La ultima vizita la Gargantua, acum un an, am avut o experienta foarte neplacuta cu chelnerii de acolo si eram convins ca nu le voi mai calca vreodata pragul. Totusi, fiind acum mai batran si mai intelept, mi-a mai trecut si m-am dus din nou.
Gargantua d’Oro, sau Gargantua Pantagruel, dupa cum am inteles ca-si mai spun, e la fel cum il lasasem. Doar mocheta de pe terasa mult mai uzata si mai murdara, nu stiu cat, si mai ales de ce o tin acolo. Nu au garderoba, asa toata lumea isi tine haonele pe unde apuca. I-am intrebat, au zis ca nu au spatiu pentru asa ceva. Am facut roata cu privirea inauntru si m-am gandit apoi ca a zis doar asa, ca nu avea chef de vorba. In rest, arata foarte bine Gargantua d’Oro, dupa cum am spus si data trecuta.
Acum am luat un peste, destul de mediocru, si paste, care au fost chiar bune. Si serviciul a fost bun, chiar daca nu era chelnerul prea atent la detalii. Sau, cred, mai degraba, ca nici nu ar fi inteles prea bine, chiar daca s-ar fi straduit sa observe.
Preturile mari la Gargantua d’Oro; o sticla de apa de 0.75 costa 26 de lei, bruschetele din poza 19. Clienti destui, totusi, dintre cei care misuna prin Beller, dupa cum aratau. Sa le fie de bine… (GB – martie 2018)
Chelner: Doar nu o sa stau sa va povestesc un meniu intreg, de 70 de feluri…
Dialog cu chelnerul la Gargantua d’Oro (sau Pantagruel – inca nu m-am lamurit cum se cheama restaurantul acesta): “Ce e cel mai bun de mancare aici, la Gargantua?” “Uitati-va in meniu!” “Da, pot sa ma uit, insa acolo nu scrie care e cel mai bun fel de aici.” “Doar nu o sa stau eu acuma sa va povestesc un meniu intreg, de 70 de feluri…” … dupa care a intors spatele si a plecat!
Nu e prima oara cand am astfel de conversatii cu chelnerii de la Gargantua d’Oro (sau Pantagruel – inca nu m-am lamurit cum se cheama restaurantul acesta). Nu stiu daca o fi fost acelasi chelner, sau altul. E drept, eu nu… (GB – martie 2017) (citeste tot)
Piata Dorobantilor din Bucuresti, cu restaurantele street-food Raionul de Peste, Steak Up si Noodle Bar by Tuk Tuk si strada Radu Beller, cu restaurantul La Belle Epoque si cafeneaua High Heels, si pe partea cealalta, spre Andrei Muresanu si spre parculet, cu French Bakery si cu mini-bistroul Petite…
Majoritatea restaurantelor din Bucuresti, sticla de apa autohtona la 0,3 l costa 10 lei. Aplicand regula de trei simpla o apa autohtona la 0,75 l ar trebui sa coste 25 lei. Dat fiind ca vorbim de San Pellegrino sau Aqua Panna , al caror cost de achizitie este de patru ori mai mare, nu mi se pare nimic nefiresc sa coste 26 lei. In acelasi meniu puteti gasi apa Dorna la 10 lei sticla de 0,3l. Sunt curios in celelalte restaurante apa de import la ce pret o gasiti? Nu cumva in acelasi interval 22-26 lei?
Da, probabil ca e la acelasi pret si in alte restaurante. Insa eu nu aveam nici cea mai mica intentie sa platesc 26 de lei pe o sticla cu apa. Daca era si alta apa in meniu, insa chelnerul a adus-o pe aceasta fara sa ma intrebe, ma indispune si mai tare decat pretul propriu-zis… GB
Comentarii (2)
Majoritatea restaurantelor din Bucuresti, sticla de apa autohtona la 0,3 l costa 10 lei. Aplicand regula de trei simpla o apa autohtona la 0,75 l ar trebui sa coste 25 lei. Dat fiind ca vorbim de San Pellegrino sau Aqua Panna , al caror cost de achizitie este de patru ori mai mare, nu mi se pare nimic nefiresc sa coste 26 lei. In acelasi meniu puteti gasi apa Dorna la 10 lei sticla de 0,3l.
Sunt curios in celelalte restaurante apa de import la ce pret o gasiti? Nu cumva in acelasi interval 22-26 lei?
Da, probabil ca e la acelasi pret si in alte restaurante. Insa eu nu aveam nici cea mai mica intentie sa platesc 26 de lei pe o sticla cu apa. Daca era si alta apa in meniu, insa chelnerul a adus-o pe aceasta fara sa ma intrebe, ma indispune si mai tare decat pretul propriu-zis… GB