Restocracy

Rue du Pain e la fel cum il stiam: o brutarie frantuzeasca buna si un bistrou mai degraba mediocru. Amenajarea neinspirata de la deschidere, a ramas si ea la fel. Sunt unul dintre cele mai sterse localuri din toata zona Dorobantilor – Floreasca, din acest punct de vedere.

Rue du Pain e un bistrou de “petit dejeuner” cu tartine, sandviciuri, omlete si alte cateva din acestea destul de bune, insa cand vine vorba despre o mancare de pranz, e mai banal decat tot ce poti gasi in jur. Au cate un singur “set” de supa si fel principal pe zi, scris pe o tablita. Am nimerit o supa crema de ciuperci fara gust si un snitel de pui destul de bun, pe o salata proasta – niste frunze batrane si tari aruncate de-a valma in farfurie, si atat. Am vazut ca ramasesera nemancate si pe alte mese, si supa, si salata.

Serviciul lent si dezordonat, depasit cu mult de numarul de clienti, insa chelnerul si chelnerita foarte placuti, tineri amandoi. Preturile mai mari decat ar fi meritat pranzul banal si ambianta neingrijita. E de mers la Rue du Pain doar ca sa-ti cumperi paine sau pentru maruntisurile de mic dejun. (GB – iulie 2019)

Coada la tartinele Rue du Pain

Rue du Pain e o brutarie frantuzeasca in Piata Floreasca, patiserie si mic bistrou, pe partea cu Fish House si Vacamuuu. Nu stiu daca au avut in plan de la inceput sa dea si mancare, insa cred ca acum fac mai multi bani din asta decat din vanzarea painilor. Fiindca vad mereu lume la Rue du Pain, infulecand sandviciuri si ce mai au ei acolo, inca de dimineata, de la micul dejun.

Brutaria si patiseria, cu galantarele si cu rafturile cu produse sunt in fata, in spate au o sala cu niste mese, scaune si banchete pentru mancat acolo. Ambianta e cam sumbra, culoarea dominanta e cenusiul, are mai mult aspect de magazin decat de bistrou, cu tavan inalt si vitrina la strada. Mobilierul e auster, la fel ca si amenajarea. Vara pun scaune direct pe trotuar, pe doua randuri.

Meniul e si el scurt si auster la Rue du Pain, au niste tartine (felii de paine unse cu cate ceva, un fel de sandvici cu o singura felie de paine, nu intre doua), salate, quiches si cate un plat du jour, adica o supa si un fel de mancare calda, ceva de genul meniul zilei.

Am luat si eu acest meniu al zilei, care era supa gulas, asa si asa, si dorada cu mazare, sparanghel si cartofi, bune toate, acestea. Sparanghelul putin atos si fiert ceva mai mult decar ar fi fost cazul, insa a mers. Painea uscata, taiata cu mult timp inainte, nu mi-am dat seama de ce.

Serviciul a fost bun, cu o fata si un baiat dezinvolti, bine dispusi, dezghetati. Lume destula si seara. Preturile nu sunt mici, am vazut la meniurile zilei 38 si 44 de lei, ca in marile restaurante.

Cred ca au si un meniu de mic dejun, presupun ca acela e cu adevarat frantuzesc si deosebit, altfel mi-ar fi greu sa-i inteleg pe cei care se imbulzesc sa manance la Rue du Pain, si mai stau si la coada, cateodata, ca sa se elibereze un loc… (GB – decembrie 2017)