Noua bucatarie romaneasca fina, creativa, aparuta pe lume in urma cu exact un an, ii atrage din ce in ce mai tare pe bucatarii talentati, care vor sa-si incerce puterile in cel mai dificil exercitiu posibil, practic. Fiindca nu e suficient doar sa cunosti foarte bine principiile si tehnicile de “Haute Cuisine”, si apoi sa le pui in farfurie dupa recoamnadrile facute deja de altii, ci trebuie sa inventezi tu singur si retetele. Ceea ce e, fara indoiala, si mai dificil decat sa inveti tehnicile. Fiindca nu ai de unde lua retetele, Alex Petricean, Alex Iacob sau Radu Ionescu nu cred ca si le-au pus pe Internet pe ale lor. Si chiar daca si le-ar pune, sunt sigur ca niciun chef serios si onorabil nu ar vrea sa le copieze, se va simti obligat sa creeze singur altele, evident.
Dar mai e o problema, si nici aceasta simpla: ca sa faci bucatarie sofisticata, si mai ales creativa, iti trebuie si o multime de bani, cu mult mai multi decat intr-un restaurant “obisnuit”. Si pentru experimente, si pentru cele mai bune produse, si pentru altele. Asa ca, daca nu ai atatia bani ca familia lui Radu Ionescu, trebuie sa vina cineva bogat sa faca investitia.
La Bistro Ateneu, deschis in urma cu vreo saptamana, omul bogat e Cristi Preotu, cel care are multe, printre care Le Bistrot Francais, Corto Maltese si La Vinuri, ca sa enumeram doar restaurantele, nu si alte acareturi. Cel cu creatia, tehnicile si ce mai trebuie prin bucatarie, e Alexandru Dumitru, un chef despre care s-a mai scris pe Internet.
In cladirea aceea mare si veche de pe Episcopiei, langa Atheneul Roman, pe partea cu casa de bilete, au fost mai multe restaurante de-a lungul vremurilor, chiar cu un oarecare renume. Au fost Bistro Ateneu si La Taifas, apoi primul Le Bistrot Francais si SushiRoom ale lui Cristi Preotu. Acesta din urma pana acum o luna, cand l-a inchis, si nu stiu de ce, pentru ca aveau printre cele mai bune vita japoneza si sushi din oras. Acum Cristi Preotu a recuperat fostul nume, Bistro Ateneu, ceea ce mi se pare o decizie foarte buna de marketing.
Nu am vazut schimbari semnificative in ambianta micului salon cu geamuri mari, spre strada si spre Atheneu, si nici in minusculul subsol. Nu ar fi avut de ce, la urma urmei, amenajarea era destul de buna si urmele de degradare nu incepusera sa se vada.
Bistro Ateneu are, dupa cum am spus, un meniu scurt de noua bucatarie fina si creativa romaneasca. Nici nu ar putea sa fie lung, pentru ca e oricum foarte greu sa le inventezi si sa le faci bine si pe acestea putine.
Am primit un amuse bouche cu o feliuta de slanina, buna aceasta, o ridiche si o mica tartina cu ceva de sfecla, cred, am uitat sa notez ce era. Apoi am luat un excelent arpacas cu crema de dovleac si ulei de leustean, apoi un pastrav afumat de ei, destul de bun, dar nu ceva pentru care m-as intoarce. Au mai fost gulie langa peste, ceva ceapa si cartofi fierti, nimic special nici cu acestea. Mai ales cu cartofii, care au ramas in farfurie. Desertul a fost deosebit si foarte bun.
Portiile sunt mici la Bistro Ateneu, ca la marile restaurante “Haute Cuisine”, si asta e o decizie riscanta din partea lor, cred ca s-au cam grabit cu asta. Si alta decizie riscanta, pentru un bistrou scump din centrul centrului Bucurestiului, e excesul de legume si produse crude, puse in farfurie asa cum au fost primite din gradina sau de pe unde le aduc ei.
Nu e exagerat de scump Bistro Ateneu, dar daca se uita la micimea portiilor si la nivelul de sofisticare a retetelor, unii ar putea sa ridice din sprancene. Dar sa vedem ce va urma… (GB – noiembrie 2018)
Comentarii (1)
Tânărul bucătar este arogant cu clienții, lucru care nu-i face cinste. Iar chelnerii par a fi foarte atenți doar cu clienții care nu vorbesc limba română. Ceilalți conteaza mai puțin, mai ales dacă sunt la prima vizită în acest restaurant Cât despre mâncare… nu este chiar atat de rafinată cum se pretinde.