La Samuelle – Mi se pare mie, sau Sami Corodianu s-a cam resemnat?
Cei cativa colaboratori care fac impreuna cu mine evaluari la Restocracy au mai trecut de cateva ori pe la La Samuelle, restaurantul lui Sami Corodianu din Piata Charles de Gaulle, care e si chef si patron. Si toti mi-au spus cam acelasi lucru, cum ca La Samuelle seamana din ce in ce mai mult cu o cantina pentru corporatistii cu lefuri mari din zona si din ce in ce mai putin cu marele restaurant din planurile initiale ale lui Chef Sami.
Dar poate ca aceasta e formula cea mai avantajoasa pentru el. Oricum, clar mai putin riscanta decat aceea de a pozitiona La Samuelle ca un restaurant cu bucatarie fina, de fine dining, cu clientela bogata si la pranz si la cina. Daca Sami Corodianu stie ca poate sa faca mancare cu adevarat sofisticata si bucatarie fina, chiar il rog sa ne arate asta intr-o zi. Il stiu chiar de cand a inceput la Charles de Gaulle, si credeam ca intr-acolo se va indrepta. Insa acum pare sa se fi resemnat cu postura de cantina pentru corporatisti bogati… (GB – septembrie 2018)
Alt restaurant cu totul la vedere
Acesta este genul de restaurante despre care imi place sa scriu, pe care le incurajez si pe care le tot dau exemplu si dintre care as vrea sa vad cat mai multe in Bucuresti si peste tot: un restaurant deschis de catre un bucatar inimos si curajos, increzator in talentul si in valorile lui, foarte muncitor, in primul rand, care sta acolo de dimineata pana seara tarziu, pasionat si convins ca asta va face inca multi ani de acum inainte, poate ca chiar toata viata. Un restaurant la care stii clar cine gateste si cine e patronul, care vine si vorbeste cu tine, iti explica si ia aminte la ce ti-a placut si la ce nu, care isi asuma barbateste si public responsabilitatea pentru tot ce se intampla acolo, de la ce primesti in farfurie pana la cei ai sub fund.
La Samuelle e restaurantul lui Sami Corodianu, dupa cum cu mandrie se prezinta pe site, si de aici si numele. E in Piata Charles de Gaulle, chiar in rond, pe partea cu fostul hotel Helvetia, unde incepe bulevardul Maresalul Prezan. A fost sediul Bancii Anglo-Romane acolo, apoi al Bancii Franco-Romane (sau invers), dupa care s-a deschis un restaurant al carui nume nu mi-l mai aduc acum aminte, si nici altceva despre el. La Samuelle are parterul cladirii, cu vreo trei saloane bine amenajate, dupa cum se vede si din poze. Au scaune comode, banchete, e luminos, culori vii, atmosfera optimista, citadina, chiar putin aristocratica. Terasa e mult mai banala, pe partea stanga a cladirii, cum te uiti din fata.
Sami Corodianu a supralicitat cu meniul La Samuelle, a inventat el, din capul lui, tot felul de denumiri bombastice pentru feluri de mancare nu intotdeauna sofisticate, insa nu o spun cu repros, prefer sa… (citeste tot)
Cum tocmai a venit primavara, avem o multime de lucruri de sarbatorit: insasi venirea invioratului anotimp, Martisorul, femeia etc! Suficiente motive pentru a cauta ceva imbietor prin ofertele de locu...
Am fost de doua ori La Samuelle. nu am sa mai revin. prima data am comandat supa de ardei copti , destul de buna so caracatita. Caracatita a venit cu o salata de rucola asezonata, acra si plina de ulei. Parea ca a fost recuperata din alta farfurie si pusa pe masa. A 2-a oara am comandat salata cu rata. Salata era inmuiata, asezonata cu prea mult sare si otet , nu avea un sos, continea cateva feliute transparente de piept de rata afumat (nu piept proaspat gatit ca in alte restaurante), cubulete minuscule de blue cheese si rodie…parea tot un amestec de resturi de la alti clienti. Am fost total dezamagita.
Experiența pe acest site va fi îmbunătățită dacă acceptați folosirea de cookie-uri. Mai multe informatii
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.
Comentarii (1)
Am fost de doua ori La Samuelle. nu am sa mai revin. prima data am comandat supa de ardei copti , destul de buna so caracatita. Caracatita a venit cu o salata de rucola asezonata, acra si plina de ulei. Parea ca a fost recuperata din alta farfurie si pusa pe masa. A 2-a oara am comandat salata cu rata. Salata era inmuiata, asezonata cu prea mult sare si otet , nu avea un sos, continea cateva feliute transparente de piept de rata afumat (nu piept proaspat gatit ca in alte restaurante), cubulete minuscule de blue cheese si rodie…parea tot un amestec de resturi de la alti clienti. Am fost total dezamagita.