La îngemănarea lunilor februarie cu martie, intrăm în bucătărie sub semnul Dragobetelui. Și în jurul focului ne adunăm, băieți și fete, să gătim cu gândul la primăvară și dragoste.
Vom folosi ingredientele pe care le iubim cel mai mult, alese după sprânceană. Punem accentul pe frumusețe, prospețime și origine controlată.
Iar pe 24 februarie, de la orele 17 vă invităm să împărtășim gusturi proaspete capturate din toate colțurile lumii, pentru a celebra printr-o degustare de mâncare și vin DRAGOSTEA în toate formele ei de exprimare.
Savurăm bule rose fine din colecția noastră de spumante, turnăm în pahare vin rose, tot din partea casei, și încheiem cu ciocolată. Poftiți, dacă nu (vă) iubiți încă, vă veți îndrăgosti la Sardin!
Meniul de degustare Sardin este format din următoarele preparate:
#1 CARPACCIO DI CAPESANTE E TARTUFO – 50g
Scoici St. Jacques, trufe negre, mix de salate verzi
#WinePairing – un pahar de vin (100ml) din partea casei Elisabetta Abrami – Franciacorta, Biologico Rose
#2 RAVIOLO DI PESCE – 150g
Pastă proaspătă artizanală, somon, lup de mare, calamari, creveți, parmezan, unt
#3 PESCE SALVAGGIO CON CAPONATA – 200g
File de pește de captură, caponata de legume
#WinePairing – un pahar de vin (100ml) din partea casei Marchesi Mazzei – Castello di Fonterutoli, Belguardo Rose 2017, Toscana IGT
#4 CROSTATA AL CIOCCOLATO – 120g
Tartă artizanală cu ciocolată
Preț meniu de degustare: 145 lei/persoană
Meniul de degustare include 4 farfurii, 2 dintre ele sunt asociate fiecare cu 1 pahar de vin din partea casei. Pe tot parcursul sesiunii de degustare puteți alege (contra cost) oricare din etichetele de vin din selecția noastră de vinuri italienești. Serverii noștri vor fi deosebit de încântați să vă ofere sugestii de pairing.
Pentru rezervări: +4 0729 520 111
REZERVAREA nu este obligatorie, dar este recomandată. (Comunicat de presa – februarie 2020)
Secretul restaurantului Sardin
Apreciez cel puțin la fel de mult un restaurant la care mănânc din ce în ce mai bine de la o vizită la alta, pe cât apreciez un restaurant de top de la început, cu bucătărie fină și sofisticată, la care știu că de fiecare dată voi avea o cină memorabilă. Fiindcă nu sunt multe restaurante și mulți chefs care găsesc și soluția și determinarea, dar și resursele de business ca să evolueze constant. Cei mai mulți, din păcate și din calcule greșite, încep mai de sus decât le permit resursele și apoi costurile subevaluate îi obligă să scadă calitatea.
Nu reiau descrierea amenajării și a ambianței de la Sardin, am scris despre ei în celelalte articole și nu am văzut vreo schimbare de decor, ceea ce e mai degrabă de bine, fiindcă nu văd vreun motiv să o facă pentru moment, mai ales că restaurantul e destul de nou și a fost proiectat foarte bine încă de la început. Acum era deja cald când am ajuns la ei, așa că am văzut și terasa, destul de bine amenajată, cu mesele bine spațiate și, mai ales, cu un perete verde din arbuști decorativi, destul de bine făcut și compact. Dacă ar fi avut și niște flori colorate pe terasă, ar fi avut o notă și mai mare la ambianță.
Din câte am putut observa și deduce, Chef Dani Prodan are libertate de mișcare mai mare decât majoritatea colegilor lui de breaslă, își permite să încerce mai multe mâncăruri, să schimbe meniul mai des, și, mai ales, să testeze mai mulți furnizori de produse și ingrediente, cei mai mulți din Italia, pește din Grecia, legume și multe altele din România și de pe unde mai găsește el în căutările sale zilnice. Se și vede în farfurie cu ochiul, și se simte cu limba și cu nasul că sunt produse proaspete și de calitate acolo.
Cina lui Dani Prodan a fost bogată și foarte bună, așa că am avut mult de scris. pe bună dreptate, si-a câștigat locul în secțiunea Cine Memorabile, așa că nu o mai descriu aici, o găsiți acolo cu multe detalii: Cină memorabilă cu Dani Prodan… (click pentru a deschide)
Serviciul a fost foarte tare pe gustul nostru, ca de fiecare dată, cu o chelneriță adorabilă, veselă și energică, cu voce sonoră, neobosită. Terasa plină, și erau destui și înăuntru. Aproape toți tineri, multe familii tinere cu copii.
Sardin e unul dintre puținele restaurante atât de bune, cu bucătărie fină și mâncare mai sofisticată din acea parte a Bucureștiului. Unul dintre secretele sale este că patronul, un cunoscut om de afaceri în domeniul construcțiilor, și l-a făcut pentru el și pentru prietenii săi. Și toți cei din jur au de câștigat din asta: Dani Prodan, pentru că are în bucătărie și în cămară ceea ce mulți alți chefs ar vrea să aibă, însă au altă limită la cardul de credit decât are el, noi că avem produse mai proaspete și mai fine în farfurie, bucureștenii din Sectorul 3, pentru că nu mai consumă benzină ca să ajungă până în nord pentru o mâncare bună… (GB – mai 2021)
Sardin, deschizatorul de drum pentru partea aceea de Bucuresti
Am mai fost la Sardin de cateva ori de la ultimele note scrise aici, si mi-a placut ce am mancat si ce am vazut. Ambianta e aceeasi, si pe buna dreptate, a fost foarte bine facut de la inceput. Original, modern, luminos, cu materiale de calitate, asa ca inca o buna bucata de vreme nu cred ca au de ce sa-si puna in plan o schimbare in aceasta privinta. Tanarul chef Dani Prodan e talentat, foarte muncitor, cu imaginatie, iese mancare buna din bucatarie si clientii numerosi par multumiti. Am lasat restaurantul la categoria “bucatarie italiana”, insa incet-incet se indreapta si ei cate noile bucatarii creative. S-au straduit mult sa gaseasca furnizori de produse si ingrediente de calitate, si asta se vede repede. Sardin au fost primii care… (citește tot)
Bucataria lui Chef Dani Prodan
Salonul Sardin și terasa
Bulevardul Mircea Voda
Apreciez cel puțin la fel de mult un restaurant la care mănânc din ce în ce mai bine de la o vizită la alta, pe cât apreciez un restaurant de top de la început, cu bucătărie fină și sofisticată, la care știu că de fiecare dată voi avea o cină memorabilă. Fiindcă nu sunt multe restaurante și mulți chefs care găsesc și soluția și determinarea, dar și resursele de business ca să evolueze constant. Cei mai mulți, din păcate și din calcule greșite, încep mai de sus decât le permit resursele și apoi costurile subevaluate îi obligă să scadă calitatea.
