Restaurante si alte localuri inchise dupa ce au fost vizitate sau prezentate pe Restocracy

Ord. dupa

Uptown: vor face pasul catre bucataria cu adevarat fina? Cred ca no...

Osteria Bella Toscana (Sevastopol) este un local cu bucatarie italiana...

Cannoleria lui Andrea Di Russo, ca din filmele italienești de altăda...

Italianului de la Gustosi Momenti ii e mai usor sa faca mancare buna d...

La Kostas, cheful charismatic, frumos si viril, care nu se da inapoi d...

Pazzo Pizza al Taglio, o cantina fara imaginatie Pazzo, cu subtitlu...

The Gallery Lounge din complexul Pescariu Sports & Spa, un restaur...

Quattro Stagioni, o trattoria de ambianta Am revenit la restaur...

Nu stiu de ce se duce lumea la La Fattoria Nu am scris mai nimic de...

Café Athenée nu e tocmai ceea ce numele ar putea sugera unora Café...

Dragomir Niculescu si delicatesele lui comestibile... Dragomir Nicu...

Ginger, direct pe primele locuri in Lista Restocracy, inca de la desch...

Prime Steaks & Seafood de la Radisson, un aristocrat al fine dinin...

In urma vremurilor. Nu ii cunosc pe cei de la restaurantul Maison M...

Voila al lui Radu Dumitrescu e printre putinele bistrouri adevarate di...

Milu Café este o cocheta cafenea din centrul orasului Bucuresti, care...

Despre unii bucuresteni care cred ca oamenii de la La Pescaria Doroban...

ARC Bakery - Exemplul occidental Descoperirea Arc Bakery a fost u...

Nominoe, o Creperie et Epicerie chiar ca in Bretagne Nominoe e un bis...

Nonna Mia - Da, aici e chiar ca in Italia Nonna Mia au avut o oarecar...

La Belle Epoque, o braserie belgiana autentica La Belle Epoque ...

Citroniers - Printesa in negru cu margele albe Citroniers inseamna ...

Octopus, un mare restaurant arabesc cu ambianta greceasca Istoria e...

Meze - Se mananca bine aici, si nu atat de scump pe cat i s-a dus vest...

Chefs Experience: eu nu am nimerit, inca, la ce descriu ei pe site... ...

La Cantine de Nicolai, una dintre referintele centrale ale fine dining...

Costelaria fata cu corporatistii Cei care au de mai multi ani Costela...

Lamentabil, ca aproape tot ccea ce e de la stat Restaurantul Cercul...

Citronelle - Un restaurant cuminte si conservator Citronelle e ...

Fabrica de boeme bucurestene lucreaza la capacitate maxima... Re:Mo...

My name is Sana and I am born and raised in Karachi, Pakistan. Current...

Frank Bistro, pivnita cu mancare buna  Am revenit la Frank Bistro,...

Nuba - Nunta fara sfarsit, care se termina in zori, spre a reincepe se...

ROST, la inceputul drumului catre un mare restaurant ROST e un nou ...

Marul de Aur - Sper sa redevina ce a fost odata Au facut ceea ce ar...

Joseph by Joseph Hadad, unul dintre stalpii din Bucuresti ai Haute Cui...

Cred ca The Embassy Park e cel mai prost restaurant din Parcul Herastr...

Modigliani - Se pare ca nu vor prea mult deranj, poate castiga destul ...

Gama Express, fast-food-ul de care aveau nevoie cei din Regie Gama ...

Le Vivier, cele mai bune fructe de mare crude din Bucuresti Am reve...

Un restaurant libanez cinstit de 9 ani de cand il stiu . Chez Toni...

Tasty Bistro, o minicantina de Regie Mi se parea ca Tasty Bistro e ...

Vu’s Rooftop, restaurant cu vedere panoramica impresionanta Vu’...

Cel mai neobisnuit si mai fascinant restaurant din Bucuresti Am scr...

Guxt este un bistrou cu bucatarie urbana situat pe strada Anton Pann, ...

Un mic restaurant familial cinstit Fabrica de Mici e micul restaura...

Blue Margarita, un restaurant sud-american autentic Blue Margar...

Blue Margarita, un restaurant care lipsea din mozaicul gastronomic buc...

Centocitta, pizza si paste facute de un chef cu talent Centocitta e...

Gura Portitei, cu lacul Parcului Herastrau pe post de Delta Gura Po...

Afiseaza

Cannoleria lui Andrea Di Russo, ca din filmele italienești de altădată

Cannoleria, Chef Andrea di Russo

Pe Andrea Di Russo l-am cunoscut ca chef la La Pescaderia, unde mi-a plăcut de el și de ce ne-a pus pe masă. Apoi am citit pe Internet că și-a deschis un mic bistrou italienesc în zona Dorobanților. Între Beller și Calea Dorobanților, mai precis spus, aproape de Parcul Floreasca.

M-am dus să văd, îmi plac și îmi inspiră întotdeauna încredere și simpatie cei care își deschid micile lor restaurante, cafenele sau diverse alte localuri împreună cu familia, în care ei și gătesc, te primesc și fac de toate.

Am găsit o casă frumoasă, cum sunt toate în bogatul, frumosul și curatul cartier bucureștean. Cu o curte mică, grădiniță cu flori, copaci, magnolie… Ei au două camere mici la parter, în care intră omul, bucătăria și ce o mai fi acolo sunt în spate. Chiar la intrare au un galantar cu cannoli și alte câteva lucruri pregătite de Andrea Di Russo, niște rafturi cu conserve și produse italienești de băcănie, ceva decoruri simple și flori roșii pe o masă. În curticică au câteva mese mici acoperite cu fețe de masă cu pătrățele roșii, dar și cu o oribilă folie de plastic, al cărei sens nu l-am putut pătrunde, oricât de mult m-am străduit și oricât de inteligent sunt eu.

Pe perete scrie Cannoleria, ceea ce îți indică o primă poziționare: o patiserie, cofetărie cu desertul lor național ca protagonist. Dar au și câteva alte mâncăruri de bază de-ale lor: pinsa romana, pe care ți-o recomandă insistent, o pizza nerotundă și cu câteva mici diferențe la pregătirea aluatului față de o pizza „obișnuită”. Lasagna, paste, vinete.

Eu am luat pinsa romana, pentru că îmi era foame. A fost chiar foarte bună, cu un blat mai moale și mai pufos decât la alte pizza, și cu multă umplutură, din care Chef Andrea Di Russo a pus cu salsiccia pe o jumătate din pinsa și diferit pe cealaltă, tocmai ca să aflu mai multe gusturi.

Făptura diafană

Serviciul a fost și el foarte neobișnuit și distinctiv la Cannoleria, și încă de la telefon, când am făcut rezervarea, am intuit asta. M-a întâmpinat o făptură adorabilă, care s-a și prezentat nu cu numele, ci cu „soția”. Am crezut la început că Andrea Di Russo a luat femeia lui Radu Ionescu, pentru că era la fel de subțire, diafană, cu un zâmbet natural, pe care îl știai că e acolo, chiar și după mască, la fel ca la Cezara de la Kaiamo. Nu a vrut să-i fac poză, chiar cu mască, numai ea știe de ce. Doar așa, ca să spună nu, și probabil că gânditul la un motiv urmează după aceea, cum se întâmplă adesea la partea aceasta femeiască…

Mica terasă era plină, cu toate mesele ocupate, și era de așteptat ca să trebuiască să faci rezervare, pentru că sunt doar câteva. Tineri, cei mai mulți, liniștiți, cu figuri de copii buni, cu educație, viitori intelectuali, hipsteri, corporatiști, cetățeni ai lumii. Prețurile normale, pinsa e 40 de lei, cappuccino 10.

Cannoleria lui Andrea Di Russo e boema perfectă a lucrurilor mici și simple, autentică, naturală. E în natura acelor oameni să fie plăcuți și primitori, să atragă alți oameni ca ei și să țină mitocanii la distanță. E o mică pizzeria cu pinsa romana. Pinseria, mai precis spus, cu băcănie, patiserie, cofetărie, toate într-o grădină minusculă din Beller. I se va duce vestea în oraș, fără îndoială… (GB – aprilie 2021)

Pizza Romana a lui Andrea Di Russo
Micul salon Cannoleria

Cannoleria, Chef Andrea di Russo

Terasa lui Andrea Di Russo și a adorabilei lui femei
Data actualizarii: 31/08/2021

Experiența pe acest site va fi îmbunătățită dacă acceptați folosirea de cookie-uri. Mai multe informatii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close