Fior di Latte, aprilie 2018

E tentat Fior di Latte de bucataria italiana populara?

Am revenit la Fior di Latte dupa aproape un an si mancarea mi s-a parut mai putin fina decat data trecuta, desi preturile sunt aceleasi, adica destul de mari. Oricum, nu ar avea de ce sa le faca mai mici, clienti aveau destui.

Surprinzator, sunt putine restaurante cu bucatarie italiana fina in Bucuresti, fata de numarul foarte mare de restaurante cu acest specific. Pana acum le consideram pe Fior di Latte si pe fratele lui, Poesia (cred ca au niste actionari comuni), cele mai bune restaurante cu bucatarie italieneasca fina din Bucuresti, cam pe acelasi nivel. Acum, insa, mancarea de la Poesia a trecut clar in fata celei de la Fior di Latte.

Serviciul a fost bun, pana la urma, cu o chelnerita sigura pe ea si placuta, desi a inceput foarte tensionat, cu un chelner scarbos si agresiv care astepta sa-l salut eu primul. (GB – aprilie 2018)

Nu e fine dining, dar bucatarie italiana mai fina decat atat nu gasesti in Bucuresti, in acest moment.

Fior di Latte e un restaurant cu bucatarie italiana fina, deschis de cativa ani in bulevardul Primaverii, la parterul unui bloc nou construit, acelasi in care e si Osho, in celalalt capat. Un restaurant mijlociu ca marime, are o singura sala si terase pe nu prea largi pe margine, pe doua laturi ale cladirii. Salonul e decorat in culori deschise, mesele si scaunele sunt albe, peretii la fel, cateva decoruri marinaresti, cateva rafturi cu carti, niste mari cutii de carton care nu mai incapeau in magazie, probabil, au ajuns sa stea printre mese. Care mese sunt destul de inghesuite, daca vor fi pline toate intr-o zi, greu imi imaginez cu te poti misca pe acolo. E foarte luminos, peretii sunt de sticla, catre cele doua terase. Meniul lui Fior di Latte e din bucataria italiana, evident, e bucataria clasica italiana, insa partea mai creativa a ei, cu produse si mancaruri mai fine, retete mai elaborate si mai ingenioase. Nu e fine dining in adevaratul sens al cuvantului, e pe jumatate, daca putem spune asa. Cred ca ar putea… (GB – iunie 2017) (citeste tot)

Fior di Latte

Simţurile sunt în alertă. Mirosul de lapte şi vanilie, de cafea proaspăt râşnita, de frişcă, de fructe, zdrobite ca să-şi împrăştie aromele. Gustul copilăriei. Fiecare prăjitură, gătită după reţete „de casă”, joacă un rol de madlena proustiana – dulce-cremos sau dulce-acrişor, sărat sau condimentat, intens aromat sau discret parfumat, gustul preparatelor îl face să se simtă protejat, acasă. Fiecărui oaspete al bistroului, consistența preparatelor – moale, cremoasa, crocantă, pufoasă, afânata, densă, aerată, fluidă, nisipoasă, catifelată – îi provoacă aducerile aminte. Starea de bine, sentimentul de confort, de casă primitoare la care să te întorci, pentru a te regăsi. Culorile sunt calde, senzuale, luminoase. Albul migrează către nude, către galben-pai, verde-fistic, roz-bonbon, bleu-diafan – în toate tonurile pastelate, de la cele foarte discrete către cele intense, care induc ludicul. Joacă-te cu toate culorile care sunt fireşti în „universul dulciurilor.”