Dacă aș fi vrut sandvici cu salam și brânză, mi l-aș fi făcut acasă, nu era cazul să merg până la Sara în Floreasca!
Repet două lucruri despre preferințele mele culinare, pe care le-am spus de mai multe ori, dar sunt nevoit să explic de ce fac eu evaluările în acest fel și nu în altul. Primul este că nu apreciez decât foarte rar mâncărurile și rețetele minimaliste, cu produse, legume și alte cele crude sau aproape crude, cu o intervenție minimală din partea bucătarului. Explicația că astfel putem savura mai pe deplin prospețimea și gustul natural al produselor ascunde, în marea majoritate a cazurilor, sunt convins, lenea bucătarului sau lipsa lui de imaginație – ca să nu spun mai mult de atât.
Următorul: oamenii se împart în două tabere aproximativ egale atunci când își dau cu părerea despre gustul și calitatea unei mâncări dintr-o anumită bucătărie (națională, etnică etc.). Primii o evaluează strict după apropierea sau depărtarea de gustul și rețetele din regiunea de proveniență, ceilalți după gusturile și obiceiurile locurilor în care este mâncată, și nu după cât de asemănătoare este cu ce au mâncat ei când au fost acolo de unde mâncarea a venit. Eu sunt în această din urmă categorie.
Dar să revenim la Sara din Agora Floreasca: au preluat și spațiul în care era Paul, acum e un restaurant chiar mare, cu o băcănie la fel de mare, cu tot felul de produse italienești, despre care nu mă îndoiesc că sunt de cea mai bună calitate. Au redecorat, acum merg pe o ambianță minimalistă, mult pe gustul noilor generații. Terasa e acoperită, același stil ca la toți cei din Agora Floreasca, mobilierul de calitate, toate arată bine, sunt noi, încă nu se văd urme de degradare pe undeva.
Meniul e destul de lung. Bucătărie italiană clasică, tradițională, cu paste, risotto, pizza și alte câteva. Acum am luat spaghetti carbonara și pinsa romana. Eu nu am nimic cu pastele al dente, dar nici nu dau scârbit farfuria deoparte atunci când pastele nu sunt destul de tari, așa cum fac mulți. Acestea au fost chiar foarte al dente și cu mai mult sos decât aș fi pus eu dacă eram de partea cealaltă a bucătăriei. Au fost bune la gust, nimic de zis.
Pinsa romana, versiunea Sara
Cât privește pinsa romana, am avut o surpriză neplăcută din momentul în care am văzut-o pe masa mea. Blatul foarte subțire și în întregime crocant a rămas pe farfurie, mie nu-mi place defel așa ceva. Gustul aluatului era bun, am găsit doar un colț cu pâine nesfărâmicioasă, am gustat de acolo, se simțea grâul dur, care îmi place. Însă doar un minuscul colț am reușit să recuperez. Despre ceea ce era peste această lipie, când am citit în meniu mi-am zis că sunt, așa, doar ingredientele principale: mortadella, burrata și ulei. Dar chiar asta era tot! Toată pinsa mea romana, pentru care mi-au scos 54 de lei de pe card, era un sandvici cu mortadella și burrata pe o turtă uscată, cu o picătură de ulei deasupra! Or fi fost ele cel mai bun salam din lume și cea mai bună brânză, însă nu asta aș fi vrut să mănânc la Sara. Puteam să mi le fac și singur acasă, și pe o pâine incomparabil mai abordabilă…
Prețurile sunt mari, toate. După o masă în doi cu un vin bun, cel puțin 4-500 de lei iau drumul Italiei. Serviciul bun, însă foarte lent, am așteptat aproape trei sferturi de ceas pastele carbonara și o pinsa după care mi-a părut rău de banii dați. La banii aceștia cred că și-ar permite să schimbe fețele de masă când se murdăresc. Dar să zicem că pe a noastră nu au văzut-o astăzi, eram într-un colț, ca să deranjăm cât mai puțin. Chelnerii rapizi și amabili în rest, era chiar și un italian vesel și vorbăreț, care părea să fi venit direct din bucătărie.
Sara din Agora Floreasca e un restaurant cu succes foarte mare, mereu văd terasa plină, iar seara sunt mulți clienți și înăuntru. Mai norocoși decât mine, care sunt mai greu de mulțumit cu minimalisme… (GB – iunie 2021)
Sara Floreasca, bacanie cu bistrou de paste si pizza
E unul dintre cele mai de succes restaurante din Agora Floreasca, si nu e de mirare, pentru ca pizzeriile au mare trecere la bucuresteni. Plus ca drumul deschis de primele “delicateria” (bacanii cu un mic bistrou impreuna) se dovedeste bun de urmat pentru multi. Intr-adevar, un concept foarte raspandit in Occident, insa care abia de cativa ani s-a inradacinat si la noi.
Cristian Petcana (s-a retras din Sara în 2020 – n. a.) a lucrat multi ani in Italia stie multe despre pizza. S-a asociat cu un italian care se pricepe la bacanii si au facut impreuna Sara. Primul in Popa Petre, si apoi inca unul in Agora Floreasca. Pastele si pizza sunt atractia principala, si pe buna dreptate, pentru ca sunt foarte bune. Cristi Petcana insista si cu fructele de mare gatite sub vid, insa acelea nu au acelasi gust ca lucrurile nesanatoase – e bine… (citește tot)
Pinsa romana
Saloanele Sara din Agora Floreasca și terasa
Sara Restaurant & more: au succesul pe care il merita, sunt unul dintre cele mai bune restaurante italienesti din Bucuresti
Am revenit la Sara, i-am gasit exact la fel cum ii stiam, mai putin salonul de sus, de la etaj, la care au renuntat intre timp, au ramas doar cu bistroul de jos. Acum am luat doua feluri de paste si o pizza, bune toate, desi excesul de rosii nu a placut nimanui, in special cele crude de pe pizza. Serviciul foarte lent, preturile marisoare, insa rezonabile pentru ceva atat de bun, clienti multi. Au succesul pe care il merita… (GB – octombrie 2018)
Nu va lasati pacaliti cu usurinta de vaporii lui Petcana!
Sara Restaurant & more, sau Sara Pizza, cum l-am mai vazut numit, e o bacanie cu restaurant, dar una mare, mai mare decat cele mai multe pe care le-am vazut eu prin Bucuresti, facute dupa acest model preluat din Occident, si care prinde foarte bine si la noi.
Inainte de luna septembrie, cand s-a deschis Sara Restaurant & more, lucrurile au stat cam asa: Cristian Petcana, un bun bucatar de pizza, paste si alte lucruri traditionale italienesti, energic si cu spirit intreprinzator, a deshis un mic restaurant-pizzerie in centrul Bucurestiului, numindu-l Lorenzo, sau Da Lorenzo. Apoi s-a dus cu pizzerie cu tot in Centrul Vechi, pana de curand.
Un italian face afaceri in Romania cu produse de-ale gurii de-ale lor, italienesti, de multe feluri, grupate sub brandul Sara, din cate am inteles.
Italianul s-a intalnit intr-o zi cu Cristian Petcana (s-a retras din sara în 2020 – n. a.), s-au placut si au decis sa faca o afacere impreuna: italianul sa vina cu produsele, Cristi Petcana sa se ocupe direct de business, sa faca si un restaurant in bacania in care-si vand ce aduc din Italia, si sa fie si head-chef, desigur.
Asa ca au luat parterul si urmatorul nivel al unei cladiri mari de birouri de pe Popa Petre, aproape de unde incepe ca prelungire a Mariei Rosetti, dupa restaurantul Nicoresti, la intersectia cu Toamnei, si au deschis Sara Restaurant & more in aceasta toamna. Cristian Petcana a incercat sa mai salveze ceva din brandul lui cu pizza Da Lorenzo, care castigase ceva notorietate, si l-a alipit si el pe site, pe meniu si pe unde a mai apucat, asa ca daca veti citi „pizza Da Lorenzo la Sara Restaurant & more” de acolo vine…
Spatiul e foarte mare, nu e foarte lat, insa merge mult le lungime, cu un perete de sticla pe o parte, insa care da catre o cale de acces interioara, nu vezi decat acoperisurile frumoaselor case vechi din Bucurestiul de altadata.
Galantarele si rafturile lui Sara Restaurant & more gem de produse de toate felurile, dupa cum se vede si in poze: si proaspete, si conservate, si imborcanate, si crude, de pus in cuptor, si in toate felurile posibile. mia in spate au o masa de bucatarie, de preparare, iar in spate au cuptorul de pizza si ce or mai avea ei in bucatarie.
Pe partea cu peretele de sticla sunt mesele, cred ca pot sta vreo 30 de oameni odata la masa acolo. Iar la etaj a o sala foarte mare, de vreo suta de oameni, care in acest moment e doar sala de evenimente, pana cand vor reusi sa-si puna la punct bucataria la capacitatea maxima.
Acum nu au gaze la Sara Restaurant & more, fac totul pe plitele electrice si la un cuptor cu vapori, de care sunt tare mandri si tot insista sa-ti vanda genul acela de mancare sanatoasa facuta numai la aburi. Asa ca, in acest moment, pe langa mezelurile, branzeturile si tot ce au rece in galantare din care iti poti face tot felul de combinatii de aperitive, ca mancare calda au supe, paste, pizza si cosuletele la vapori, care sunt niste vase cu legume si peste sau fructe de mare pe care le gatesc la fierbintii vapori in cateva minute. Si deserturi, desigur.
Peste cateva luni, cand vor reusi sa aduca si gaze in Sara Restaurant & more, vor extinde meniul cald si vor putea sa serveasca si la etaj meniuri mai consistente, inclusiv steakuri cu vita adusa tot din Italia, desigur.
Noi am luat o supa de peste, foarte buna si consistenta, destul de condimentata, cu crevetii necuratati, ca sa para si mai „autentica” (o prostie!), un sandvici „guurmet”, cu mult prea multa paine, si arsa, pe deasupra, insa buna la gust, cosuletul cu fructe de mare si legume trecute prin vapori, care a ramas neatins, cu toata incarcatura lui de sanatate, fiindca nu avea absolut niciun gust, cum e toata mancarea la aburi, evident. Ar fi trebuit sa le preparam noi, intr-adevar, sa le punem sare, ulei, otet de Modena si ce s-ar mai fi putut adauga, ca sa mai castige putin gust (nu prea mult, oricum), insa nu aveam niciun chef sa ma duc la un restaurant si sa-mi gatesc tot singur, si sa mai dau si nu stiu cati bani pentru asta.
Si a mai fost un motiv simplu pentru care nu ne-am atins de vaporii lui Petcana: venise pizza Da Lorenzo intre timp si apucaseram sa gustam din ea. Pentru mine a fost cea mai buna pizza pe care am mancat-o in Bucuresti, ever, iar pentru Cristi a fost pe locul al doilea, dupa cea de la Animaletto Pizza Bar, despre care imi spune incontinuu de cand a apucat sa ajunga acolo. Si cum sa sa te mai atingi de niste legume oparite si de creveti insipizi dupa ce mananci o astfel de pizza? Am luat si o prajitura buna, iar cafeaua a fost surprinzator de buna si ea.
Serviciul a fost bun, in general, cu niste fete inimoase, chiar daca nu se prindeau ele prea usor de ce ar putea avea nevoie doi barbati heterosexuali cand stau la masa. Una dintre ele, cea din poza, a fost adorabila. Si bucatareasa a fost adorabila, cu figura ei de personaj care joaca rolurile de mama gospodina in filme sau in reclame.
Sara Restaurant & more e o bacanie, inainte de toate, e si o excelenta pizzerie, si iti poate astampara bine foamea cu cele cateva feluri de mancare calda, daca nu vrei sa mananci doar sandviciuri acolo, fie ele si cu cele mai bune sunci sau branzeturi. Si cei care vor sa traiasca mult mai mult decat vom trai eu si Cristi, da, sa-si ia vaporii si sa incerce sa se convinga singuri ca sunt si buni la gust. Noi le dorim sa reuseasca, autosugestia prinde foarte bine la multe categorii de oameni… (GB – decembrie 2017)
