Articole si stiri legate de lumea gastronomiei, de piata restaurantelor si a localurilor de consum public si subiecte...

Ord. dupa

Ce orașe au cafea comparabilă cu cea din București? Stravagante Ca...

1 comentarii

Am făcut un sondaj, i-am întrebat pe oameni ce ar face cu banii dac...

3 comentarii

S-a redeschis Mozzafiato în Piața Floreasca, după o foarte lungă p...

Recensământul 5 to go în 2022: 15,6 milioane de produse pe bază de...

5 to go și Vola.ro deschid sezonul de iarnă cu călătorii de pove...

„Bucătăria Hoinară se gătește de plecare” un nou album de fot...

5 to go devine importator și distribuitor unic Latte Art Factory în ...

„Ce gătim mai bine acasă, de Sărbători”, concurs care începe ...

În luna noiembrie 2022, Carlsberg Breweries aniversează 175 de a...

Restaurantul Nowa Herăstrău îmbracă haine de toamnă cu un meniu n...

La TV fotbal, pe Instagram mâncare. Mondialele de gastronomie, proiec...

Fork Ana Tower a fost încă de la început un restaurant cu mâncare ...

2 comentarii

Brandul românesc 5 to go intră în top 10 lanțuri de cafenele din E...

Număr record de vizitatori din toate colțurile lumii la RO-Wine U...

O clasă de 24 de elevi se va pregăti la Snagov Club, Casa Vlasia şi...

Număr record de vinuri la cea de-a 14 ediție a festivalului RO-Wine ...

Chef Radu CM Ionescu (Kaiamo) x Chef Davide Pezzuto (D.One Ristorante ...

Weekend dedicat asocierilor gastronomice premium. Un nou show marca Re...

Weekendul acesta va avea loc cea de-a IX-a ediție ASIA Fest, în Parc...

SUN PLAZA organizează o nouă ediție a festivalului de bere artizana...

Kaufland Summer TV – postul TV online prin care agenția v8 și Kauf...

5 to go lansează din această lună o gamă de capsule, dedicată seg...

Codul bunelor maniere prezintă ansamblul regulilor despre cum ar treb...

WishFest – festivalul lampioanelor pe apă, revine pe 17 și 18 sept...

Unul dintre cei mai apreciati Chefi la nivel international vine in Rom...

Horeca Culinary School, un centru de formare profesionala care este pr...

Chef Cătălin Petrescu și-a deschis de o săptămână propriul rest...

Pivnița din cadrul Stațiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Viticult...

Crama veche din cadrul Stațiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Vitic...

Crama nouă din cadrul Stațiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Vitic...

Berăria Gambrinus - latura nouă, din strada Ion Brezoianu, legată d...

Lacul Floreasca și împrejurimile cu vedere de pe terasa restaurantul...

Chef Ionuț Gheorghe are 35 ani și a absolvit liceul și școala de b...

Începând cu luna iulie 2022, Restaurantul BONE din București se num...

Platerq, start-up fondat de 5 tineri din Oradea in Decembrie 2021, est...

Ce e de văzut și gustat weekendul acesta la evenimentul ce are în p...

Evenimentul dedicat exclusiv bucătăriei asiatice va avea loc între ...

Restaurantul Sardin lansează noul meniu de vară creat de Chef Dan Pr...

Chef Hădean se alătură platformei de rezervări online, Bookingham,...

Japanos se extinde și în afara României. Astfel, brandul și-a desc...

Timp de trei zile, între 27 și 29 mai, Centrul Vechi din București ...

Vegetarianismul și veganismul au luat o amploare tot mai mare în Ro...

Deschis în 2010, în Centrul Vechi al Bucureștiului, restaurantul Re...

Bucharest Coffee Festival are loc între 27 și 29 mai, la Hanul Gabro...

Chef Foa deschide primul restaurant à la carte și lansează un nou c...

Anunțam în urmă cu câteva luni că ZenSushi a deschis un nou resta...

O cină specială și memorabilă la Le Bistrot Francais, pregătită ...

Un nou produs completează portofoliul 5 to go: apa cu vitamine 5 to g...

Cristina Mehedinteanu Pastry Chef va propune un portofoliu complet al ...

  • Villa Vinèa redeschide sezonul vizitelor la cramă și pr...

Afiseaza
comentarii

Tara Transilvania

Au dreptate transilvanenii sa se considere o alta tara fata de noi, cei de dincolo de munti, sa se considere civilizati, muncitori si europeni? Bineinteles ca da! Asa ca am primit cu mare bucurie invitatia de a vizita Brasovul si de a le vedea restaurantele.

YouTube video

*

Orasul a fost intotdeauna bogat, asa ca nu e de mirare ca a atras mereu pe marii bucatari ai fiecarei epoci. Circulau multe legende urbane pe vremea comunistilor despre ospetele ca-n povesti din Brasov. Si, mai ales, din Poiana Brasov, in cele cateva restaurante carora li se dusese faima pana in fiecare ungher al tarii. Aveau samburele lor de adevar legendele, sa nu credeti altceva! Daca te duceai „la statiune” cu un bilet prin sindicat, sau asa, de capul tau, nu primeai mai mult de o ciorba si un cotlet de porc cu cartofi prajiti (vita nu exista atunci). Dar daca aveati statut si vorbea cineva cu altcineva inainte, atunci maestrii bucatari aveau ce sa iti arate.

S-au schimbat vremurile, s-a schimbat lumea, ne-am schimbat si noi. Marii maestri bucatari au parasit rand pe rand filmul, si noile episoade ii au astazi pe tinerii chefs ca eroi principali. Cred ca un singur restaurant dintre cele cu faima atunci si-a pastrat-o pana in zilele noastre, celelalte ramanand doar in povestirile pensionarilor brasoveni care se aduna in parc sa joace table. Atunci erau putine restaurante, si toate mari. Acum sunt de zeci de ori mai multe, insa majoritatea mici si ijlocii. Asa cum e si in Bucuresti si peste tot, si cum e normal sa fie. De toate felurile si cu toate bucatariile lumii, chiar daca adesea diferenta e data doar de niste nume fistichii in meniu. Numeroase au bucatarie italiana traditionala, cum era si de asteptat. De fapt, mai precis spus, bucatarie urbana, cu retetele luate de pe Internet, care s-a detasat deja de bucatariile si culturile nationale originare, ajungand un fel de patrimoniu universal, odata cu Internetul.

Anii 1600
Restaurante Brasov, in Transilvania: Cucinino

Cucinino

In Brasovul vechi, cel ca din filme, sunt putine restaurante cu un specific dominant clar, bine conturat. Aproape toate au meniuri lungi, cu cate ceva din fiecare, ca sa acopere cat mai multe gusturi. Nu zic ca nu au dreptate, e normal sa fie astfel. Sunt restaurante turistice, de pasaj, pentru oameni pe care nu-i mai vezi a doua oara in viata si care se opresc la intamplare, acolo unde-i ajunge osteneala. Doar brasovenii stiu ce e de stiut, si de aceea m-am lasat cu totul pe mana lor, ca sa ma duca in localurile cu personalitate.

Prima data am ajuns la Cucinino, un bistrou italienesc in centrul vechi al Brasovului, la cativa pasi agale de Biserica Neagra si de Piata Sfatului. Asta fiindca am stat la Casa Chitic, o casa veche de pe la 1600, acum transformata intr-un foarte deosebit si luxos boutique hotel, la parterul careia este acest bistrou. Cei care stiu cum arata centrul medieval al Brasovului inteleg bine despre ce vorbesc. Cele cateva poze si filmuletele surprind ceva-ceva, dar putin, foarte putin fata de ce simti cand esti in mijlocul celui mai frumos oras din Romania, si mai vezi si muntii in fata ta. Am mancat bine la ei. Au un chef italian la Cucinino, pe Mario Guglielmi, care face paste foarte bune, in special, cu tot felul de combinatii.

Tot in orasul vechi, dar de aceasta data chiar in Piata Sfatului, am mancat o pizza cu anghinare excelenta la Pizza Roma. Apoi am trecut printr-un fel de tunel al timpului si am ajuns in Piata George Enescu, unde am avut doua surprize de care imi aduc aminte cu mare placere. Cei care nu s-au plimbat inca la pas prin centrul vechi al Brasovului, isi vor inchipui o alta Piata a Sfatului – ca pe aceea sigur o stiu, inca de la Cerbul de Aur. Poate ca o vad un pic mai mica, poate un pic mai putin patrata, dar cu siguranta ca nu-si vor imagina o straduta pietonala mica, ingusta, in care ajungi din Piata Sfatului printr-un tunel, si din care se despreuneaza apoi alte doua stradute minuscule. Da, pentru ca asa se faceau strazile si orasele acum sute si sute de ani, cand au fost construite si casele care acum au in ele restaurante si cafenele. Toate cu aspect de bistrou, osteria, trattoria, sau cum se cheama acestea in fiecare oras cu istorie adevarata, cu tot farmecul si poezia pe care cei mai multi le mai vedem acum doar in filme sau pe Internet. Trotuarele si spatiile sunt inguste, asa ca fiecare isi pune cateva mese pe unde apuca in fata localului sau si isi impart frateste aceasta palma de batran oras.

Fapturile din capatul celalalt al tunelului
Restaurante Brasov, in Transilvania: Dei Frati

Patru fapturi adorabile

Dei Frati e unul dintre ele, cu o poveste din aceea frumoasa, ca in telenovele, care mult place oamenilor. Si pe buna dreptate. Doi frati care lucreaza, sau care au fost intr-un business de succes in IT, s-au gandit intr-o zi sa faca un bistrou. Si l-au facut. Lumea a venit la ei, lumea a mancat si lumea a zis ca e bun. Vestea s-a dus, si acum lumea zice ca e cel mai bun bistrou de paste din Brasov. Si chiar si lumea care nu a fost inca acolo, dar a auzit de la alta lume, zice la fel, de s-a aflat pana la Bucuresti. De la Dei Frati am ramas cu gustul unor paste gustoase. La fel de bune ca acelea de la Cucinino. Dar mai ales cu pozele a patru fapturi adorabile care ne-au servit.

Pia Krauss

Nemtoaica

Next Door e alt restaurant al Pietei George Enescu, ca din filme si el, asa cum sunt mai toate in partea aceea de oras. E la parterul unei case foarte, foarte vechi. Salonul e interesant, inedit si frumos amenajat, totul in lemn vechi, caramida si piatra, cu mobilier din lemn vechi si canapele la perete. Mancare suprinzator de buna, bucatarie americana, portii mari. Dar si aici surpriza mai mare a venit din alta parte, de la stapana locului, Pia Krauss, o frumoasa si foarte charismatica nemtoaica, ce are curajul sa faca lucrurile pe dos, daca ea vrea asa: e nascuta si crescuta in Germania dar s-a mutat in Romania! A fost corporatista, directoare la o foarte cunoscuta multinationala, dar a plecat de acolo ca sa-si faca un bistrou, si cine stie ce am mai afla daca ne-ar povesti mai multe intr-o zi. Chiar in limba romana, pe care o stapaneste acum la perfectie. Pia Krauss e mai mereu la Next Door, vorbeste cu musafirii si se asigura ca lucrurile merg nemteste in bucataria ei americana.

Acum, cand intrebi pe cineva care este cel mai bun restaurant din Brasov, rareori auzi doua raspunsuri la fel. Si e normal sa fie astfel. Ba e chiar de bine, spun eu. Dar cateva nume se repeta, totusi, si Casa Hirscher e mereu in aceasta lista scurta. Pentru ca e langa Biserica Neagra, pentru ca e un restaurant frumos, dar, mai ales, pentru ca au si bucatarie fina. Si tare cred ca sunt restaurantul din oras cu mancarea cea mai sofisticata, daca stii ce sa ceri sau daca cei de acolo vor sa-ti spuna ce e cu deosebit si ce nu. Meniul e din bucataria italiana clasica si denumirile mancarurilor chiar sunt scrise mare in italiana, cele in romana si engleza doar cu caractere marunte. Un meniu lung, cu multe dintre felurile cunoscute, inclusiv pizza, dar si cu cateva note de originalitate. Tot ce am mancat la Casa Hirscher a fost bun si foarte bun. Au un chef foarte talentat, fara indoiala, si la tehnica, si la imaginatie si la prezentare, si sunt sigur ca poate sa faca si bucatarie mai fina decat atat, daca i s-ar cere.

Dupa munte
Restaurante Brasov, in Transilvania: Maria Dragomir de la Casa Ungureasca

Unguroaica

Am parasit centrul Brasovului pentru a merge la Casa Ungureasca, foarte cunoscuta si pe inima localnicilor, cel mai faimos restaurant unguresc din oras. Nu e departe de centrul vechi, insa a trebuit sa ocolim muntele, e chiar in spatele Tampei. Un cartier curat pentru clasa mijlocie bine asezata, cu case si biserici, curti cu flori, copaci si vita de vie. Casa si gradina interesante pentru un bucurestean, care nu prea mai are ocazia sa vada asa ceva. Nu merg des in astfel de restaurante unguresti, in Bucuresti sunt putine. Ca si bucataria romaneasca, cea ungureasca traditionala e destul de rudimentara, insa gustoasa daca e facuta cu produse si ingrediente de calitate. Si, mai ales, cu buna-credinta. Ceea ce mi s-a parut ca gasesc din plin la ei. Prin urmare, pentru moment, cel putin, Casa Ungureasca pot sa spun ca e cel mai bun restaurant unguresc in care am mancat. Si nu doar in Brasov, ci si pe unde am mai fost. Si din nou mi-a ramas o brasoveanca in poza si in minte: stapana Casei, charismatica doamna Maria Dragomir, care face parte din concept, desigur!

Poiana

Apoi am urcat pe munte, spre Poiana. Pe vremea copilariei mele, hotelul Alpin din Poiana Brasov era pe lista de dorinte a fiecarui roman care visa cu ochii deschisi la o vacanta ca a celor din comitetul central, macar o data in viata. Si inca de cand a fost construit, a devenit unul dintre cele mai cunoscute hoteluri din Romania, intrecut doar de Intercontinentalul din Bucuresti in notorietate. Alpin e un hotel imens, are sute de camere, si cred ca e cel mai mare din Poiana Brasov. Asadar, era si de asteptat sa aiba mai multe restaurante diferite intre ele, ca sa acopere toate gusturile si asteptarile. Eu am ajuns la ei chiar in mijlocul pandemiei, din pacate, asa ca nu le-am putut vedea pe rand si manca in fiecare, ca sa-mi fac propria parere. Insa ce am mancat a fost bun. Nimic sofisticat, insa cu gust, portii mari.

Transilvania

Transilvania

Putine restaurante faimoase pe vremea comunistilor au reusit sa supravietuiasca pana in ziua de astazi, dupa cum stiti. Si e normal sa fie astfel, pentru ca marii maestri bucatari de atunci, multi albiti de senectute astazi, au iesit din film incet-incet, si cei care i-au inlocuit s-au indreptat catre alte bucatarii si alte gusturi, odata cu cele ale clientilor. De aceea, e cu atat mai remarcabil si mai meritoriu pentru un astfel de restaurant sa fie nu doar la fel de bun si in zilele noastre, ci sa ramana si cel mai cunoscut din partea lui de lume. Si, dupa unii care compara cu tot dinadinsul ce nu se poate compara, si cel mai bun, inca. Da, din cum se vad lucrurile de la mine, de aici din Bucuresti, Coliba Haiducilor a ramas in continuare cel mai cunoscut si mai apreciat restaurant din Poiana Brasov.

Rareori mi se intampla sa mananc ceva din bucataria romaneasca, fie ea traditionala, taraneasca, sau urbana, care sa-mi placa la un restaurant la fel de mult pe cat imi place cand sunt uneori invitat la cate cineva acasa, care stie bine ce e de stiut despre aceasta mancare. Si Coliba Haiducilor e unul dintre acestea! Mai mult, e unul dintre cele mai bune restaurante traditionale romanesti, cu bucatarie taraneasca, in care am mancat eu in Romania. Si nu doar printre cele de volum, de trafic mare, turistice. Sper sa aiba cine sa-l duca mai departe…

Ochii din Tara Barsei

Dar surpriza cea mai mare au lasat-o pentru ultima zi. Mi-au pus ca mergem undeva la marginea orasului. Ce nu stiam eu, insa, era ca pentru prietenii mei Brasovul se termina pe la Feldioara, in Tara Barsei, deja. Dar a meritat…

Asadar, pornim Waze si ne punem la drum. Mergem, mergem, mergem, si dupa vreo jumatate de ceas ne oprim in mijlocul campului. Ma uit eu spre nord, camp! Ma intorc spre rasarit, camp! Ma uit spre apus, camp! Intorc capul spre miazazi, camp! Da, frumoase campuri au transilvanenii, intr-adevar… Toate verzi si cu muntii in zare. De mult nu am mai facut poze atat de frumoase! Dar, l o privire mai atenta, pe mana dreapta se intrevede silueta unui vapor mare. Mi-am zis ca e de la toropeala, ca ce sa caute un crucisator in campurile Feldioarei? Insa m-am lamurit repede cand am vazut pe harta scriind Corabia Doripesco. Prietenii mei mi-au spus ca mergem la restaurantul Doripesco, pe harta scria Corabia Doripesco, asa ca, fiind inteligent, am facut repede legatura intre cele doua si mi-am dat seama ca am ajuns. Sunt sigur ca altii nu s-ar fi prins atat de repede.

Ochi din Tara Barsei

Tara Barsei

Nu credeam ca o sa ajung sa scriu vreodata ca am mancat foarte bine in mijlocul campului, pe marginea unei sosele. Si cu atat mai putin peste. Pestele e un lucru mare in bucatarie. E rar, e scump, se face greu, si, ca sa-i adaugi un sos pe masura gustului lui, trebuie sa fii un mare bucatar. Cei din Occident nu mananca aproape deloc peste de apa curgatoare, si de apa dulce, in general, nici nu gasesti in magazine asa ceva. Insa cand acesti pesti sunt atunci scosi din apa, pot fi la fel de buni, mai ales din mana unui bucatar priceput. Or, tocmai aceasta e informatia cheie in cazul lui Doripesco: pestele e adus chiar din lacurile lor, din spatele restaurantului, si cheful e cu adevarat talentat! Si da, multi spun ca la Corabia Doripesco mananci cel mai bun peste proaspat de apa dulce din Transilvania, in special crap, pastrav si nisetru. Aproape sigur au dreptate. Si am avut noroc si aici de un cadou neasteptat pe care l-am luat la Bucuresti: poza cu barul…

Sper sa se redeschida repede restaurantele, ca sa pot merge din nou la Brasov si sa ajung si la celelalte restaurante la care se duc brasovenii care stiu ce nu stiu turistii. Bistro de l’Arte, de pilda, Belvedere, Sura Dacilor si alte vreo cateva. Si foarte nerabdator sunt sa ajung si la bistroul gourmet al lui Selgros, pe care l-au facut chiar in magazin, in care vor sa arate ce poate gati un chef talentat cu produsele si ingredientele premium de la raft. Ar fi o lovitura de imagine, intr-adevar, sa demonstreze ca se poate face bucatarie fina chiar si acolo…

Consolarea bucurestenilor

Brasovul e din alta lume, pe care noi, bucurestenii, o mai vedem doar in filme sau pe Internet. Sau la biblioteca, daca i se mai intampla asta vreunuia dintre noi. E o lume frumoasa, cu farmec, cu poezie, cu istorie. Ca si in alte orase de provincie, oamenii se imbraca frumos cand ies pe strada, si asta m-a emotionat cand am vazut. Si daca brasovenii isi vor propune sa faca vreo cateva restaurante de adevarat fine dining acolo, chiar ca vom mai ramane doar cu Atheneul Roman in fata lor. Fiindca pe acesta nu-l vor putea ajunge vreodata…

YouTube video
Data actualizarii: 16/08/2020

  • Anonim :

    Poarta schei?

  • Ada Moroianu :

    Bistro Del’Arte- merita.

  • Marius :

    Tratorian un restaurant mediteranean savuros in Piata Enescu. Momentan e inchis se va redeschide peste drum. Restaurantul hotelului Gott de asemenea serveste preparate savuroase avand un chef italian.

  • Cristina Buzdugan :

    KASHO LOUNGE, In Livada Postei, la baza drumului spre Poiana Brasov. Cu o terasa ce da spre Parcul de lemn. Enjoy

  • Ovidiu :

    Am Rosenanger in Piata Enescu, cu bucatarie austriaca si Poarta Schei nr. 4, un restaurant fine dining cu o poveste aparte spusa(si scrisa) de proprietar. Merita incercate

  • Gabriela Berechet :

    Belvedere – cu Ionică Florescu Inimă de Aur!

  • Elena Lacramioara Chiculita :

    Buna seara! Noi ne place Casa Tudor, Sirul Vamii, Mado, Trattoria Il Calcio, Casa Romaneasca si Prato.

  • ion :

    Bistro Del’Arte. Îmi mulțumiți după ce mergeți. Cu plăcere.

    • George Butunoiu :

      Da, am tot auzit de el, multumesc! E pe lista! GB

      • Octavian :

        Salutare George!

        O corectie: in Brasov nu exista Trattoria del Calcio, ca Trattoria del Chianti. Nu exista nici o legatura cu localul din Bucureşti (slava Domnului) si in ciuda amplasarii (mai degraba intr-un cartier) bucataria este de foarte buna calitate. Serviciul bun, discret, de calitate. De adaugat si Festival’39, gulasul este un must try, alaturi de clatitele la cuptor cu vanilie ( pe Republicii). Standardele sunt bune si la Bella Muzica, unul din locurile cu traditie si care la fel, isi pastreaza standardele ridicate ( fajitas la fel, un must try). Plus portiile generoase. Rafinat, cu o priveliste generoasa, Belvedere, steak-ul de vita este excelent. Poiana Brasov….c’mon! O Mamaia de iarna! Numai buna pentru bucuresteni.S-a mentionat, Bistro dell Arte deja, n-as evita La Ceaun si Ceasul Rau: simple, traditionale, corecte si cu mancare gustoasa. Si din fericire mai sunt.

        • George Butunoiu :

          Multumesc! Sa ma mut acolo pentru o luna, cu atatea sufestii… 🙂

  • Experiența pe acest site va fi îmbunătățită dacă acceptați folosirea de cookie-uri. Mai multe informatii

    The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

    Close