel de personal, cu acelasi chelner pe care l-am pozat si despre care am scris si data trecuta. Terasa plina. Mai veneau cate unii fara rezervare, dar nu mai aveau loc, asa ca plecau uitandu-se cu jind in farfuriile noastre.
Am facut ochii roata de mai multe ori, si aproape toti luau meniul de degustare. Noi am stat trei ceasuri la KANE. Mesele s-au umplut la scurt timp de la sosirea noastra, si nu am vazut pe nimeni sa-si fi terminat cina si sa se ridice sa plece. Asta spune ceva, ca nu au venit la KANE doar de foame, ci pentru mult mai mult decat atat. Si pareau toti multumiti de ce au gasit… 🙂
Asadar, daca e sa fac si eu o recomandare celor care merg acolo, este sa ia meniul de degustare. Data trecuta am scris ca portiile erau anormal de mici. Au mai lasat de la ei, si acum sunt normale pentru un restaurant de fine dining. Insa, avand atat de multe feluri, un singur meniu de degustare poate sa ajunga unei perechi cu parte barbateasca cu profil si pofta de intelectual si cu o parte femeiasca cu un numar rezonabil de kilograme. Un astfel de meniu costa 330 de lei, si mai scoti inca 200 de lei de pe card pentru vinuri. Dar daca vrei sa mananci tot cam atat, insa comandand felurile unul cate unul, sa va asigurati ca aveti de vreo doua ori mai multi bani.
Da, KANE si cele inca vreo cateva restaurante cu chefs tineri si foarte talentati sunt creatorii si reprezentantii Noii Bucatarii Romanesti Fine si mandria orasului in fata strainilor care o descopera. Si, cine stie, poate ca intr-o zi vor face o escapada in Bucuresti doar pentru un tur gastronomic prin aceste noi restaurante, ca apoi sa ramana pana spre dimineata in Centrul Vechi… (GB – iulie 2020)
Meniul KANE in vremea pandemiei (click pentru a deschide)
KANE, restaurantul cu cele mai mici portii de mancare din Bucuresti
Redeschiderea restaurantului KANE a fost unul dintre evenimentele cele mai asteptate de pe piata restaurantelor bucurestene. KANÉ, mai precis, ca sa reiasa si pronuntia. Fiindca numele vine de la zeul mancarii din Hawaii, Kané. Primul KANÉ a fost deschis in urma cu cativa ani pe Tunari, in locul in care aceiasi proprietari au mutat Mamizza, dupa ce au realizat ca un astfel de concept elitist are nevoie de o alta adresa. Asa ca au luat o casa cunoscuta de pe strada Dianei, aproape de Piata Rosetti. Si apoi au bagat mana adanc in buzunar. Dupa mult timp si multi bani cheltuiti, au reusit sa deschida acum o saptamana.
Nu au facut economie la nimic, rezultatul e chiar spectaculos, din orice directie ai privi. Casa nu are etaj, e doar parterul amenajat si deschis publicului, deocamdata, si in curand au promis o crama la subsol. Si o terasa in gradina din jurul casei, la vara. Bucataria e chiar la intrare, in… (citeste tot)
Bucataria lui Chef Catalin Bejenariu si a lui Razvan Crisan
Saloanele KANÉ
Razvan Crisan, oamenii si neoamenii lui de la KANE
Gradina KANÉ
Casa din Strada Dianei
Si cu un an in urma…
